Download
1 / 11
E N D
Benito Mussolini Benito Amilcare Andrea Mussolini (n. 29 iulie, 1883, Predappio lângă Forlì.Ca prim-ministru al Italiei pentru o perioadă de aproape 21 de ani, și mai apoi președinte al Republicii Sociale de la Salo (Repubblica Sociale di Salò), Benito Mussolini ar fi vrut să redea Italiei gloria Romei Antice și strălucirea Renașterii Italiene.Economic, pe plan intern, a reușit să reducă sensibil șomajul și să îmbunătățească serviciile prestate de Căile Ferate Italiene, să organizeze Poliția Statului, să înceapă lupta împotriva Mafiei din Sicilia și sudul Italiei.Prețul acestor aparente realizări economice deosebite a fost denigrarea practic totală a poporului italian și a primului său ministru în afara teritoriului țării, în special la Liga Națiunilor Unite.A invadat Etiopia în 1935 și a participat la Războiul civil din Spania (1936 - 1938) de partea generalului Francisco Franco, fiind în același timp criticat de Marea Britanie și Franța, ambele puteri coloniale.Benito Mussolini nu a fost, în mod evident, nici religios și nici moral. Deși, la începutul anilor 1920 a interzis organizațiile catolice ale tineretului italian, mai târziu, în 1929, a îmbunătățit - într-un fel - relațiile cu Biserica Romano-Catolică prin semnarea Concordatului cu Papa Pius XI, la 11 februarie1929. Conform documentului, papei este recunoscută suveranitatea Papalității asupra Vaticanului, iar catolicismul devine religie de stat în Italia. În schimb, Papalitatea recunoștea statul italian. Astfel se încheia o dispută veche din 1871.
Conflicte cu Mișcarea Socialistă Italiană și anii primului Război Mondial La declanșarea Primului Război Mondial, Benito Mussolini intră în conflict deschis cu onducătorii Partidului Socialist Italian pentru poziția sa deschis și vehement xprimată de intrare a Italiei în război împotriva Germaniei.Ca rezultat direct al "nesupunerii" sale față de politica partidului, la 25 noiembrie1914, Mussolini este expulzat din Partidul Socialist Italian. Imediat, Mussolini înfințează propriul său ziar, Il Popolo d'Italia (Poporul Italiei, în limba română), în care scrie editoriale virulente prin care încerca să determine schimbarea opiniei publice în sensul dorit de el cu scopul de face ca Italia să intre în război.Când Italia a intrat în război, Benito Musoolini s-a încris ca voluntar în armată, devenind caporal, precum un alt caporal celebru, Adolf Hitler.În război, a servit efectiv pe câmpul de luptă, din septembrie1915 până în februarie1917 când a fost rănit și apoi demobilizat.
Dictatorul Fascist Mussolini, "Il Duce" În martie 1919, mai exact la 23 martie, Mussolini fondează la Milano primul grup politic de orientare fascistă (a se vedea Fascism). Inițial programul grupului său politic avea o orientare strict naționalistă, căutând să atragă categoria largă a veteranilor Primului Război Mondial. Ca un laitmotiv, Mussolini insista pe refacerea gloriei Romei antice. Mai târziu, realizând că grupul său țintă de veterani de război nu este suficient pentru realizarea țelurilor sale politice, Mussolini adaugă o altă componentă programului său fascist, care se adresa specific italienilor bogați, proprietari de companii și terenuri. În octombrie 1922, Mussolini organizează "Marșul asupra Romei" (Marcia su Roma). La ordinul său, mii de fasciști se îndreaptă spre Roma pentru a prelua puterea. Intimidat și temându-se de un război civil, regele Victor Emanuel III îl desemnează pe Mussolini drept prim-ministru. În anii următori, Mussolini preia treptat întreaga putere, luându-și titlul de "Il Duce" și impunând în Italia cultul propriei personalități.
Intervențiile armate în Etiopia, Spania În 1935 și 1936, având ca bază de operații militare Somalia, care era deja o colonie italiană la acea vreme, forțele militare italiene invadează (la 3 octombrie 1935) și cuceresc cu ușurință Etiopia, țară pașnică, practic lipsită de forțe armate. Absolut fără nici o glorie, folosind armament dintre cel mai modern pentru acea vreme (tancuri, tunuri, mitraliere, mortiere, puști, pistoale, gaze de lupta, etc.), armata italiană măcelărește, în maniera clară a unui genocid atât populația pașnică cât și pe acei care s-au încumetat cu vitejie să opună agresorilor doar arcuri cu săgeți și sulițe. Cu aceeași ocazie, armata italiană cucerește cu ușurină evidentă și restul rămas necucerit al Somaliei, cât și teritoriile pe care se găsesc astăzi Djibouti și Eritreea. În 1936, când Războiul Civil din Spania a izbucnit cu furie, divizând națiunea spaniolă în două, atât Adolf Hitler cât și Benito Mussolini hotăresc, de comun acord, să sprijine prin toate modurile posibile liderul rebel spaniol, generalul Francisco Franco. Printre alte ajutoare militare, așa cum ar fi armament, muniție și bani, Mussolini trimite trupe italiene (circa 70.000 soldati intre 1936-1938), care participă în lupate, în mod deschis, de partea naționaliștilor generalului Francisco Franco.
Mussolini si nasterea fascismului Faptele sale l-au ajutat sa avanseze in randurile Partidului Socialist, iar la eliberarea sa din inchisoare, in 1912, a fost numit redactor al ziarului de partid „Avanti”. Stilul sau jurnalistic era agresiv si coroziv trecand cu vederea folosirea violentei si condamnand statul liberal si pe acei socialisti reformisti care vroiau sa colaboreze cu acest stat. El declara raspicat ca singura politica pe care trebuie s-o urmeze Partidul Socialist este revolutia. Izbucnirea primului razboi mondial avea sa schimbe spectaculos cariera lui Mussolini. Partidul Socialist din care facea parte condamna razboiul ca pe o lupta imperialista dusa pe cheltuiala claselor muncitoare din Europa si cerea ca Italia sa ramana neutra. Dar Mussolini vedea conflictul ca pe un eveniment care avea sa zguduie din temelii societatea, netezind drumul spre revolutie. In noiembrie 1914, el si-a dat demisia de la „Avanti” si a infiintat o noua publicatie, „Il Popolo d’Italia”. Publicatia sustinea ca este socialista, dar milita pentru intrarea Italiei in razboi. Exclus din Partidul Socialist, Mussolini a acceptat acum sprijin financiar din partea unor companii, ca Fiat, care aveau de castigat din contractele pentru armament, in eventualitatea intrarii in razboi. Articolele lui au ajutat la declansarea revoltei din mai 1915 in favoarea interventiei, iar el avea sa declare mai tarziu, fara justificare, ca aceste dezordini publice au impins un guvern sovaitor in razboi.
Obiectivele lui Mussolini Obiectivul principal al Ducelui era sa-si mentina si sa-si consolideze puterea, iar actiunile sale pe plan intern i-au adus un sprijin public substantial. Cand a venit la putere in 1922, Mussolini nu avea un program de politica externa precis conturat. Era clar ca renuntase complet la parerile antiimperialiste si antirazboinice din tineretea sa, dar nu era clar in ce masura adoptase parerile aliatilor sai politici – nationalistii. El sprijinise convingator intrarea in primul razboi mondial si condamnase rezulatatele tratatului de pace – „victorie mutilata” – dar nu era limpede in ce fel vedea revizuirea acestor rezultate. Nu exista un „plan general” de politica externa, dar in primele luni de guvernare, noul prim ministru a inceput sa contureze un obiectiv general – in cuvintele sale „sa faca din Italia o mare putere, respectata si de temut”. Italia trebuia sa obtina acest statut de mare putere prin intarirea armatei, intriga diplomatica, si, daca era cazul, chiar prin razboi. Intr-o buna zi, Italia trebuia sa fie puterea dominanta in zona mediteraneana, sa-si dezvolte si chiar sa-si extinda imperiul colonial in Africa, iar Balcanii sa constituie sfera ei de influenta. Il Duce avea sa fie arhitectul acestorlucrari in decursul carora el avea sa faca din italieni un popor mai energic si mai egresiv. A risipit sume imense de bani pe conflictele coloniale si a tarat Italia intr-un razboi mondial dezastruos, care a avut ca rezultat prabusirea fascismului, izbucnirea razboiului civil si chiar moartea Ducelui.
Al Doilea Război Mondial După ce germanii invadaseră și ocupaseră aproape total Franța, trupele fasciste italiene invadează sudul Franței. Câteva zile mai târziu, Franța capitulează. Cu excepția acestei "victorii de paie", trupele italiene au avut parte doar de dezastre oriunde s-au aflat: în Africa de Nord, în Grecia și, la sfârșitul războiului, chiar în Italia. De fapt, pentru o bună bucată de vreme, trupele germane au susținut puternic trupele italiene chiar pe teritoriul italian salvându-le de la un dezastru mai timpuriu. Evident, dezastrul, soldat cu colapsarea totală a funcționalității armatei italiene s-a produs odată cu deschiderea celui de-al doilea front de luptă în Italia în 1944 și înaintarea inexorabilă a aliaților de la sud spre nord. Marele Consiliu Fascist s-a întors împotriva sa în iulie 1943 acuzându-l, pe bună dreptate, de toate dezastrele militare italiene, retrăgându-i toate prerogativele de conducător. Mussolini a fost apoi arestat din ordinul regelui Victor Emanuel III, care îl desemnează drept prim-ministru pe mareșalul Badoglio. Noul guvern trece de partea Aliaților. Mussolini e eliberat de un comando german condus de Otto Skorzeny și pus în fruntea unui stat-marionetă în nordul Italiei, așa-numita Republică de la Salo.
Moartealui Benito Mussolini În primăvara lui 1945, când era clar că Axa a pierdut războiul, după înfrângerea totală a armatelor germane din nordul Italiei, Benito Mussolini, împreună cu amanta sa, Clara Petacci, fuge în Elveția.Cei doi se ascund într-o vilă, pe malul lacului Como, vilă ce fusese pregătită de mult ca refugiu în caz de dezastru. Partizanii italieni comuniști îi recunosc și îi capturează la Dongo, lângă lacul Como, și, fără nici o judecată, doar invocând motivul vag „pentru crime împotriva poporului italian” îi execută prin împușcare. Cadavrele lor sunt aduse la Milano și atârnate cu capul în jos, agățate de călcâie de o bară de acoperiș, împreună cu cadavrele altor câtorva demnitari fasciști, în fața unei benzinării mari a companiei Esso din Piazzale Loreto. La spectacol au asistat mii de italieni și numeroși militari ai armatei americane.Înainte de aninare, cadavrele au fost lăsate un răstimp pe jos, în piațeta Loreto, înconjurate de mulțime (unii loveau cadavrele cu picioarele). Craniul lui Mussolini a fost strivit. Din jurnalele cinematografice ale timpului (îndeosebi ale studiourilor Universal). Mai târziu, rămășițele pământești ale lui „Il Duce”, au fost înmormântate în taină, de teama unor demostrații ale credincioșilor săi suporteri și/sau epigoni. În 1957-1958, la cererea văduvei sale, Benito Mussolini a fost deshumat și înmormântat lângă Predappio.
