Temperamentul

1. Temperamentul Realizator: Paşa Cosmina

2. Definiţie • Temperamentul reprezintă ansamblul particularităţilor legate de latura dinamică şi energetică a activităţii psihice a unei persoane având o bază ereditară şi exprimându-se stabil prin comportament.

3. Temperamentul este caracterul unui organism viu, ne arata felul cum reacţionează sau cum se comportă în anumite situaţii de schimbare a unor elemente din mediul înconjurător. • Termenul “ temperament” defineşte de asemenea constanţa, intensitatea, şi durata reacţiilor provocate de excitantul extern. • Cuvântul “ temperament” provine din secolul al Xl-lea când “ temperamentul “ era interpretat ca un amestec de raporturi echilibrate.

4. Temperamentul este neutru din punct de vedere valoric pentru personalitate, adica nu el este cel care da valoare personalitatii. Temperamentele nu sunt bune sau rele, de dorit sau indezirabile. Trasaturile temperamentale sunt innascute, au o conditionare biologica, dar dobandesc valente numai in plan pishocomportamental, constituindu-se in fundamentul personalitatii

5. Temperamentul isi pune pecetea pe viata noastra pishica (generozitatea, spre exemplu, nu tine de temperament, dar felul cum isi dobandeste cineva si, mai ales, cum isi manifesta cineva generozitatea se afla sub influenta temperamentului) Temperamentul, desi larg determinat genetic, este in expresia lui functionala, modelat de conditiile socio-culturale, existentiale ale individului. Influenta ereditarului asupra psihocomportamentalului nu este directa, ci mediata de factori socio-culturali.

6. Tipologii temperamentale • Nu exista temperamente pure. Etimologia latina a cuvantului “tempera – temperare”, care inseamna “a amesteca” sugereaza acest lucru. In mod potential, trasaturi apartinand tuturor tipurilor de temperament coexista in fiecare persoana, insa unele se manifesta mai pregnant decat altele. Asadar, temperamentul fiecarei persoane este o combinatie unica, originala, care il individualizeaza.

7. Clasificari ale temperamentului • Clasificarea tradițională • Clasificarea tradițională a temperamentului este legată de cultura, arealul geografic, perioada istorică. Cele mai cunoscute clasificări ale teperamentelor sunt clasificarea greacă sau chineză; în Europa este răspândită clasificarea greacă a lui Hipocrat, care are patru grupe mari umorale: • sanguis (sânge) • chole (fiere galbenă sau bilă) • melan (chole sau fiere neagră) • flegma (salivă)

8. De aici provin cele patru temperamente: • coleric, (temperament comparat cu focul, fierbințeala verii, seceta) • flegmatic, (umed și rece, temperament comparat cu toamna, seara) • melancolic, (temperament comparat cu apa, iarna, noaptea) • sanguin sau sangvin (umed și cald, temperament comparat cu primăvara, tinerețea)

9. Caracteristici ale temperamentului • Este latura expresiva a personalitatii • Desemneaza latura dinamico-energetica a personalitatii • Este innascut • Evolueaza • Nu sunt bune sau rele de dorit sau indezirabile • Este o particularitate foarte generala a personalitatii

10. Mult mai tarziu pe la sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul secolului XX, s-a impus in medicina si psihologia vremii o orientare care pune in legatura aspectul somatic si unele manifestari temperamentale. Astfel psihiatrul german E.Kretschmer pe baza observatiilor clinice ajunge la concluzia ca o anumita constitutie corporala se asociaza cu anumite manifestari in plan psihologic, afectiv si psihopatologic.

11. Categoriile • Picnicul, este scund, bondoc, indesat, extravert, vioi, dinamic. • Astenicul, este filiform, longilin, este un om interiorizat osciland intre instabilitate si calm • Atleticul prezinta o alura sportiva, armonios dezvoltata, este un tip direct si deschis in manifestari • Displasticul prezinta malformatii corporale cu efecte variabile in plan temperamental.