E N D
Ochiul are rol de a ne furniza informatii - sub forma unor imagini colorate - despre adancimea, distanta, si miscare obiectelor. Miscandu-l in sus, in jos si lateral, vedem cea mai mare parte a mediului care ne inconjoara. Daca ne uitam la un aparat de fotografiat, vom putea intelege mai bine cum functioneaza ochiul nostru. Portiunea anterioara ochiului functioneaza ca o lentila optica, la fel ca lentila de stilca a aparatului foto. Lentila optica este un corp cu una sau doua suprafete curbe formate dintr-un material transparent. Portiunea intunecata din centrul ochiului, pupila, regleaza cantitatea de lumina primita. Cand lumina este slaba, pupila va fi mai mare, daca se micsoreaza, va lasa o cantitate redusa de lumina, la fel ca in cazul diafragmei din spatele aparatului de fotografiat. Stratul din profunzimea globului ocular, retina, corespunde filumului fotografic. Cum functioneaza ochiul?Ochiul nostru este mult mai complex decat un aparat foto. Cu ajutorul aparatelor foto nu putem decat fixa imaginile din lumea exterioara pe un film fotografic, in timp ce animalele si oamenii pot interpreta informatia aparuta pe retina si pot actiona potrivit informatiei primite.Acest lucru este posibil datorita faptului ca prin intermediul nervului optic ochiul are legatura cu creierul. Nervul optic se ataseaza de globul ocular la portiunea posterioara a acestuia printr-un mic pedicul. Informatia optica este transmisaprin nervul optic la creier. Informatiile se transmit sub forma unor impulsuri electrice in creier, care le si decodeaza.Cei doi ochi privesc din unghiuri putin diferite obiectele din lumea exterioara, de aceea si informatiile trimise la creier sunt oarecum diferite. Creierul nostru insa "invata" inca din primele zile sa asambleze cele doua imagini, de aceea nu vedem obiectele in dublu exemplar. Punand cap la cap cele doua imagini, creierul deduce situarea obicetelor in spatiu si la distanta la care se afla - acesta face posibila vederea tridimensionala.Creierul transforma imaginea vazuta din pozitie intoarsa in pozitie dreapta. Lumina este refractata in cristalin si va proiecta pe retina o imagine inversata. Deoarece nu putem privi toata viata stand in cap, creierul citeste imaginea sio reintoarce imediat in pozitie dreapta. Pentru a invata acest lucru e nevoie de ceva timp, de aceea bebelusii vad la inceput lumea intoarsa cu capul in jos.
Simtul gustului este un simt chimic.Chemoreceptorii din mucoasa limbii,dar si restului cavitatii bucale si chiar faringelui, se numesc muguri gustativi.Ei contin celule chemosensibile in forma de fus asociate cu celule de sustinere. La polul apical ele au un cil sensibil la substantele dizolvate in saliva. La polul bazal, ele sunt inconjurate de dendritele unor neuroni. Impulsurile nervoase ajung la creier. Cei mai multi muguri gustativi sunt plasati pe niste denivelari ale mucoasei limbii numite papile gustative. Gustul permite alegerea hranei, evitarea unor substante daunatoare din hrana si declansarea unor reflexe digestive. Mucoasa limbii mai contine receptori tactili, termici si pentru durere.
Urechea este formata din 3 parti: Urechea externa Prin pavilion capteazasi dirijeaza undele sonore spre conductul auditiv extern, care le transmite membranei timpanului. Membrana timpanului, care separa urechea externa de cea medie, cu grosimea de 0.1 mm si structura fibroasa, functioneaza ca un rezinator vibrand la modificarile de presiune determinate de undele sonore. Urechea medie are forma unei camarute care, la capatul dinspre urechea interna prezinta doua orificii:fereastra ovala si fereasta rotunda. Intre timpan si fereastra ovala se gaseste un lant de trei oscioare sprijinite unul de altul: ciocanul, nicovala si scarita fiind cele mai mici oase. Ciocanul se sprijina pe timpan,iar scarita pe o membrana care acopera fereastra ovala. Vibratia timpanului este transmisa perilimfei si endolimfei din structurile urechii interne. Lantul de oscioare nu transmite pasiv vibratiile ei, prin muschii ciocanului si scaritei, contribuie la modificarea intensitatii sunetului, contractia muschiului ciocanului diminuand amplitudinea vibratiilor prea puternice, iar cea a muschiului scaritei amplificand sunetele prea slabe. Suprafata timpanului, de 13 ori mai mare decat cea a ferestrei ovale, contribuie, de asemenea, la amplificarea sunetelor receptionate. Transmiterea undelor in urechea medie se face atat prin lantul de oscioare si prin oasele craniului, cat si pe cale aeriana, prin modificarea presiunii aerului din urechea medie sub actiunea vibratiilor timpanului. De aceea, auzul nu dispare ci doar diminua in cazul perforatiilor timpanului.Urechea interna contine labirintul osos in care se afla labirintul memranos, alcatuit din: utricula, sacula, 3 canale semicirculare si melcul. Receptorii pentru auz se gasesc in melcul memranos din labirintul memranos, iar receptorii pentru echilibru se gasesc in canalele semicirculare in utricula si sacula. Aceste celule vin in contact cu neuroni ale caror prelungiri formeaza nervul auditiv. In labirintul osos se afla un lichid numit perilimfa, iar in labirintul membranos alt lichid numit endolimfa.