Introducere î n Arta Digital ă

1. Introducere în Arta Digitală

2. 1. Tipuri de contraste 2. Stilizarea Curs datorat şi dedicat domnului profesor Liviu Lăzărescu

3. Ochiulumanpercepedouă relaţii între culori: • Relaţiile de contrast (distanţiere sau chiar opoziţie cromatică) • Relaţii de asimilare (apropiere, nivelare cromatică). Pentru activităţile artistice prima relaţie este cea mai importantă, este principiul de bază, chiar şi o simplă culoare pe un suport oarecare crează un contrast (când există cel puţin două culori pentru a compara)

4. Contraste polare (foarte puternice) • Contrastul complementarelor • Contrastul valoric (sau clarobscurul) • Contrastul termic (cald rece) • Contrastul cantitativ

5. “Orice culoare se vădeşte mai bine prin culoarea potrivnică ei” Leonardo da Vinci

6. CONTRASTELE • JohannesItten identifică 7 tipuri: • Contrastul culorii în sine • Contrastul de clarobscur • Contrastul cald rece • Contrastul complementarelor • Contrastul simultan • Contrastul de cantitate • Contrastul de calitate

7. 1. Contrastul culorii în sine

9. Contrastul dintre culorile cat mai saturate. Culorile primare pure (la saturaţie maximă) sunt capabile de cele mai elocvente contraste de acest tip. Albul (accenturează saturaţia) si negrul (subliniază luminozitatea)potenţează expresivitatea culorilor primare.

11. Este un contrast cu efecte tonice si destul de decorativ.

12. Exemplu: arta decorativă arabă

13. Giotto – Nunta fecioarei Maria

14. 1. Contrastul de clarobscur

15. Se mai numeşte “valoric” de la termenul “valoraţie”, pecific graficii – redarea volumeror prin haşuri alb-negru • Are la bază binomul închis-deschis (cu cât distanţa este mai mare, cu atât este mai expresiv) • Într-o formă mai evidentă sau mai puţin, este un contrast fundamental, omniprezent

16. Clarobscurul acromatic sau monocromatic

17. Claobscurul acromatic prezintă treceri de la alb la negru printr-o gamă de griuri neutre (griurile alb + negru) – pauze acromatice • Albul şi negrul absolut nu sunt noţiuni cu corespodenţă în natura înconjurătoare. • În realitate cel mai alb alb este sulfatul de alb iar cel mai negru negru este catifeaua neagră • Digitalul face posibil negrul şi albul absolut.

18. Exemplu: arta orientului extrem

19. Clarobscurul policrom • Modificările culorilor prin ados de alb şi negru se pot face până la un punct, după care culoare îşi perde cu totul specificitatea (roşu devine roz!)

20. Haman cerând iertare Esterei - Rembrandt

21. 3. Contrastul cald rece

23. Contrastul cald- rece • Crează reacţii polare: gen senzaţia de căldură şi răceală, aerian-terestru, însorit-umbrit, uscat-umed, • Culorile calde “vin”, culorile reci “pleacă” • Efectele depind de saturaţia culorilor, prin amestecul fizic albul “răceşte”.

24. Modulaţie versus Valoraţie • Pe baza acestui contrast, Cezanne a inventat modulaţia (sugerarea spaţiului şi a volumelor prin culoare şi nu valorare).

25. 3. Contrastul de complementare

26. privindunu-douã minute un disc roşu aplicatdeasupraunuisuport alb (acromatic), prilej cu care vomobservacãdiscul se aureoleazãînverzui( aureola discretã scade şi dispare pe mãsurã ce se depãrteazã de disc); 2. fie, dupãunu-douã minute de contemplare, mutându-ne rapidprivirea depe un disc roşu pe o suprafaţã albã aşezatãalãturi, pefoaiaalbãapare undisc verzui.

27. În concluzie, ochiul nostru simte nevoiacomplementarelor, le cere, iar dacă nu i se oferã şi le produce singur. Explicaţiafenomenului este oboseala grupei de celule vizuale specializate pentru culoareacontemplată, oboseală care dezechilibreazã energetic ochiul; pentru a restabiliechilibrul pierdut, celulele vizuale specializate pentru culoarea complementarã reacţionează

28. Atentie! Alăturarea complementarelor în stare pură produce nemulţumireaprofesioniştilor din cauză că alăturarea lor la saturaţiamaximă este neplăcută, violentă, ba chiar nearmonioasă

30. Specificitatea perechilor • G-Vi – cel mai puternic contrast de clarobscur • R – V are o luminozitate egală

31. El Greco Pieta

32. 3. Contrastul simultan

33. Este contrastul dintre douãculori alãturate în care fiecare dintre ele îşi pretinde şi îşi produce simultanculoarea complementarã

34. Contrastul simultan bazat pe complementaritate • Cea mai puternică manifestare al acestui tip de contrast • Cazul esteuºor de pus în evidenþã prin câteva exerciþii de suprapunere a unor griurineutre peste culorile principale, prilej cu care vom vedea cum griurile vireazãspre complementarele culorilor fiecãrui fond

35. Contrastul simultan de luminozitate • Douã tonuri diferite ca luminozitate ale aceleiaşi culori (fie elechiar şi alb-negru) îşi accentuează reciproc valoarea

36. 3. Contrastul simultan de cald-rece • Ca exemplu general, acelaşi gri neutru:griul pare rece, iar pe unul rece pare cald.

37. 3. Contrastul succesiv

38. Nu este relevant pentru imaginile artistice, este mai mult valabil ca parte a demonstraţiilor pentru culorile complementare

39. Dacã privim câteva minute un fond orangeşi mutăm brusc privirea peste un şir oarecare de obiecte, acestea se vor colora instantaneu în albăstrui. • Dacã privim câteva minute un pătrat roşu suprapus pe un fond negru şimutăm privirea pe un pătrat alb, egal cu primul şi aşezat alături, pe un fondnegru, pătratul alb se va colora în gri verzui.

40. 3. Contrastul de calitate

41. Se mai numeşte şi de saturaţie, ţine cont de gradul de saturaţie al culorii. • Este contrastul dintre culorile pure1, intense, saturate, vii, aprinse şi culorile rupte, palide, stinse, mohorâte, terne. • Contrastul poate varia extremde mult, dupã cum variazã puritatea şi luminozitatea tonurilor.

42. “Ruperea” culorilor pure • Alterare cromatică sau valorică, amestectul, schimbă puritatea culorilor pure. Ruperea unei tente este însoţită întotdeauna de scădereasaturaţiei şi a luminozitãþii (excepţie făcând ruperea cu alb)

44. Acest contrast evidenţiază instabilitateaculorilor: o tentă pare ternă lângă alta purăşi apare mai pură lângă alta şi maiternă.

45. Pieter Bruegel - Turnul Babel

46. 3. Contrastul de cantitate

47. Două sau mai multe pete, diferite ca mărime, ca proporţie, se crează astfel un raport între cele două culori. • “Un kilogram de verde este mai verde decât zece grame de aceeaşiculoare” Paul Gauguin

50. Stilizare Procedeu de simplificare prin pastrarea elementelor sau detaliilor caracteristice unui obiect studiat, dar specifice mai multora, si folosirea lor in crearea unei imagini, fie cu un spor de expresivitate, fie cu efect decorativ, ornamental