INDICATIVUL PERFECT AL VERBELOR ÎN - ω – partea a II-a –

INDICATIVUL PERFECT AL VERBELOR ÎN -ω– partea a II-a –

Structura cursului (1): • Recapitulare: sinteza părţii I a cursului. • Repere bibliografice. • Tema perfectului: particularităţi ale reduplicării. • Tema perfectului: alternanţele vocalice (apofonia).

Structura cursului (2): • Tema perfectului: sufixul -κ- şi sufixul zero (Ø). • Tema perfectului: verbele contrase. • Indicativul perfect medio-pasiv.

1. Ce ştim din prima parte a cursului? • Tema perfectului – a patra formă verbală dată de dicţionar (ind. pf. activ, pers. I sg.). • Structura temei perfectului: reduplicaţie + tema de prezent + sufixul -κ-. • Desinenţele de ind. pf. activ sînt unele speciale: -α, -ας, -ε, -αμεν, -ατε, -ασι(ν). • Reduplicarea: dublarea consoanei iniţiale a temei, urmată de vocala -ε-.

2. Repere bibliografice. • Ana Felicia Ştef, Manual…, L. 11-13. • John Tipei: L. 28. • Manualul “de Seminar”: L. 29 (A), 35 (M-P), 45-48 (verbe în lichidă + verbe contrase). • Ovidiu Pop, Manual…, p.??

3. Reduplicarea (α). • Reduplicarea: dublarea consoanei iniţiale a temei, urmată de vocala -ε-. • βουλεύω >βεβούλευκα (am sfătuit). • παύω >πέπαυκα (am oprit). • κόπτω >κέκοπα (am tăiat). • Cf. rom. “a mînca” (rad. “mînc-”): mănînc. • Cf. rom. “Bobotează”.

3. Reduplicarea (β). • Consoana iniţială aspirată > se dublează cu surda corespunzătoare: χ > κ / φ > π / θ > τ • χαίρω >κεχάρηκα (m-am bucurat). • φεύγω >πέφευγα (am fugit). • θύω >τέθυκα (am jertfit).

3. Reduplicarea (γ). • Consoana iniţială = ῥ- > ἐρρ- • *sr- / *wr- • ῥέω >ἐρρύηκα (am curs). • ῥίπτω >ἔρριφα (am aruncat).

3. Reduplicarea (δ). • Vb. începe cu oclusivă + lichidă sau nazală > se dublează oclusiva: • βλάπτω >βέβλαφα (am vătămat). • τρέπω >τέτροπα (am întors). • πνέω >πέπνευκα (am respirat). Excepţie: γιγνώσκω >ἔγνωκα (am cunoscut).

3. Reduplicarea (ε). • Vb. începe cu două sau trei consoane (inclusiv ξ, ψ, ζ) > reduplicarea este un ἐ- (cf. augment): • Σκευάζω >ἐσκεύασμαι (m-am pregătit). • στέλλω >ἔσταλκα (am trimis). • ξέω >ἔξηκα (am cizelat). Excepţie: κτάομαι >κέκτημαι (am dobîndit).

3. Reduplicarea (ζ). • Vb. începe cu ο vocală > lungirea vocalei (cf. augmentul temporal; diferenţa: lungirea-reduplicaţie se întîlneşte la toate modurile): • ἐλπίζω >ἤλπικα (am sperat). • ὀνομάζω >ὠνόμακα (am numit). • αἰτέω >ᾔτηκα (am cerut).

3. Reduplicarea (η). • Vb. prefixate îşi formează reduplicaţia între prefix şi radicalul verbului: • κατα-λείπω >κατα-λέλοιπα (am părăsit). • ἐπι-θυμέω >ἐπι-τεθύμηκα (am poftit). • ἀπο-στέλλω >ἀπ-έσταλκα (am trimis). • ἐπ-αγγέλλω >ἐπ-ήγγελκα (am anunţat). • προ-κατα-φεύγω >προ-κατα-πέφευγα (m‑amrefugiat înainte).

3. Reduplicarea (θ). • Forme “anomale” ale reduplicării: • λαμβάνω >εἴληφα (am luat): R: *se-slābh-a > *e-slaph-a > eilaph-a / eileph-a • ὀράω >ἐώρακα (am văzut). • ἀκούω >ἀκήκοα (am auzit).

4. Alternanţe vocalice în radical (caracteristică i.-e.). • Limba română: vine / venim; face / făcu; torc / toarce; văd / vede. • Limba engleză: sing / sang / sung; drink / drank / drunk. • Limba Greacă: • γένος / γέγονα /γίγνομαι. • φθείρω / διαφθορά / ἔφθαρκα. R: *phther-

4. Alternanţe vocalice la perfect. • πείθω > πέποιθα (am încredere). • τρέφω > τέτροφα (am hrănit). • λείπω > λέλοιπα (am lăsat în urmă). • μένω > μέμονα (am rămas). • σπείρω > ἔσπαρκα (am semănat). Cf. σπόρος. • στέλλω > ἔσταλκα (am trimis). Cf. ἀπόστολος.

5. Sufixul temei de perfect: -κ- • Structura temei perfectului: reduplicaţie + tema de prezent + sufixul -κ-. Adevărat sau fals? • Sufixul -κ- se adaugă, în general, la verbele cu radicalul terminat în: • Vocală (= verbele contrase). • Diftongul ευ sau αυ. • Lichidă (λ, ρ) • Nazală (ν). • Oclusivă dentală (τ, δ, θ).

5. Transformări generate de adăugarea sufixului -κ- • Radical în vocală (= verbele contrase): se lungeşte corespunzător vocala: • νικάω > νενίκηκα (am învins). • Vezi capitolul următor: Perfectul verbelor contrase. • Diftongul ευ sau αυ: nu se întîmplă nimic: • παύω > πέπαυκα (am oprit).

5. Transformări generate de adăugarea sufixului -κ- • Lichidă (λ, ρ): nu se întîmplă nimic. Atenţie, totuşi, la diferenţa faţă de tema prezentului! • σπείρω > ἔσπαρκα (am semănat). R: *sper- / *spor- / *spr- • ἀγγέλλω (*ἀγγελ-y-ω, cf. ἄγγελος) > ἤγγελκα (am vestit). • φθείρω > ἔφθαρκα (am distrus). R: *phther- / *phthor- / *phthr-

5. Transformări generate de adăugarea sufixului -κ- • Nazala (ν): fie cade în faţa sufixului κ, fie se asimilează, devenind n velar, notat în greacă γ (cf. ἄγγελος). • κρίνω > κέκρικα (am judecat). • φαίνω > πέφαγκα (am arătat).

5. Transformări generate de adăugarea sufixului -κ- • Oclusivele dentale (τ, δ, θ) cad în faţa lui κ: • πείθω > πέπεικα (am convins).Atenţie la diferenţa de sens! Cf. πείθω > πέποιθα. • ἐλπίζω (*ἐλπίδ-y-ω, cf. ἐλπίς, ἐλπίδ-ος) > ἤλπικα (am sperat).

5. Sufixul zero (Ø) • Sufixul - ø - se adaugă, în general, la verbele cu radicalul terminat în oclusivă guturală şi labială. • La acestea, consoana finală se aspiră corespunzător: • βλέπω > βέβλεφα (am privit). • τάττω (*ταγ-y-ω, cf. τάγ-μα) > τέταχα (am pus în ordine, am orînduit). • γράφω > γέγραφα (am scris).

Retrospectivă: analiză. • βεβούλευκα (am sfătuit). • πέπαυκα (am oprit). • κέκοπα (am tăiat). • κεχάρηκα (m-am bucurat). • πέφευγα (am fugit). • τέθυκα (am jertfit). • καταλέλοιπα (am părăsit). • ἐπιτεθύμηκα (am poftit).

Retrospectivă: analiză. • ἀπέσταλκα (am trimis). • ἐπήγγελκα (am anunţat). • προκαταπέφευγα (m‑am refugiat înainte). • εἴληφα (am luat). • ἐώρακα (am văzut). • ἀκήκοα (am auzit). • πέποιθα (am încredere). • τέτροφα (am hrănit).

Retrospectivă: analiză. • λέλοιπα (am lăsat în urmă). • μέμονα (am rămas). • ἔσπαρκα (am semănat). Cf. σπόρος. • ἔσταλκα (am trimis). Cf. ἀπόστολος. • νενίκηκα (am învins). • πέπαυκα (am lăsat în urmă). • ἔσπαρκα (am semănat). • ἤγγελκα (am vestit).

Retrospectivă: analiză. • ἔφθαρκα (am distrus). • κέκρικα (am judecat). • πέφαγκα (am arătat). • πέπεικα (am convins) • ἤλπικα (am sperat). • βέβλεφα (am privit). • τέταχα (am pus în ordine, am orînduit). • γέγραφα (am scris).

INDICATIVUL PERFECT AL VERBELOR ÎN - ω – partea a II-a –