Cardiopatii câştigate

1. Cardiopatii câştigate

2. MIOCARDITA ACUTĂ Definiţia Este un proces inflamator al miocardului asociat cu necroză şi/sau leziuni degenerative ale miocitelor care nu sunt cauzate de leziuni ischemice datorate unor boli ale coronarelor.

3. Clasificarea etiologică a miocarditelor 1. Miocardite infecţioase: • bacteriene: streptococ beta hemolitic, stafilococ, pneumococ, meningococ, salmonella; • virale: Coxsackie B1-B6, ECHO v.poliomielitic, v.rujeolei, v.rubeolei, v.varicelo-zosterian, v.gripal, v.herpetic, etc. • micotice: Aspergiloza, candida; • ricketsi şi spirochete; • parazitare: toxoplasma Gondi, trichinoza. 2. Miocardita prin hipersensibilizare: • miocardita reumatismală, • din bolile de colagen (LES, RAA, artrita reumatoidă, sarcoidoza, sclerodermia), • din glomerulonefrite; 3. Miocardita idiopatică primitivă (etiologia este incertă posibil este rezultatul unui răspuns autoimun la infecţii virale recente).

4. Tabloul clinic Debut : • prin complicaţii inaugurale de tip: • embolie cerebrală, • tulburari de ritm, • moarte subită; • insidioscu semne nespecifice de infecţie respiratorie sau gastroenterită de etiologie probabil virală, • brutal cu semne de insuficienţă cardiacă (dispnee, cianoză, hepatomegalie, turgescenţa jugularelor, oligurie, edeme) ± şoc cardiogen (puls periferic slab, extremităţi reci) • (Trebuie consideraţi ca având miocardită toţi pacienţii cu debut recent de insuficienţă cardiacă). Examen clinic: febră, astenie, paloare, transpiraţii, vărsături, dispnee, dureri abdominale sau precordiale. Examenul obiectiv relevă: • cardiomegalie, • zgomote cardiace asurzite, • ritm de galop, • sufluri (inconstante), • tulburări de ritm (tahicardie sau bradicardie, extrasistole, tahicardie paroxistică, fibrilaţie, flutter).

5. Investigaţii paraclinice: • VSH crescut, • leucocitoză, • creşterea frecventă a GOT şi LDH, • reacţii serologice pentru virusuri pozitive. R-grafia cardiopulmonară relevă cardiomegalie globală EKG evidenţiază: • microvoltaj difuz al complexelor QRS, • segment ST subdenivelat, alungirea intervalului QT, • unde T aplatizate sau inversate, • tulburari de conducere atrio-ventriculare, tulburări de ritm (tahicardie sinusală neconcordantă cu febra, extrasistole, fibrilaţie, flutter atrial). Ecocardiografia decelază: • creşterea dimensiunilor (sistolice şi/sau diastolice ale VS), • prezenţa de trombii intracavitari Diagnosticul diferenţialse impune cu pericardita acută, cardiomiopatii primitive şi secundare, fibroelastoza.

6. Tratament: Masuri generale: • repaus la pat în perioada acută, timp de 7-14 zile; • oxigenoterapie; • reechilibrare hidroelectrolitică şi acidobazică; • antibioterapie; • în formele uşoare de boală se indică diuretizarea pacientului + digitalizarea după cum urmează: • furosemid 1 mg/kg/doză, per os, în 2 sau 4 prize; • spironolactonă 1mg/kg/doză p.o. dacă furosemidul se administrează de 3 x / zi; • Digoxin : • doză de atac 30 g/kg/zi, divizat în 3 prize apoi • 10 g/kg/zi în 2 prize administrate la 12 ore interval;

7. Tratamentul (2): 2. în formele cu insuficienţă cardiacă severă se administrează: • în prezenţa hipotensiunii arteriale: albumină în bolus 5-10 ml/kg i.v. sau concentrat eritrocitar; • furosemid 1 mg/kg/doză în 3-4 prize/zi; • dopamină 5-15 g/kg/minut i.v. în p.e.v. continuă; în absenţa unui răspuns favorabil se poate asocia dobutamină 10-20 g/kg/minut concomitent cu reducerea dozei de dopamină; • dacă TA este normală se poate administra un preparat vasodilatator de tip nitroprusiat de sodiu 0,5-5 g/kg/minut; 3. în prezenţa tulburărilor de ritm se administrează: • lidocaină în caz de tahicardie ventriculară sau • digoxin în caz de tahicardie paroxistică supraventriculară. În cazul administrării de digitală la un pacient cu miocardită formă severă trebuie luat în considerare faptul că miocardul “inflamat” are o sensibilitate crescută faţă de digitală, ceea ce impune reducerea dozei la 2/3 din doza uzuală. Există riscul inducerii unor tulburări de ritm. • corticoterapie: HSH 10 mg/kg/zi apoi Prednison 1-2 mg/kg/zi timp de 4-6 săptămâni; tratamentul cu corticosteroizi este totuşi controversat unii autori recomandând-ul numai în formele autoimune de boală.

8. Complicaţii: • embolie, • fibrilaţie ventriculară, fibroelastoza secundară, • sincopă, • şoc. • Prognosticul este dependent de. • vârsta copilului, • răspunsul la tratament şi • prezenţa sau absenţa recurenţelor. (Copilul sub 6 luni sau peste 3 ani, prezintă numeroase recurenţe). • În unele cazuri vindecarea se face cu cardiomagalie persistentă. • Formele subclinice de miocardită sunt răspunzătoare de evoluţia ulterioară spre cardiomiopatie.