ORGANI ZAREA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

1. ORGANIZAREA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

2. I. CONSIDERAŢII GENERALE Conceptul de organizare În domeniul managementului public organizarea constă într-un ansamblu de procese de muncă prin care se delimitează elementele componente ale sistemului, se stabilesc competenţele, sarcinile şi responsabilităţile care revin componentelor acestuia, precum şi relaţiile care se stabilesc între ele în interiorul şi exteriorul sistemului. • Organizarea este un proces de diviziune a muncii, de precizare a responsabilităţilor şi autorităţii. • Eficienţa organizării administraţiei publice este apreciată după rezultatele obţinute. • Complexitatea organizării depinde de sfera de atribuţii, competenţe şi responsabilităţi ale instuţiei.

3. 1. După nivelul la care se desfăşoară activitatea de organizare: • Organizarea compartimentelor • Organizarea instituţiei ca întreg • Organizarea domeniului • Organizarea sistemului administraţiei de stat 2. În funcţie de obiectul organizării: • Organizarea structurii – conţine modul de reprezentare şi dispunere a elementelor sistemului administrativ ca ansamblu de instituţii; • Organizarea proceselor – constă în stabilirea sarcinilor competenţelor şi responsabilităţilor componentelor sistemelor şi a relaţiilor dintre persoane, compartimente dintre administraţie şi personal din afara acesteia în vederea desfăşurării unor procese eficiente şi satisfacerii cerinţelor sociale.

4. II.ABORDĂRI FUNDAMENTALE CU PRIVIRE LA ORGANIZAREA INSTITUŢIILOR PUBLICE DIN SISTEMUL ADMINISTRATIV Gândirea formalistă • Preocupare mai mare pentru managementul resurselor umane decât pentru modul de guvernare • A ignorat aproape complet impactul birocraţiei asupra oamenilor, rolul ei în politică, impactul ei asupra societăţii şi limitele până la care conjuctura internaţională. Reprezentanţi: - Max Weber - Frederick W. Taylor - Henry Fayol - Luther Gulick - Lyndal Urwick

5. Max Weber • Procesele administrative evoluează în progresie geometrică spre raţionalismul tehnologic • Birocraţia ca ideal tip – şase precepte: • Zone de jurisdicţie statice şi clar definite de legi sau reguli • Organizarea activităţii se bazează pe diviziunea muncii • Autoritatea administrativă este stabilă şi prestabilită • Managementul birocratic se fundamentează pe documente scrise • Organizarea funcţionarilor publici este bazată pe ierarhie • Funcţionarii publici lucrează pe baza unor contracte liber consimţite şi mutual legiferate; sunt recrutaţi pe baza competenţelor. • Critici: • Nu ţine seama de elementele disfuncţionale induse de realitatea organizării administrative • nu a tratat problema responsabilităţii birocratice • nu a făcut distincţia între autoritatea ierarhici şi cea profesională • a ignorat aspectele de informaţie ale organizării

6. Frederick W. Taylor • Birocraţia poate influenţa şi manipula funcţionarul public • 1911, lucrarea “Principiile managementului ştiinţific” – 3 aspecte: • Să demonstreze marile pierderi suferite de SUA datorită ineficienţei zilnice în activitatea oamenilor • Să sugereze ca soluţia acestei probleme este angajarea unor funcţionari publici cu calităţi organizatorice şi capabili să aplice un management sistematic • Să demonstreze că managementul sistematic ers bazat pe reguli, legi şi principii. “Activitatea umană poate fi măsurată, analizată şi controlată prin tehnici analoge celor folosite cu succes pentru obiectele fizice” • Concepţiile sale au fost criticate şi de sindicate şi de patronate • Taylor determina veniturile, orele şi condiţiile de muncă pe baza managementului ştiinţific şi nu negocierilor colective • Implica şi o calificare corespunzătoare a celor care conduc

7. Henry Fayol • Abordarea sa se bazează pe 5 elemente: • Planificare-previziune • Organizare • Comunicare • Coordonare • Control • Accent pe structura organizatorică • A conturat linii clare de autoritate şi responsabilitate • Nevoia spiritului de corp comun al unei organizaţii

8. Luther Gulick şi Lyndal Urwick - definesc 7 funcţii administrative definitorii ptr. un executiv: 1. Planificarea 2. Organizarea 3. Alegerea personalului 4. Conducerea 5. Coordonarea 6. Raportarea 7. Elaborarea bugetului

9. III. STRUCTURA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE • Reprezintă configuraţia internă şi relaţiile care se stabilesc între componentele sistemului de realizare a obiectivelor • Este determinată de obiectivele pe care administraţia le are de îndeplinit • Obiectivele sunt stabilite de factorul politic • Administraţie totalitară – apără interesele unor grupuri economice, sociale şi politice restrânse • Administraţie democratică – promovează interesele publice generale • Nu trebuie să fie nici: • supradimensionată -> paralelisme • subdimensionată -> rezolvări superficiale

10. 1. TIPURI DE STRUCTURI ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ a. Structura ierarhic-funcţională • Asigură unitatea de decizie şi de acţiune • Instituţii ale administraţiei publice cu competenţă generală dar nu sunt competente în toate domeniile de activitate • Instituţii ale administraţiei publice de specialitate care-şi desfăşoară activitatea numai în anumite domenii – în general subordonate instituţiilor cu competenţe generale b. Structura teritorială • Apare ca urmare a dispunerii teritoriale, în unităţi administrativ-teritoriale distincte • Administraţia publică cuprinde instituţii cu competenţă teritorială generală şi organe cu competenţă teritorială limitată c. Structura mixtă - Îmbină tipurile prezentate mai sus

11. 2. COMPONENTELE STRUCTURILOR ORGANIZATORICE ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ Structura organizatorică reprezintă ansamblul funcţionarilor publici, subdiviziunilor organizatorice şi relaţiilor dintre acestea astfel constituite şi reglementate încât să asigure premisele organizatorice necesare obţinerii performanţelor dorite de administraţia publică. Componentele structurii organizatorice sunt: a. Postul Defineşte ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor ce revin unui funcţionar public în anumite perioade timp.

12. b. Funcţia Exprimă totalitatea posturilor din administraţia publică care au aceleaşi caracteristici referitoare la obiective, sarcini, competenţe şi responsabilitate. c. Norma de conducere Exprimă numărul optim de persoane conduse nemijlocit şi eficient de un funcţionar public cu funcţie managerială. d. Compartimentul Defineşte ansamblul persoanelor care desfăşoară activităţi omogene şi/sau complementare reunite sub aceeaşi autoritate publică ierarhică şi cărora le revin sarcini cu caracter permanent bine precizate. e. Nivelul ierarhic Defineşte ansamblul subdiviziunilor organizatorice plasate pe linii orizontale, la aceeaşi distanţă faţă de managementul de vârf al administraţiei publice.

13. II. RELAŢIILE ÎNTRE INSTITUŢIILE COMPONENTE ALE SISTEMULUI ADMINISTRATIV 1. După apartenenţă: • Relaţii interne – între autorităţi în cadrul structurilor organizatorice ale instituţiilor administrative • Relaţii externe – între autorităţile executive şi ONG-uri, agenţi economici, persoane fizice. 2. În funcţie de conţinut: • Relaţii de autoritate – prin acte normative, executare obligatorie • Relaţii ierarhice – între postul de conducere şi cel de execuţie • Relaţii funcţionale – între instituţii care concură direct la realizarea unor servicii publice de interes general • Relaţii de stat major – delegarea sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor • Relaţii de cooperare – între posturi situate la acelaşi nivel ierarhic • Relaţii de control – între instituţiile specializate în efectuarea controlului • Relaţii de reprezentare – între funcţionarii publici de pe niveluri ierarhice superioare şi reprezentanţii unor organizaţii profesionale, sindicale sau între autorităţi naţionale şi autorităţi ale administraţie din alte state.

14. III. STRUCTURILE SPECIFICE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE Potrivit competenţelor teritoriale sistemul autorităţilor poate fi analizat astfel: - Autorităţi şi organe ale administraţiei publice centrale, la nivel naţional • Parlamentul • Administraţia prezidenţială • Guvernul • Instituţii juridice • Ministerele • Alte autorităţi centrale • Autorităţi şi organe ale administraţiei publice locale, la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale - Consilii comunale şi orăşeneşti - Consillile judeţene - Primăria - Prefectura/reprezentanţii autorităţilor centrale care funcţionează în unităţi administrativ teritoriale - Prefectul - Serviciile publice ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale - Instituţii şi servicii publice organizate la nivel local

15. 1. Autorităţile publice centrale • 3 autorităţi cu funcţii distincte – legislativă • -- executivă • -- judecătorească

16. a. Parlamentul • Reprezintă puterea legislativă • Organul suprem al poporului român • Unica autoritate legiutoare • De tip bicameral – Senat şi Camera Deputaţilor Raporturile Parlamentului cu Guvernul • Acordă votul de încredere la investitura guvernului • Guvernul şi celelalte organe sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Senat şi Camera Deputaţilor; sunt obligate să răspundă la întrebările şi interpretările formulate de parlamentari Raporturile Parlamentului cu puterea judecătorească • Parlamentul asigură cadrul legislativ în baza căruia îşi desfăşoară activitatea puterea judecătorească Raporturile Parlamentului cu Administraţia Prezidenţială • Validează rezultatul alegerilor prezidenţiale • Ratifică tratatele internaţionale semnate de preşedinte

17. b. Aministraţia prezidenţială • Reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării • Preşedintele exercită funcţia de mediator între puterile statului şi între stat şi cetăţeni; veghează asupra respectării legilor statului şi bunei funcţionări a autorităţilor publice. Departamentul de comunicare

18. c. Guvernul României • Reprezintă puterea executivă a statului român • Structura organizatorică: • Biroul Executiv • Primul ministru şi aparatul de lucru al primului ministru • Miniştrii de Stat • Secretariatul General al Guvernului • Ministerele • Departamentul pentru administraţie publică locală • Organe de specialitate subordonate Guvernului

21. d. Instituţii juridice Reprezintă autoritatea juridică supremă • Curtea constituţională • Alcătuită din 9 judecători numiţi pentru un mandat de 9 ani • Consiliul Suprem al Magistraturii • Îndeplineşte atribuţiile de control disciplinar al judecătorilor în condiţiile legii, propune preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor. • Instanţele judecătoreşti • Organizate pe 4 niveluri: Curtea Supremă de Justiţie, curţile de apel, tribunale judeţene, judecătoriile. • Judecători numiţi de preşedintele României pe o perioadă de 4 ani • Ministerul Public • Reprezentantul intereselor societăţii şi protejează ordinea de drept şi drepturile cetăţenilor • Exercitarea atribuţiilor se face prin procurori, organizaţi în parchete aflate în subordinea ministrului justiţiei

22. e. Ministerele • Autorităţi ale administraţiei publice centrale • Participă în calitate de organ de specialitate la procesul de realizare a programului guvernului • Potrivit activităţilor desfăşurate pot fi ministere cu activitate: • Economică (Industriilor, Finanţelor, Agriculturii şi Administraţiei etc.) • Ştiinţifică şi socio-culturală (Muncii şi Protecţiei Sociale, Sănătăţii etc.) • Politico-administrativă (Interne, Apărării, Afacerilor Externe, Justiţiei etc.) f. Alte autorităţi centrale • Denumiri diferite: • secretariate sau subsecretariate de stat • Agenţii • Oficii • Comisii • Comitete etc

23. 2. AUTORITĂŢILE PUBLICE LOCALE • constituite în unităţile administrativ teritoriale ale statului – comuna, oraşul, judeţul • Însărcinate cu rezolvarea problemelor specifice fiecărei colectivităţi • Principiul autonomiei locale- descentralizării, eligibilităţii autorităţilor şi consultării cetăţenilor

24. Consiliile comunale şi orăşeneşti • Autonomie locală şi descentralizarea serviciilor publice • Soluţionarea problemelor de interes local ale comunei sau oraşului • Consiliile judeţene • Coordonează consiliile locale comunale şi orăşeneşti • Armonizarea intereselor locale în vederea satisfacerii comunităţii judeţene • Primăria • Primarul reprezintă administraţia publică centrală în localitatea în care a fost ales • Prefectura/reprezentanţii autorităţilor centrale care funcţionează în unităţi administrativ-teritoriale • Prefectul • Serviciile publice ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale • Instituţii şi servicii publice organizate la nivel local