TEORIA STRUCTURILOR REZEMATE PE MEDII DEFORMABILE

1. TEORIA STRUCTURILOR REZEMATE PE MEDII DEFORMABILE Prof. Constantin Ionescu

2. C1 INTRODUCERE Structura disciplinei Obiectivele cursului Sistemul de evaluare Conţinutul disciplinei Bibliografie selectivă Introducere

3. Structura disciplinei

4. Obiectivele cursului Dezvoltarea cunoaşterii privind fenomenul de interacţiune dintre structura de rezistenţa a construcţiilor şi terenul de fundare; Evaluarea şi aprofundarea relaţiilor existente între acţiunile statice şi seismice exterioare, parametrii de definire ai sistemelor (teren - structură) şi răspunsul lor.

5. Sistemul de evaluare Evaluarea continuă: • Activitatea la lucrări (modalităţi de evaluare: competenţă dovedită prin intervenţii, modul de abordare a aspectelor practice, performanţa în grupul de aplicaţie) Ponderea în nota finală: 30% • Testele pe parcurs (două teste: lucrări scrise cu subiecte teoretice şi aplicative) Ponderea în nota finală: 10% • Lucrări de specialitate (două lucrări elaborate pe parcurs: 1. sinteză ştiinţifică documentară; 2. raport tehnic de cercetare pentru un caz practic din situ) Ponderea în nota finală: 20% • Evaluarea finală: examen Ponderea în nota finală: 40%

6. Conţinutul disciplinei a) Curs I. Introducere: Obiectul disciplinei. Necesitatea analizelor statice şi dinamice ale comportării construcţiilor rezemate pe medii deformabile. Metode pentru calculul construcţiilor rezemate 2 ore II. Modele matematice pentru corpuri deformabile. Modelarea terenului de fundare. Influenţa izotropiei asupra stării de tensiune. Funcţii şi modele structurale pentru diferite pământuri de fundare 2 ore III. Calculul structurilor rezemate acţionate de cedări de reazeme: Metoda forţelor. Metoda deplasărilor. Matrice de definire. Starea de tensiune şi de deformaţie în placă şi în terenul de fundare 2 ore

7. Conţinutul disciplinei • Curs IV Calculul grinzilor rezemate pe medii deformabile: Ecuaţia diferenţială a grinzii rezemate continuu. Metoda parametrilor în origine. Metoda matricei de transfer. 7 ore V Calculul plăcilor rezemate pe medii deformabile: Încovoierea cilindrică a plăcilor. Modelarea şi calculul plăcilor prin intermediul fâşiilor. Metoda Westergaard. Metoda elementelor finite. 7 ore VI. Interacţiunea seismică teren – structură: Evaluarea interacţiunii în funcţie de modelul adoptat pentru teren. Ecuaţii de mişcare în cazul structurii rezemate pe un semispaţiu. Ecuaţii de mişcare în cazul modelării ansamblului structură - teren prin elemente finite 8 ore

8. Conţinutul disciplinei b) Aplicaţii (exemple): I. Determinarea stării de eforturi şi deplasări într-o structură acţionată la cedări de reazeme 7 ore II. Analiza comportării construcţiilor în interacţiune cu terenul de fundare 7 ore

9. Bibliografie selectivă 1. Buzdugan, Gh., Izolarea antivibratore, Editura Academiei, 1993. 2. Gheorghiu, Alex., Statica, stabilitatea şi dinamica construcţiilor, Editura didactică şi pedagogică, 1974. 3. Negoiţă, Al., Pop, I., Ionescu, C., ş.a., Inginerie seismică, EDP, 1985. 4. Ionescu, C., Calculul structurilor rezemate pe mediu elastic, Editura Comir, 1998. 5. Beleş, A., Calculul construcţiilor amplasate pe terenuri deformabile, Editura Tehnică, 1976.

10. Introducere Calculul construcţiilor pe terenuri deformabile a condus la rezultate contradictorii, datorită mai multor cauze obiective şi subiective. Un rol însemnat în acest calcul îl joacă tipul de fundaţie şi modelul de calcul considerat pentru terenul de fundare. De regulă, astfel de probleme sunt soluţionate după o idee conform căreia structura, fundaţia şi terenul de fundare sunt în mod convenţional tratate ca subsisteme independente, de către specialistul de structuri şi specialistul în geotehnică. Considerarea ansamblului structură-teren de fundare şi analizarea sa, privind comportarea şi răspunsul la acţiuni, ca un tot unitar, compus din subsisteme cu caracteristici geometrice şi mecanice diferite şi între care există un proces continuu de redistribuire a eforturilor, se include în categoria generală a interacţiunilor dintre sisteme sau în cadrul aceluiaşi sistem între subsisteme. Problemele propuse de aceste discipline sunt complexe şi abordarea lor din punct de vedere teoretic şi experimentă este dificilă. Rezolvările fac apel la cunoştinţe de: Statica Construcţiilor, Teoria Elasticităţii, Geotehnică şi Fundaţii etc.