Reptile

1. Reptile Reptile

3. A. • Broasca-țestoasă este o reptilă din ordinul  • Testudines. • Broasca-țestoasă de uscat • Este adaptată la mediul terestru. În România, • trăieșteîn pădurile și regiunile de stepă din • Oltenia, Banat și Dobrogea. • Țestoasa de uscat se recunoaște după corpul ei • scurt, acoperit cu un țest format din 2 părți: • carapacea (la partea superioară, bombată, de culoare maroniu-roșcat) • plastronul (la partea inferioară, de culoare deschisă) • Ele sunt unite pe laturi, lăsând 2 deschideri prin care ies, la partea anterioară, capul și membrele anterioare, iar la partea posterioară, membrele posterioare și coada. • Țesutul este format din plăci osoase bine sudate, acoperite de plăci cornoase. Coastele și vertebrele sunt concrescute cu carapacea.

4. Capul, gâtul, picioarele și coada sunt acoperite de o piele solzoasă de culoare cenușie. Pe lângă organele de simț, asemănătoare cu ale șopârlei, există 2 fălci învelite într-o materie cornoasă ce formează un fel de cioc, cu margini tăioase și fără dinți. Sunt animale greoaie, care se deplasează încet din cauza conformației și a țesutului. Cele 4 membre sunt scurte, așezate lateral și terminate cu degete scurte, prevăzute cu gheare. Se hrănește cu ierburi, fructe, insecte, melci și viermi pe care le taie cu marginea ciocului. Respirația și înmulțirea este la fel ca la șerpi și șopârle.

6. Țestoasa de lac Trăiește în lacuri și bălți, rareori pe uscat. Este adaptată secundar la viața acvatică. Se deosebește de țestoasa de uscat prin următoarele caractere: este carnivoră, carapacea este mai mare, de culoare negricioasăasemănătoare mâlului degetele sunt deslipite prin membrană interdigitală.

7. Țestoasa cu tâmple roșii de Florida Țestoasa cu tâmple roșii de Florida este o țestoasă verde, dar gâtul țestoasei cu tâmple roșii din Florida este roșu. dimensiuni 25-30 cm speranță de viață 30-50 de ani taxonomie: familia Emilidae genul:Trachemys

8. Caretul Caretul, sau țestoasa de mare, ajunge la 1-2 m lungime și 200 kg. Are carapacea mai puțin bombată, cu plăci osoase mai puțin sudate. Picioarele sunt adevărate vâsle care îi servesc la înot. Înmulțirea se face prin ouă care le depune în nisipul de pe plajă. Sunt vânate pentru carne, grăsime și ouă.

9. B. Crocodilii

10. Crocodilul reprezintă un ordin de reptile care, împreună cu păsările, reprezintă ultimii urmași ai Arhozaurienilor, o categorie de dinozauri. Corpul crocodilului este acoperit cu plăci osoase, iar sistemul de circulație a păstrat unele caractere comune cu păsările. Animalele de azi trăiesc pe malul apelor curgătoare sau a lacurilor din regiunile calde tropicale sau subtropicale. Unele specii de crocodili mai pot fi întâlniți în apa sărată a mărilor din jurul unor insule. Animalele sunt bune înotătoare, când vânează, stau ascunse sub apă, până la nivelul ochilor și nărilor.

11. Forma corpului animalelor de azi este adaptat la mediul de viață în care trăiesc, astfel corpul este turtit dorsoventral, și se termină cu o coadă lățită și musculoasă care ajută la înot sau ca și cârmă. Gura este largă prevăzută cu o dentiție puternică de formă conică. Crocodilii au o lungime a corpului în funcție de specie între 1,20 și 7 m lungime. Au fost găsiți prin săpături crodili fosili care aveau lungimea de 12 m. Animalele cresc toată viață, însă cu înaintarea în vârstă procesul de creștere devine mai lent, astfel crocodilii bătrâni cresc numai câțiva centimetri.Craniul crocodililor este alungit, ochii în timpul evoluției au ajuns să fie dispuși dorsal, la vârful botului se află orificiile ovale largi ale nărilor, care este așa legat de faringe încât animalul și cu gura plină poate respira fără probleme. Botul crocodililor are lungimi diferite în funcție de modul de hrănire, astfel gavialul (Gavialis gangeticus) care se hrănește cu pește are un bot lung și subțire.

12. Nările și orificiile urechilor, se închid în apă. Văzul îl ajută la depistarea hranei. Gura este largă, iar pe maxilare se află dinți conici, inegali, fixați în scobituri ale maxilarelor numite alveole. Crocodilul se hrănește cu animale acvatice și terestre. Atacă și oamenii din preajma lor. Capul poate avea 62cm Femelele depun ouă, protejate de o membrană, în nisip sau gropi săpate în pământul afânat. Corpul este turtit dorso-ventral, acoperit cu plăci cărnoase, dublate de plăci osoase, nesudate între ele în regiunea dorsală. Coada este și comprimată lateral. Are 5 degete libere la membrele anterioare și 4 degete unite prin membrană la membrele posterioare. Ele servesc la deplasarea în apă și pe uscat. Iese pe uscat pentru a se odihni.

13. C. C. Şopârle

14. Şopârla are o piele cărnoasă, îngroșată ce formează solzi mici si o protejează de uscăciune. Ochii sunt protejați de o membrană subțire, transparentă. Auzul este bine dezvoltat, la fel și mirosul. Pe maxilare șopârla are numeroși dinți conici, concrescuți cu maxilarul. Limba este musculoasă, mobilă, bifurcată la vârf și poate fi ușor proiectată afară. Membrele sunt scurte, așezate pe laturile corpului, îndreptate lateral, dar nu servesc la mers, ci la agățare de asperitățile solului si cățărare.

15. Deplasarea se face prin ondulațiile corpului, șopârla sprijinindu-se pe membrele posterioare și pe coadă. Șopârla se târăște, deci este un animal târâtor. Șopârla se hrănește cu insecte, păienjeni și râme. Este totuși un animal insectivor. Organele digestive sunt bine dezoltate. Are tub digestiv și glande anexe. Respirația este pulmonară. Căile respiratorii sunt bine diferențiate. Plămânii sunt ca niște saci cu pereți cutați. Temperatura corpului este variabilă. Iarna se ascund în gropi și stau în amorțire până primăvara. Deplasarea se face prin ondulațiile corpului, șopârla sprijinindu-se pe membrele posterioare și pe coadă. Șopârla se târăște, deci este un animal târâtor. Șopârla se hrănește cu insecte, păienjeni și râme. Este totuși un animal insectivor. Organele digestive sunt bine dezoltate. Are tub digestiv și glande anexe. Respirația este pulmonară. Căile respiratorii sunt bine diferențiate. Plămânii sunt ca niște saci cu pereți cutați. Temperatura corpului este variabilă. Iarna se ascund în gropi și stau în amorțire până primăvara.

16. Salamandra

17. Cea mai mare specie de șopârlă este dragonul de Komodo. Cu toate că are o greutate de până la 125 kg și o lungime de circa 3 metri, se poate deplasa incredibil de rapid. Animalele prinse nu au nici o șansă de viață, deoarece dragonul de Komodo are maxilare puternice și gheare care îi permit să ucidă rapid.

18. D. Şerpii

19. Șerpii, cunoscuți și sub numele de ofidieni, sunt reptile cu solzi a căror principală caracteristică este mobilitatea unică a oaselor faciale, forma lungă a corpului și lipsa membrelor. Capul, trunchiul și coada sunt acoperite de solzi duri. Partea caracteristică a scheletului unui șarpe este craniul: articulațiile maxilarelor au un ligament extrem de elastic, ceea ce le conferă o mobilitate extraordinară. Astfel se explică de ce șarpele își poate mișca gura în toate direcțiile și o poate deschide extrem de larg, reușind să înghită o pradă mult mai mare decât propriul său cap. Dinții îl ajută să muște și să fixeze prada, dar nu pot mesteca, prin urmare șarpele trebuie să își înghită prada întreagă. Șerpii urcă și coboară printre crengi, se cațără, înoată și se scufundă cu o agilitate extraordinară, tocmai datorită excepționalei mobilități a coastelor și vertebrelor. Serpii au aspecte foarte diferite și s-au adaptat astfel încât trăiesc în aproape orice nișă ecologică, excepție făcând doar regiunile polare. Majoritatea celor aproximativ 3 000 de specii de șerpi sunt neveninoase și își folosesc colții îndreptați către înapoi pentru a apuca și fixa prada. . Deși mici la număr, șerpii veninoși sunt și ei răspândiți în întreaga lume, cu precădere în regiunile tropicale, și sunt echipați cu colți special adaptați, pe care îi folosesc pentru a injecta veninul în pradă.

21. Anatomia Au schelet; Corpul conține numeroase vertebre, fiecare dintre ele atașată de o pereche de coaste care, într-un fel, substituie membrele, deoarece se termină cu o formațiune musculară conectată de partea ventrală, pe care șarpele se deplasează. Corpul lung și zvelt al unui ofidian nu conține niciodată mai puțin de 100 vertebre, ajungând uneori să conțintă chiar peste 500. Se deplasează cu ajutorul mușchilor. Deplasarea lor generală este cea in zig-zag. Cu ajutorul mușchilor și vertebrelor, ei aproape plutesc deasupra nisipului deșertului.

22. Reproducerea Înmulțirea serpilor constă în depunerea ouălelor în găuri în nisip, pentru protejarea și încălzirea lor. Majoritatea serpilor depun oua, dar unii nasc pui vii. Spre deosebire de ouale pasarilor, cele de sarpe au invelisul flexibil, pielos. Puii de sarpe au un fel de dinte ascutit pe bot, cu ajutorul caruia ies din ou. Înmulțirea serpilor constă în depunerea ouălelor în găuri în nisip, pentru protejarea și încălzirea lor. Majoritatea serpilor depun oua, dar unii nasc pui vii. Spre deosebire de ouale pasarilor, cele de sarpe au invelisul flexibil, pielos. Puii de sarpe au un fel de dinte ascutit pe bot, cu ajutorul caruia ies din ou.

23. Se hrănește cu broaște, șoareci, șopârle, insecte și cu alti serpi. Înghite și animale mai voluminoase decât corpul sau datorită ligamentului elastic, care leagă cele două jumătăți ale mandibulei și a osului pătrat. În repaus acesta are poziție orizontală. Când șarpele se hrănește, osul are poziție verticală, mărind cavitatea bucală. Dinții curbați spre interior rețin prada. Alunecarea hranei prin faringe și esofag se datorează elasticității acestor organe, secreței de salivă și lipsei sternului.

24. Văzul Ochii au ploapele unite, privirea fixă și nu clipesc. Văzul este dezvoltat. Auzul Urechile nu au pavilioane. Mirosul și gustul Mirosul este foarte bine dezvoltat. Limba este lungă, bifurcată și servește la miros.

26. Proiect realizat de eleva Hanu Andreea Clasa a IXa F Colegiul Naţional Ferdinand I Bacau Profesor coordonator Mirela Berza