1 / 33

INFECTIA URLIANA (OREIONUL)

INFECTIA URLIANA (OREIONUL). - boală infecţioasă virală acută, generalizată - glande salivare , - pancreas, - SNC, - gonade. - mai frecventă la şcolari şi adolescenţi . Etiologie  Virusul urlian (familia Paramyxoviridae, genul Paramyxovirus) - ARN virus,

vera
Download Presentation

INFECTIA URLIANA (OREIONUL)

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. INFECTIA URLIANA(OREIONUL) - boală infecţioasă virală acută, generalizată - glande salivare , - pancreas, - SNC, - gonade. - mai frecventă la şcolari şi adolescenţi.

  2. Etiologie Virusul urlian (familia Paramyxoviridae, genul Paramyxovirus) - ARN virus, - citopatogenitate directă, - formă rotundă, - diametrul de 90-180 nm.

  3. Transmiterea - direct, prin picături Pflűgge, - indirect, prin obiecte proaspăt contaminate. Receptivitatea - generală - mai afectaţi copii şi adulţii tineri, - rară la sugari şi la vârstnici.

  4. Sursa de infecţie - persoane bolnave, - cei cu infecţii inaparente. -contagiozitate mare: - la sfârşitul incubaţiei, - în perioada prodromală, - începutul perioadei de stare. Indicele de contagiozitate - aproximativ 40%.

  5. Patogenie Poarta de intrare - mucoasa faringiană respiratorie  virusul se multiplică viremie de scurtă durată  diseminează -SNC - organe cu ţesut glandular: - glandele salivare, -testicul, -ovar, - glandele lacrimale, -pancreas, -tiroidă. Virusul se elimină prin salivă.

  6. - Ac IgM şi IgA  din a zecea zi de boală - IgA secretor în salivă limitează eliminarea virusului, - imunitatea durează toată viaţa. Parotidite recidivante : - virusurile coxsackie, - virusul coriomeningitei limfocitare, - streptococul viridans.

  7. Tabloul clinic Incubaţia - 14 - 18 zile (12 - 23 zile). PAROTIDITA EPIDEMICA Debutul: - brusc, - febră, frison, - cefalee, mialgii, - disfagie, - senzaţie de tensiune dureroasă a lojii parotidiene.

  8. PAROTIDITA EPIDEMICA - Perioada de stare - febră, - tumefierea unei glande parotide Parotida inflamată - consistenţă elastică, -glanda îmbracă unghiul mandibulei şi ramura ascendentă(osul nuse mai poate palpa), -tegumentul suprajacent este neted, destins, lucios, deculoare normală.

  9. PAROTIDITA EPIDEMICA - Perioada de stare - glanda este uşor sensibilă la palpare, - durerea iradiază în ureche, - trismus antalgic, - orificiul canalului Stenon - inflamat, proeminent, roşu, cu puncte echimotice, - limba - intens saburală, - secreţia salivară scăzută.

  10. PAROTIDITA EPIDEMICA - Perioada de stare - febra - 38-39ºC persistă câteva zile, - după 2-4 zile parotidita se bilateralizează  facies cu aspect de ”pară ”, - tumefacţia cedează în 7-10 zile şi nu supurează, - noi ascensiuni febrile: - în caz de noi localizări, - glandele submaxilare, sublinguale, - localizări extraparotidiene.

  11. PAROTIDITA EPIDEMICA- Evoluţie - mai uşoară la copil, - mai severă după pubertate şi la adult: - febră înaltă, - stare generală alterată (asemanatoare cu starea tifică), - localizări extraparotidiene (pancreas, testicul). Prognosticul -favorabil, - vindecare fară sechele.

  12. MENINGITA URLIANĂ - poate fi singura manifestare a infecţiei cu virusul urlian, - poate să apară la 4-7 zile de la debutul parotiditei. Debutul: - febră, - cefalee, - fotofobie, - vărsături, - redoare de ceafă. Semnele de iritaţie meningiană pot fi mai slab exprimate

  13. MENINGITA URLIANĂ LCR - clar, hipertensiv, - pleiocitoză (sute - una-doua mii elemente), -predomină limfocitele. la debutul meningitei urliene , în anumite cazuri, - în LCR- predomină PMN, - proteinorahia crescută. Evoluţia- benignă. Prognosticul - favorabil.

  14. ENCEFALITA URLIANĂ - encefalită precoce (concomitentă cu debutul parotiditei), - encefalită tardivă prin mecanism autoimun (demielinizare postinfecţioasă). Debut: - acut, - febră înaltă, - tulburări de comportament şi de senzoriu, - convulsii, - comă.

  15. ENCEFALITA URLIANĂ LCR - clar, hipertensiv, - pleiocitoză (sute - una-doua mii elemente), - predomină limfocitele. Evoluţia este favorabilă. Mortalitatea - 1-2%. Sechele : - surditate, - retard intelectual, - tulburări de comportament.

  16. ORHITA URLIANĂ - 25%din infecţiile urliene (băieţi / bărbaţi după pubertate), - uni sau bilaterală: - la o săptămână de la debutul parotiditei, - precede parotidita, - apare in convalescenţa, - poate fi singura manifestare a infecţiei.

  17. ORHITA URLIANĂ Debutul: - brutal, - creşterea bruscă a temperaturii (febris testicularis), - cefalee, - greaţă, vărsături, - agitaţie. După 1-2 zile  - dureri la nivelul testiculului, - tumefacţie testiculară, - scrotul edemaţiat, roşu. Examenul de laborator: leucocitoză cu neutrofilie

  18. ORHITA URLIANĂ Evoluţia: - autolimitată, - regresiunea fenomenelor inflamatorii - 8-10 zile cu restitutio ad integrum. ! azoospermia  atrofia testiculara < 1-2% din cazuri sterilitatea - posibilă doar în urma afectării bilaterale

  19. OOFORITA - afectare rară, - 5% din fetele infectate după pubertate. - clinic: - febră, - dureri în hipogastru, - ovarul - inflamat poate fi palpat uneori. 

  20. PANCREATITA URLIANĂ - sediul diseminării hematogene, - frecvent localizarea pancreatică rămâne subclinică, frustă, - doar modificări ale glicemiei şi amilazemiei. Debutul: - brusc, - febră, - vărsături, -dureri în epigastru, cu iradiere „în bară”. Starea generală  se alterează -anorexie, - diaree, - uneori prăbuşire tensională. Evoluţia - vindecare în 2-8 zile.

  21. Alte localizări - MIOCARDITA - PERICARDITA\ - TIROIDITA - MASTITA - DACRIOADENITA Aceste manifestări - deosebit de rare, - pot fi considerate complicaţii.

  22. Diagnostic pozitiv - epidemiologic: -provenienţa dintr-un focar, - absenţa în antecedente a infecţiei şi a vaccinării. - clinic - contribuie esenţial la diagnosticul: - parotiditei epidemice, - meningitei, - orhitei. - laborator - creşterea nivelului seric al amilazelor, - modificări pasagere ale glicemiei, - teste virusologice şi serologice nu intră în practica curentă.

  23. Diagnostic diferenţial - parotidita supurată - trismus, - glanda: - consistenţă lemnoasă, - fluctuentă, - acoperită cu tegument roşu, - foarte dureroasă la palpare - adenite, - adenoflegmoane, - mastoidite.

  24. Diagnostic diferenţial - parotidita recidivantă, - litiaza parotidiană, - neoplasme parotidiene, - parotidita toxică (din uremie, intoxicaţie cu bismut, mercur, iod), - chist parotidian, - sindrom Mikulicz (sunt afectate glandele lacrimale şi salivare), - tumefacţia glandelor salivare ca reacţie adversă la fenilbutazonă.

  25. Tratamentul infecţiei urliene - izolare la domiciliu - 14 zile, - internare: - cazurile cu evoluţie severă, - localizări extraparotidiene: - SNC, - gonade, - pancreas. Tratamentul igieno-dietetic Tratamentulpatogenetic şi simptomatic - antiinflamatorii, - antalgice, antipiretice, - depletive, - anticonvulsivante, - corticoterapie.

More Related