Ochiul

1. Ochiul

2. ->Ochiul este organul care capteaza din mediul inconjurator informatiile luminoase.Forma,dimensiunile,culoarea unui obiect sau unei fiinte reprezinta tot atatea semnale primite de ochi. ->Globul ocular este fixat,cu ajutorul unor muschi,intr-o cavitate osoasa,numita orbita, si protejat de cateva organe anexe specifice. ->In fata globului ocular,pielea formeaza doua pliuri,ploapele,captusite cu o membrana subtire transparenta,cunjunctiva. ->In unghiul superior externn al ochiului,la nivelul sprancenelor,se situeasa glanda lacrimala,a carei secretie umezeste si curata permanent fata anterioara a globului ocular. ->Acest lichid este eliminat printr-un canal aflat in legatura cu fosele nazale. ->Muschii oculari permit miscarile ochiului si mentin globul ocular in orbita. ->Genele si sprancenele apara ochiul de patrunderea unor substante straine:apa,transpiratie,praf. ->Ploapele,genele,sprancenele,muschii,glandele lacrimale,conjuctiva sunt anexe ale ochiului. ->Globul ocular,sferic cu un diametru de 2,5 cm,este protejat in partea anterioara de conjunctiva,asa cum este si fata interna a pleoapelor.

3. Pielea

4. Pielea Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea întinsǎ a unui om adult acoperă o suprafaţǎ de circa 2 metri pătraţi, cam cât un cearceaf obişnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce înseamnă cam a douǎzecea parte din greutatea întregului corp. Grosimea pielii variază între 0,5 şi 5 mm. Este relativ subţire în regiunile corporale puţin expuse la uzurǎ sau presiune, şi mai groasǎ pe suprafeţele care sunt mai solicitate, de exemplu pe tălpi. La microscop se poate observa cǎ pielea este formatǎ din douǎ straturi. Stratul extern cornos al epidermei este format din 20 – 30 de rânduri de celule moarte. Aceste celule sunt aşezate una peste alta, asemeni unor ţigle, de aceea pielea se întinde cu uşurinţǎ în timpul mişcării. În fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar aceasta nu se uzează, fiindcă celulele moarte sunt înlocuite în permanenţǎ cu altele noi.

5. Urechea

6. Urechea In timpul miscarii sau ciocnirii intre ele, obiectele produc unde sonore. Acestea sunt vibratii ale aerului, care sunt percepute de ureche, care le transforma in senzatie auditiva. In ureche ajung numeroese sunete, de la zumzetul insectelor, pana la zgomotul infernal provocat de avioanele cu reactie. Atunci cand auzim ceva, de fapt ureche noastra este atinsa de vibratii unduitoare ale presiunii atmosferice.Urechea transforma undele sonore in impulsuri electrice, pe care le transmit mai departe la creier, care la randul sau decodifica semnalele. Ureche se obisnuieste treptat cu sunetul, iar cu timpul invatam si sensul acestora.