F amilia creştină

1. Familia creştină Pr. Prof. Peșetz Emil

2. Obiective: Definiţia familiei Originea familiei Motivul, scopul familiei Caracteristicile familiei creştine Condiţiile întemeierii unei familii creştine Datoriile membrilor familiei creştine Funcţiile familie Temeiuri scripturistice Rănile familiei

3. ,,Familia este biserica de acasă” (Sf. Ioan Gură de Aur) Familia este prima şi cea mai mică celulă a organismului social. Locul în care ia naştere familia creştină nu poate fi altul decât Biserica, prin lucrarea Duhului Sfânt în Taina Sfintei Cununii, când cei doi soţi devin un singur trup.

4. Originea familiei: Cea dintâi familie a fost întemeiată de Dumnezeu în Rai (Facere 2, 22-24) De aceea legătura care se crează între bărbat şi femeie este mai puternică decât orice altă legătură de sânge. În Noul Testament Mântuitorul ridică căsătoria la rangul de Sf. Taină, legătura dintre bărbat şi femeie închipuind legătura dintre Hristos şi Biserică (Efeseni 5, 32).

5. Motivul întemeierii unei familii: Din punct de vedere creştinesc motivul căsătoriei trebuie să fie dragostea dintre cei doiScopul căsătoriei este întreit: - ajutorul reciproc (Facere 2, 18) - naşterea de copii (Facere 1, 28) - ferirea de păcat (ICorinteni 7,2)

6. Caracteristicile familiei creştine: - unitatea şi indisolubilitatea - trăinicia - sfinţenia - curăţia - egalitatea dintre soţi

7. Datoriile membrilor familiei creştine: a) Datoriile reciproce ale soţilor: - să se iubească şi să se stimeze reciproc (ICorinteni 7,3); - să fie fideli unul altuia. b) Datoriile părinţilor faţă de copii: - să-i iubească, - să se îngrijească de bunăstarea lor materială şi de educaţie. c) Datoriile copiilor faţă de părinţi: - să-şi iubească părinţii iubindu-i, ascultându-i, ajutându-i în caz de nevoi, iar după moarte să se roage pentru sufletul lor (Isaia 20, 12; Matei 15, 4). - copiii cimentează legăturile dintre soţi; - copiii sunt dascălii noştri cei mai buni.

8. Funcţiile familiei I: - Funcţia principală este de a asigura înmulţirea, perpetuarea şi creşterea omenirii; - funcţia educativă – familia este o pepinieră de virtuţi şi o nesecată sursă de întărire morală.

9. Rănile familiei: - adulter- încălcarea fielităţii conjugale gr. maitreia – preacurvie lat. adulterium – soţ care a încălcat fidelitatea conjugală - divorţul –flagel al societăţii moderne gr. apostasios –carte de despărţire lat. divortium – desfacerea căsătoriei - avortul – crimă cu premeditare fr. avorton – întreruperea sarcinii

10. Rănile familiei II: - mariajul deschis; - maternitatea independentă; - concubinajul; - familia homosexuală

11. Temeiuri Scripturistice: (Facerea 2, 22-24): ,,Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam. Şi a zis Adam ,,Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; Ea se va numi femeie pentru că este luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi vor fi amândoi un trup”. (Facerea 1,28): ,,Şi Dumnezeu i-a binecuvântat zicând ,,Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi...”. (Facerea 2, 18): Şi azis Domnul Dumnezeu: ,,Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”. (Efeseni 5, 32): ,,Taina asta mare este; ... În Hristos şi în Biserică”.

12. (I Corinteni 7, 2-3): ,,Dar din cauza desfrânării bărbatul să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată asemenea şi femeia bărbatului” (Matei 19,6): ,,Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă”. (Ioan 2, 1-2): ,,Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana galileii şi era şi mama lui Iisus acolo. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii săi la nuntă”. (Efeseni, 6, 4): ,,Şi voi părinţilor nu întărâtaţi la mânie pe copii voştri ci creşteţi-i în învăţătura şi certarea Domnului”. (Ieşire 20, 12): ,,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie”.

13. ,,Soţii trebuie să fie unul altuia sprijin şi liman şi adăpost şi îmbărbătare împotriva atâtor rele care-i asaltează din toate părţile” Sfântul Ioan Gură de Aur