Reptile si amfibieni

1. Reptile si amfibieni

2. Reptile si amfibieni - În junglă trăiesc sute de specii de reptile şi amfibieni. Ele trăiesc pe pământ , în copaci , în ape şi în apropierealor , chiar şi în interorul plantelor. Reptilele sunt animale cu solzi cum ar fi : crocodilii , şerpii şi şopîrlele , care vieţuiesc mai ales , pe pământ. Amfibienii ca broaştele şi broaştele râioase , pot trăi şi în apă şi pe uscat

3. Serpii Şerpii trăiescc în copaci şi pe pământ . Unii dintre ei îşi ucid prada cu ajutorul otrăvii . Otrava vine prin dinţii foarte ascuţiţi , numiţi colţi. Toţi şerpii sunt în stare să-şi dilate gurile enorm pentru a înghiţi prada . Dacă prada este mere stomacul se dilată într-atât încât să o încapă. Când mănâncă unii şerpi îşi împing tubul prin care respiră în partea din faţă a gurii .Falca superioară şi falca inferioară se pot depărta una de alta atât de mult , încât şerpi pot înghiţi o pradă foarte ma-re (caiman). Şarpele cap-de-câine are o coadă cu care se poate agăţa. Se foloseşte de ea pentru a se atârna de ramuri şi a prinde păsările care trec pe dinainte. Şerpii reperează mirosurile diferitelor animale şi se conduc după ele pentru a găsi hrana sau pentru a se împerechea (exemplu: vipera. Şerpii anaconda trăiesc în apropierea râurilor. Se numără printre cei mai mari şerpi din lume. Ajung până la 12 metri lungime ca şi alţi şerpi mari (boa). Ucid încolăcindu-se în jurul prăzii până o sufocă. Ucid şi mănâncă şi caimani.

4. Clasificarea şerpilor Şerpii sau ophidienii , îşi schimbă pielea o singură dată. Ochii lor nu au ploape şi sunt surzi , căci nu au timpane. Totuşi , reuşesc să capteze sunetele înalte şi vibraţiile , datorită unui os mic al capului , astfel îşi simt prada. Falca fixată suplu de craniu , se deschide foarte larg , ceea ce le permite să înghită (fără să mestece ) animalele mai mari decât ei. Primii şerpi au apărut acum 130 milioane de ani , aveau 4 picioare şi 2 plămâni. Astăzi se cunosc 3000 de specii împărţite în grupe :- şerpi primitivi care şi-au păstrat cei 2 plămâni şi al căror schelet păstrează reminiscenţele picioarelor stămoşilor lor.- şerpi evoluaţi care nu au decât un singur plămân şi nu păstrează urme de picioare.

5. Şerpi primitivi : pitonul şi şarpele boa Pitonul şi şarpele boa , şerpi primitivi reprezentativi , au numerose puncte comune. Trăiesc în copaci şi , în cădere îşi sufocă prada înfăşurăndu-se în jurul trupului acesteia. În schimb pitonii sunt singuri şerpi care au o pereche de picioare minuscule (2 centimetrii la un piton de 4 metrii lugime) în partea posterioară a trupului şi trăiesc numai în Africa în timp ce şerpii boa sunt răspândiţi în întreaga lume. Cel mai cunoscut dintre aceştia anaconda , se întâlneşte în bazinul Amazonului în America de Sud. Năpârci şi şerpi veninoşi Năpârcile , care sunt veninoase şi şerpii veninoşi (vipera , şarpele-cu-clopoţei , cobra) au dinţii special scobiţi şi legaţi de o glandă veninoasă. Aceştia sunt specii de şerpi evoluaţi. Năpârcile se hrănesc în special cu rozătoare. Şarpele-de-casă (cu o lungime de 2 metri) , întâlnit în întreaga lume cu excepţia Americii , trăieşte înmediu umed , poate înota şi prinde broaşte şi peşti.

8. CameleonSoparla exotica care si-a castigat notorietatea datorita capacitatii de a-si schimba culoarea pielii, a devenit in ultimele decenii un animal de companie ravnit si extrem de indragit. Desi achizitionarea unui cameleon este considerata, inca, o extravaganta, o data cu trecerea timpului aceste animalute au devenit din ce in ce mai populare in randul detinatorilor de animale de companie. Exista peste 100 de specii diferite de cameleoni, jumatate din acestea traind cu predilectie in insula Madagascar (Africa). Restul traiesc in Europa de Sud (sudul Spaniei, insula Creta), in Asia (India, Pakistan, Sri Lanka), in insulele Comores. Fosile ale acestor vietuitoare s-au descoperit atat in Africa, cat si Europa. Istoria lor este neclara. Raspandirea lor se pare ca s-ar datora ruperii Gondwanei, continent care se afla in emisfera sudica a planetei, cand s-au separat Africa,India si Madagascar, in timpul Jurasicului si Cretacicului. .

9. Aspectul exterior si dimensiunile Adultul de cameleon prezinta o lungime a corpului de circa 30 cm, iar datorita adaptarii la viata arboricola si la vanatoarea de insecte, corpul sau este puternic comprimat, aplatizat lateral. Tot o consecinta a stilului de viata sunt si picioarele zigodactile (singura specie de soparle care prezinta aceasta caracteristica) care prezinta degetele orientate doua cate doua in laturi opuse, formand un "cleste" care-i permite agatarea si catararea pe ramurile arborilor. Limba are o dimensiune impresionanta, putand ajunge la o lungime de 2 ori mai mare decat cea a corpului, in situatiile in care hrana este situata la distanta. Miscarile ochilor sunt independente si realizeaza o rotatie de pana la 3600, caracteristici ce ii ofera posibilitatea de a inspecta cu lejeritate mediul de viata.

10. Caracteristica care l-a facut atat de celebru este schimbarea culorii in diferite varietati: maron, verde, albastru, galben, rosu, negru si chiar alb. Aceasta capacitate reprezinta un sistem de comunicare, exprimand diferite atitudini, precum si dorinta de a se imperechea. Pielea isi schimba culoarea ca reactie la lumina, temperatura sau in functie de dispozitia animalutului. Este falsa afirmatia potrivit careia cameleonul isi schimba culoarea pentru a se camufla. Sub pielea exterioara, transparenta se gasesc straturi de celule (cromatofori) in care se gasesc pigmenti rosii si galbeni. Sub aceste straturi se afla alte straturi de celule care reflecta lumina albastra si alba. Mai profund, se afla un alt strat de celule care contin melanina (pigment care se gaseste si in celulele umane). Lumina sau caldura emisa de razele solare, precum si reactiile chimice din interiorul organismului determina dilatarea celulelor sau contractarea acestora. Cameleonul nestresat poate avea o nuanta verde a pielii, deoarece celulele cu pigment galben sunt usor contractate permitand trecerea luminii albastre. In cazul unui cameleon stresat, culoarea pielii poate deveni galbena, deoarece celulele cu pigment galben sunt dilatate la maxim, blocand astfel toata lumina albastra reflectata in straturile profunde.

11. Hranirea In mediul natural, cameleonii se hranesc cu o larga varietate de nevertebrate, pasari mici, soparle, insecte si oua ale altor vietuitoare. Este de preferat sa se gasesca o solutie in vederea oferirii aceluiasi tip de alimentatie si in captivitate. Diversitatea alimentelor oferite este esentiala. Dupa cum intuiti, exista si diete speciale pentru cameleoni in petshop-uri, dar veti avea surpriza sa constatati ca sunt "un pic cam scumpe". Ar fi ideal sa-i oferiti posibilitatea de a-si petrece cateva ore pe saptamana in aer liber, timp in care poate vana insecte, in voie. Atentie la vegetatia care ar putea fi tratata (stropita cu insecticide). Suplimentele de vitamine si minerale sunt absolut necesare pentru o dezvoltare armonioasa si o viata sanatoasa. Apa este un element esential in viata cameleonului. O singura zi fara un aport necesar de apa poate produce o deshidratare severa.

12. Aspecte particulare Cameleonii ating maturitatea in jurul varstei de 9 luni. Sunt reptile ovovivipare, care se reproduc o data la doi ani. Imperecherea are loc in luna ianuarie sau februarie, avand loc 3-4 imperecheri pe zi. Depunerea oualor se produce in luna martie intr-o groapa pe care cameleonul si-o sapa singur. Clocirea dureaza in medie 10 luni.

15. Crocodilul de Nil Mediul de viaţă Crocodilul de Nil trăieşte în fluviul Nil sau în lacurile formate de acesta. Iese pe uscat pentru a se încălzi sau când depune ouă.

16. Alcătuirea corpului • Crocodilul de Nil poate atinge 6 m lungime. • Capul mare şi plat are un bot lung, în vârful căruia, pe partea superioară, se găsesc nările. Gura largă are pe maxilare dinţi conici, neegali, puternici, înfipţi în nişte cavităţi ale maxilarelor, denumite alveole. Ochii, aşezaţi înapoi şi mult în sus, au o privire cruntă. Datorită aşezării nărilor, când animalul se retrage în apă şi rămâne numai cu capul la suprafaţă, poate respira aerul atmosferic. În apă, nările şi urechile se închid. • Corpul este acoperit cu plăci cornoase, dublate dedesubt cu plăci osoase; ele formează un excelent scut de apărare pentru animal. • Coada este aproximativ de aceiaşi lungime cu corpul şi foarte puternică, este turtită lateral; ea este organul principal pentru mişcarea în apă. • Membrele scurte, aşezate pe laturile corpului, se termină cu degete; cele anterioare au degetele libere, iar cele posterioare au degetele unite printr-o membrană înotătoare. Bun înotător, crocodilul se târăşte greu pe uscat.

17. Reproducerea Primăvara femela sapă un cuib pe malul râului, unde îşi depune ouăle. Cuibul trebuie să fie suficient de aproape de apă pentru ca femela să-l poată păzi de acolo, dar în acelaşi timp suficient de departe, pentru ca eventualele ieşiri din albie ale apelor să nu-l distrugă. Împerecherea are loc după câteva ritualuri introductive, în apa puţin adâncă. Cele 30-70 de ouă, cu coaja groasă, acoperite de nisip, sunt păzite de femelă timp de 90 de zile, până când puii încep să ţipe. La acest semnal femela iese din apă şi îi dezgroapă, iar în caz de necesitate sparge coaja ouălor. Dacă femela nu ajunge la timp, puii au un dinte special numit "dinte de ou" cu care sparg coaja oului. După ieşirea din ou, puilor le cade acest dinte. De îndată ce puii au ieşit din ou, femela îi ia unul câte unul în gură şi îi duce în apă. Numai câţiva crocodili ating maturitatea. Dacă ouăle nu sunt mâncate de varani, hiene sau berze, atunci puii cad victimă altor crocodili, vulturilor sau peştilor mai mari cănd ajung în apă.

18. Pasărea pluvian Un prieten nedespărţit al crocodilului este pasărea pluvian. Ea se hrăneşte cu resturile de carne dintre dinţii crocodilului, iar crocodilul primeşte un spălat pe dinţi, astfel există o relaţie de simbioză. O pasăre pluvian mâncând resturile dintre dinţii crocodilului