D EFINIŢII

1. POLITICI, DOCTRINE, STRATEGII SI CONCEPTE STRATEGICE NAVALE ALE MARILOR PUTERI NAVALE - STATELE UNITE ALE AMERICII, RUSIA SI CHINA Dr. Romulus HÂLDAN

2. De multe secole, China nu are tradiţie navală semnificativă, mai ales tradiţie militară navală, în special în epoca modernă şi contemporană. • China nu are capacitatea economică şi tehnologică de a crea o forţă navală care să îi permită evoluţia spre o mare putere navală, nefiind capabilă nici macar să devină o putere navală zonală. • China nu are revendicări asupra unor teritorii maritime sau oceanice.

3. DEFINIŢII POLITICA NAVALĂ A STATULUI- activitatea politică a statului, desfăşurată în scopul promovării intereselor sale navale DOCTRINAeste un ansamblu de principii constituite într-un sistem, servind la interpretarea realităţii şi la alegerea modalităţii de acţiune

4. DEFINIŢII STRATEGIAeste un plan de acţiune, de regulă pe termen lung, adoptat pentru atingerea obiectivelor. Face legătura dintre obiectivele politicii şi modalităţile de realizare practică sau, mai plastic spus, strategia construieşte podul peste prăpastia dintre politică şi tactici.

5. DEFINIŢII DOCTRINA NAVALĂ poate fi definită ca un ansamblu de principii, instrucţiuni şi învăţături care stau la baza fundamentării şi evoluţiei puterii navale a statului Doctrina militară navală: „suma principiilor fundamentale pe baza cărora forţele militare sau elemente ale acestora îşi ghidează acţiunile lor în sprijinul obiectivelor naţionale”. ( Australian Maritime Doctrine, RAN-1, First Edition, 2000, p. 148) DOCTRINA MILITARĂ NAVALĂ reprezintă ansamblul principiilor şi învăţăturilor fundamentale pe baza cărora forţele navale ale statului îşi desfăşoară activităţile specifice în vederea promovării, sprijinirii şi apărării obiectivelor naţionale

6. DEFINIŢII STRATEGIA MILITARĂ NAVALĂeste acea strategie care are ca subiect alegerea cursurilor de acţiune pentru atingerea obiectivelor de natură militară pe care statul şi le-a propus în domeniul naval, în conformitate cu interesele naţionale specifice.

7. CARACTERISTICILE STRATEGIEI MILITARE NAVALE a) este parte componentă a strategiei militare a statului; b) este expresia componentei militare a puterii navale a statului şi face referire la toate domeniile în care acţionează aceasta; c) este determinată de politica militară şi politica navală a statului; d) este reprezentativă pentru forţele navale ale statului şi face referire expresă şi predilectă la acestea; e) stabileşte cursul de acţiune pentru atingerea obiectivelor de natură militară care vizează atingerea obiectivelor naţionale ce decurg din interesele naţionale în domeniul naval; f) stipulează, în mod distinct, misiunile şi atribuţiile forţelor navale şi eventual, ale altor structuri ale sistemului naţional de securitate şi apărare ale statului care au responsabilităţi în promovarea, realizarea şi apărarea prin mijloace militare a obiectivelor reieşite din interesele navale ale statului şi, atunci când este cazul, şi ale alianţei din care statul face parte;

8. CARACTERISTICILE STRATEGIEI MILITARE NAVALE g) enumeră actele normative în baza cărora este elaborată; h) face referire asupra actelor normative care stau la baza acţiunii forţelor navale în cadrul unei alianţe din care, eventual, statul face parte; i) asigură, în esenţă, cum arată unii specialişti şi noi suntem pe deplin de acord cu aceştia, securitatea şi suveranitatea în zonele maritime şi fluviale ale statului, facilitarea transporturilor maritime pentru asigurarea comerţului şi, foarte important, prezervarea resurselor; j) are ca obiectiv fundamental controlul activităţii umane pe mare k) are triplu caracter : diplomatic şi internaţional, militar şi de impunere şi respectare a legii, cel mai important fiind rolul militar care se află şi la baza celorlalte două.

9. DEFINIŢII • PUTEREA NAVALĂ - suma capabilităţilor unei naţiuni de a-şi implementa interesele sale în Oceanul Planetar, folosind întinsul acestuia pentru dezvoltarea activităţilor politice, diplomatice, economice şi militare, în timp de pace sau război, pentru atingerea obiectivelor naţionale în domeniu.

10. DEFINIŢII MAREA PUTERE NAVALĂ, este acel stat care reuşeşte să-şi promoveze interesele pe întreg Oceanul Planetar şi, esenţial, să controleze sau să încerce să controleze acest Ocean Planetar. PUTEREA NAVALĂ ZONALĂ este acel stat care îşi promovează interesele pe întregul Ocean Planetar şi care, prin forţele sale, controlează o anumită zonă de interes strategic propriu. PUTERE NAVALĂ este termenul care desemnează orice stat care are ieşire la Oceanul Planetar, îşi promovează interesele maritime proprii şi îşi poate exercita controlul în zonele adiacente litoralului său (apele teritoriale, zona contiguă şi zona economică exclusivă).

11. CONCEPTUL NAVAL STRATEGIC AL SUA • 1986 - “Strategia Maritimă” care aborda principiul războiului pe mare • 1992 - a apărut un nou concept, “…From the Sea”(“…Dinspre mare „) care punea accentul pe acţiunile la litoral şi care, în fapt, marca renunţarea la principiile ce guvernaseră în perioada Războiului Rece şi trecerea la secolul XXI, unde războiul pe mare era înlocuit cu proiectarea forţei pe mare şi acţiunea în zonele de litoral, adiacente mărilor şi oceanelor lumii • 1994, apare un nou concept, “Forward…From the Sea”, care păstrează principiile enunţate în “…From the Sea”, dar vine cu nuanţări privitoare la rolul forţelor navale în angajarea în zone înaintate, cu obiectivul de a preveni conflictele şi a gestiona crizele.

12. CONCEPTUL NAVAL STRATEGIC AL SUA DUPĂ 11 SEPTEMBRIE 2001 AU FOST ELABORATE: • Strategia Naţională de Securitate • Strategia Naţională de Apărare • Strategia Militară Naţională • Strategia Naţională pentru Securitatea Maritimă • conceptul strategic „Naval Power 21” • Conceptul Naval de Operaţii pentru Operaţiile Întrunite • Politica Naţională a Flotei

13. CONCEPTUL NAVAL STRATEGIC AL SUA NAVAL POWER 21este un document comun, elaborat de către secretarul Navy, Şeful Operaţiilor Navale şi Comandantul Corpului de Infanterie Marină al SUA şi are rolul de „a defini noua direcţie pentru Navy şi Marine Corps, în vederea continuării controlului mării, proiecţiei forţei, realizării apărării şi influenţei pe mare...” Acest concept, împreună cu Conceptul Naval de Operaţii, elaborat de către Şeful Operaţiilor Navale şi Comandantul Corpului de Infanterie Marină al SUA, realizează cadrul conceptual comun pentru acţiunea Navy şi Marine Corps, acţiunea ambelor componente încadrându-se în prevederile conceptelor strategice specifice – „Sea Power 21” pentru Navy şi „The 21st Century Marine Corps” pentru infanteria marină.

14. CONCEPTUL NAVAL STRATEGIC AL SUA 2002 -noul concept strategic al Forţelor Navale ale SUA, cunoscut sub denumirea de “SEA POWER 21” marchează fundamentarea doctrinară a principiilor folosirii forţelor navale americane la acest început de secol. „Sea Power 21” reprezintă viziunea amiralilor americani asupra alinierii, organizării, integrării şi transformării Forţelor Navale astfel încât să facă faţă tuturor provocărilor posibile.

15. CONCEPTUL NAVAL STRATEGIC AL SUA CONCLUZIE:acest concept strategic a fost o excelentă iniţiativă, dar realizarea sa a fost destul de slabă. Motivele au fost următoarele: • O supraevaluare a Navy în ceea ce priveşte capacitatea combativă reală, mergându-se pe ideea superiorităţii absolute; • Prezumarea că Rusia se prabuşeşte ireversibil şi, prin urmare, singurul competitor real va dispărea; • Ignorarea ritmului de dezvoltare al Chinei şi o slabă cunoaştere a evoluţiei militare a Chinei, în general şi a forţelor navale ale acesteia, în special; • Apariţia unor puternice puteri navale zonale (Turcia, India şi, mai nou Brazilia şi Japonia), care au interese ce nu întotdeauna converg cu cele ale SUA; • Neprevizionarea crizei economice, care a determinat semnificative constrângeri bugetare şi, practic, a facut ca acest concept strategic să rămână o teorie.

16. CONCEPTUL NAVAL STRATEGIC AL SUA 17 octombrie 2007 - „A COOPERATIVE STRATEGY FOR 21ST CENTURY SEAPOWER”. Este prima strategie navală semnată de liderii celor trei “servicii maritime” ale SUA (US Navy, US Marine Corps şi US Coast Guard). Construcţia acestei strategii este centrată pe conceptul strategic maritim (Maritime Strategic Concept) care este structurat pe câteva elemente definitorii, elemente ce vin să consolideze opinii exprimate în diverse documente anterioare de către instituţii sau persoane oficiale, cum ar fi, de exemplu, Şeful Operaţiilor Navale.

17. CONCEPTUL NAVAL STRATEGIC AL SUA Puterea navală a SUA va fi poziţionată global, pentru a asigura securitatea teritoriului naţional şi a cetăţenilor împotriva atacurilor directe şi pentru promovarea intereselor naţionale în întreaga lume. Pentru implementarea cu succes a acestei strategii se are în vedere dezvoltarea a şase capabilităţi esenţiale specifice puterii navale: prezenţa înaintată, descurajarea, controlul mării, proiecţia puterii, securitatea maritimă şi asistenţa umanitară şi răspunsul la dezastre.

18. CONCEPTUL NAVAL STRATEGIC AL SUA Criticii strategiei acuză faptul că poporul american a obosit să joace rolul de poliţai global şi este sătul de costurile pe care le presupune acest rol, nemaifiind dispus să accepte intervenţii majore, gen Coreea, Vietnam sau Irak, dar aşteaptă o strategie care să optimizeze superioritatea tehnologică a SUA şi să producă acţiuni militare rapide şi decisive, nu conflicte care se prelungesc şi par fără rezultat

19. CONCEPTUL NAVAL STRATEGIC AL SUA PROBLEMA ESENTIALA: Această strategie vine la doi ani după ce s-a stabilit viitoarea componenţă a flotei, normal fiind ca strategia să stabilească mijloacele prin care poate fi pusă în aplicare.

20. DOCTRINA NAVALĂ A FEDERAŢIEI RUSE PE PERIOADA PÂNĂ ÎN ANUL 2020 “Pentru prima dată, Rusia a început, la nivelul statului, să formuleze politica maritimă naţională pe termen lung, ca o politică de stat în sfera activităţii maritime, complexă şi consistentă, desemnată să consolideze interesele interne şi internaţionale ale Rusiei în dezvoltarea şi folosirea resurselor oceanelor lumii”. • V.I.Kuroiedov, M.V.Moskovenko, Politica maritimă a Rusiei, Voiennaia Mîsli (Gândirea Militară), Moscova, ianuarie 2002

21. DOCTRINA NAVALĂ A FEDERAŢIEI RUSE PE PERIOADA PÂNĂ ÎN ANUL 2020 “Secolul următor va fi secolul oceanelor lumii şi Rusia este obligată să fie pregătită pentru acest lucru” Amiral V. Kuroiedov „Asta este, marea strategie rusă în secolul XXI va fi, într-o mare măsură, bazată pe interesele maritime” (James Bosbotinis, The Russian Federation Navy: An Assessment of its Strategic Setting, Doctrine and Prospects, The Defence Academy of the United Kingdom Special Series, 10/10, p. i)

22. DOCTRINA NAVALĂ A FEDERAŢIEI RUSE PE PERIOADA PÂNĂ ÎN ANUL 2020 PRINCIPII DE BAZĂ • “deţinerea potenţialului militar naval necesar şi folosirea eficientă în caz de necesităţi, pentru susţinerea prin intermediul forţei a activităţii navale a statului.” • “activitatea militară navală a Federaţiei Ruse este activitatea statului pentru studierea şi folosirea Oceanului Planetar în interesul apărării securităţii ţării prin intermediul potenţialului naval militar al statului” • “Flota Militară este componenta principală a potenţialului naval militar al statului şi unul din factorii de politică externă, destinat asigurării protecţiei intereselor Federaţiei Ruse şi ale aliaţilor acesteia, pe întreg Oceanul Planetar, prin metode militare”, precum şi “de demonstrare a puterii maritime a statului pe întreg Oceanul Planetar.”

23. DOCTRINA NAVALĂ A FEDERAŢIEI RUSE PE PERIOADA PÂNĂ ÎN ANUL 2020 PRINCIPALELE ZONE DE INTERES DIN OCEANUL PLANETAR: • Atlantică • Arctică • Oceanul Pacific • Marea Caspică • Oceanul Indian.

24. DOCTRINA NAVALĂ A FEDERAŢIEI RUSE PE PERIOADA PÂNĂ ÎN ANUL 2020 Direcţia Regională a Oceanului Atlantic este abordată prin prisma “presiunii politice, economice şi militare exercitate de către ţările membre ale Blocului NATO şi avansării acestui bloc spre Orient, fapt ce duce la diminuarea posibilităţilor Federaţiei Ruse de a-şi îndeplini dezideratele sale navale.” ca urmare “ baza politicii navale naţionale în această direcţie regională este rezolvarea misiunilor de lungă durată în mările Baltică, Neagră, Mediterană, Azov, precum şi în Oceanul Atlantic.”

25. DOCTRINA NAVALĂ A FEDERAŢIEI RUSE PE PERIOADA PÂNĂ ÎN ANUL 2020 MAREA NEAGRĂ ŞI MAREA DE AZOV: OBIECTIVE PRIORITARE • “reînnoirea comunicaţiilor maritime şi fluviale, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii litorale şi portuare” • “perfecţionarea bazei juridice a activităţii flotei din Marea Neagră a Federaţiei Ruse pe teritoriul Ucrainei; păstrarea oraşului Sevastopol în calitate de bază principală.”

26. DOCTRINA NAVALĂ A FEDERAŢIEI RUSE PE PERIOADA PÂNĂ ÎN ANUL 2020 MAREA MEDITERANĂ OBIECTIV PRIORITAR: “asigurarea potenţialului militar naval necesar Federaţiei Ruse în regiune” „Aceasta este o regiune de importanţă strategică. Noi avem interesele noastre naţionale aici, legate de necesitatea de a menţine securitatea naţională. Reluarea unei prezenţe militare navale ruse permanente în Marea Mediterană, nu este un zanganit de sabie.” Vadimir PUTIN

27. DOCTRINA NAVALĂ A FEDERAŢIEI RUSE PE PERIOADA PÂNĂ ÎN ANUL 2020 DIRECŢIA REGIONALĂ A OCEANULUI ARCTIC OBIECTIVE PRIORITARE • Asigurarea ieşirii libere a Flotei Ruse în Oceanul Atlantic prin aşa numita “Cale Maritimă de Nord”; • Flota de Nord pentru apărarea intereselor Federaţiei Ruse (aici sunt concentrate principalele platforme nucleare ale Forţelor Navale ale Federaţiei Ruse, având ca emblemă submarinele nucleare); • Asigurarea accesului la resurse extrem de importante (minerale, piscicole etc.).

28. DOCTRINA NAVALĂ A FEDERAŢIEI RUSE PE PERIOADA PÂNĂ ÎN ANUL 2020 • ”Interesele naţionale ale Rusiei pe mări şi oceane, care istoric dovedit s-au manifestat în toate principalele sfere de activitate – politic, economic, ştiinţific şi militar – se regăsesc în ceea ce priveşte apele interioare, marea teritorială, zona economică exclusivă şi platoul continental, precum la fel de bine şi în ceea ce priveşte zonele de pe mări şi oceane care sunt în afara jurisdicţiei statelor riverane.” • Amiral V. Kuroiedov

29. DOCTRINA STRATEGICĂ A CHINEI

30. DOCTRINA STRATEGICĂ A CHINEI “Aşa cum poziţia strategică a Pacificului devine mult mai importantă…şi China îşi extinde în mod gradual scala intereselor sale maritime, Forţele Navale Chineze trebuind să suporte sarcini mai grele şi mai multe, atât în timp de pace, cât şi în timp de război.” Amiral Liu Huaqing

31. DOCTRINA STRATEGICĂ A CHINEI ETAPE: • Până în anul 2000, s-a parcurs prima etapă a strategiei navale a amiralului Liu, ceea ce înseamnă apărarea în afara zonelor costiere, în limita apelor teritoriale • extinderea puterii maritime a Chinei până la “primul lanţ de insule” ( două perimetre de siguranţă – la 60 mile marine şi la 150 mile marine şi se întinde de la Vladivostok, în nord, până la Strâmtoarea Malacca, în sud, trecând prin Japonia -insulele Ryukyu, Filipine şi Marea Chinei de Sud concomitent cu lansarea programului de construcţie a două portavioane, asigurarea aviaţiei necesare acestora, precum şi a navelor necesare formării grupărilor tactice ale celor două portavioane

32. DOCTRINA STRATEGICĂ A CHINEI ETAPE: • A treia etapă, planificată să debuteze începând cu anul 2020, dar, care, în mod sigur, va debuta în curând, este planificată să se deruleze până în anul 2040 şi va avea ca scop extinderea ariei de acţiune a Forţelor Navale Chineze până la 600 de mile marine, dar controlul câtorva din insulele Spratlay din marea Chinei de Sud, în fapt, va duce la extinderea acestei arii de acţiune până la 1.800 de mile marine Acest conceptse regăseşte în strategia amiralilor Liu şi Zhang sub denumirea “al doilea lanţ de insule” (di’er daolian) care cuprinde insulele Kurile – la nord, insulele Bonin, Mariane şi Papua Noua Guinee - la sud şi presupune realizarea unei forţe comparabile cu cea a flotei fostei Uniuni Sovietice sau chiar cu capabilităţile US Navy

33. DOCTRINA STRATEGICĂ A CHINEI • Ultima etapă, care se va contura în perioada anilor 2040-2050, va consta în consolidarea prezenţei Forţelor Navale Chineze pe tot întinsul Oceanului Planetar, concretizându-se, în special, în submarine cu rachete balistice şi de croazieră, cu rază lungă de acţiune, în conformitate cu conceptul “blue-water”(yanyang haijun).

34. DOCTRINA STRATEGICĂ A CHINEI „Noi trebuie să facem tot posibilul să construim o marină puternică, o marină care să se adapteze cerinţelor reieşite din misiunea noastră militară istorică din acest nou secol şi din această nouă etapă” Hu Jintao

35. ÎNTREBĂRI ?