D-L GOE… de I. L. CARAGIALE

1. D-L GOE…de I. L. CARAGIALE Material realizat de elevii clasei a VI-a Şcoala cu clasele I-VIII Boian Coordonator Florea Anamaria Diana MOMENTELE SUBIECTULUI

2. INTRODUCERE Prin volumul Momente(1909, I. L. Caragiale poate fi considerat creatorul schiţei înliteraturaromână.Înschiţele sale, adevărate monumente literare, scriitorul prezintă o vastă frescă socială de la sfârşitulveacului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea. Printre aspectele de viaţă ilustrate este şi cel referitor la educaţia eronată a copiilor în familie, temă admirabil tratată în Vizită…sau D-l Goe…

3. INTRODUCERE Subiectul schiţeieste simplu, iar tehnica artistică are la bază concentrarea maximă a acţiunii şi a mijloacelor de expresie. Faptele narate sunt determinate de un singur moment semnificativ din viaţa personajului principal, anume călătoria lui Goe cu trenul până la Bucureşti, în compania celor trei doamne: mam’mare, mamiţica şi tanti Miţa.

4. EXPOZIŢIUNEA În expoziţiune( situaţia iniţială ) aflăm că tânărul Goe însoţit de cele trei dame, îmbrăcate festiv, aşteaptă cu nerăbdare, pe peronul oraşului X, trenul accelerat care trebuie să-l ducă în capitală, pentru a nu mai rămâne repetent şi anul acesta. Protagonistul poartă un prezentabil costum de marinar, o pălărie de paie, în a cărei panglică tanti Miţa i-a pus copilului biletul de călătorie pentru a imita obiceiul bărbaţilor. Cu obrăznicie (―Vezi că sunteţi proaste amândouă?), Goe intervine atunci când bunica rosteşte cuvântul marinel, iar tanti Miţa pronunţă marinal, impunând forma greşită mariner. Cutoate acestea, mam’mare îl laudă şi îl sărută.

5. INTRIGA Intriga acţiunii(cauza care declanşează desfăşurarea faptelor) debutează cu sosirea trenului.Deşieste aglomeraţie,doamneleîşi găsesc locuri cu bunăvoinţa unortineri politicoşi, însă puişorul rămâne pe coridor cu bărbaţii.

6. DESFĂŞURAREA ACŢIUNII Desfăşurarea acţiuniicuprinde întâmplările din timpul călătoriei. Mai întâi, băiatul nu ia în seamă intervenţia unui tânăr care îl sfătuieşte să nu scoată capul pe fereastră. Goe îirăspunde urât binevoitorului, se strâmbă şi insistă în acţiunea sa. Urmarea este dramatică: neascultătorul îşi pierde pălăria şi biletul de călătorie. Ţipetele lui Goe, care cere imperativ oprirea trenului, suntzadarnice.

7. DESFĂŞURAREA ACŢIUNII Între timp soseşte conductorul care cere biletele lacontrol. Acesta nu vrea să înţeleagă de cecopilul nu poate prezenta biletul său şi pretindecostul unui nou bilet şi amendă. Afectată deîntâmplare, mamiţa îl ceartă pe Goe,mam’mare îi ia apărarea odorului care, tras demână de o parte şi de alta, îşi pierdeechilibrul, se loveşte la nas de clanţa uşii de lacompartiment şiîncepe să urle. Totul se termină cubine, deoarece bunica a fost prevăzătoareca de obicei, a luat un beretpe carei-l oferă nepotului înlocul pălăriei, iar mamiţa, după ce sepreface supărată, îi dăo bucată de ciucalată.

8. DESFĂŞUREREA ACŢIUNII În timp ce doamnele se dau în vorbă de una,de alta, Goe iese din nou pe culoar şi se blochează în toaletă. Familia este disperată de dispariţia puişorului, care va fi descoperit în momentul când bunica aude bubuituri în uşa compartimentului unde nu intră decât o singurăpersoană. Este salvat în cele din urmă de controlor care venise să încaseze banii, iar scena ia sfârşit cu o avalanşă de pupături dulci.

9. PUNCTUL CULMINANT Mam’mare se hotărăşte să rămână pe hol cu nepoţelul pentru a-l păzi. Acum acţiunea atinge punctulculminant(situaţia dificilă): Goe trage semnalul de alarmă producând panică printre călători. Personalul trenului nu reuşeşte să depisteze pe autor, deşi constată că sigiliul a fost rupt în vagonul de unde zburasemai adineauripălăria marinerului,întrucât mam’mare doarmeîn cupeucu puişorul înbraţe.

10. DEZNODĂMÂNTUL Deznodământulsubiectului estesinonim cu sfârşitulcălătoriei. Trenul ajunge cuo mică întârziere la Bucureşti, familia coboară şi ia o trăsură spre bulevard.

11. ÎNCHEIERE În concluzie, schiţa surprinde contrastul dintre aparenţă(familia îlvedepe copil sensibil, deştept şi învăţat) şiesenţă(Goe este obraznic,răsfăţat şi încăpăţânat). Testament „Dac-o fi să-mătrânesc… ştii cum să-mi ziceţi? Moş Virgulă”