1 / 11

Managementul organi za ţiilor neguvernamentale – nonpr ofit

Managementul organi za ţiilor neguvernamentale – nonpr ofit. Cooperare intrasectoria lă Cooperare intersectoria lă. Tipuri de parteneriate. Parteneriatele pot fi clasificate astfel ,: a) în funcţie de caracterul juridic : - parteneriate formal; - parteneriate informal;

ophrah
Download Presentation

Managementul organi za ţiilor neguvernamentale – nonpr ofit

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Managementul organizaţiilor neguvernamentale – nonprofit Cooperare intrasectorială Cooperare intersectorială

  2. Tipuri de parteneriate • Parteneriatele pot fi clasificate astfel,: • a) în funcţie de caracterul juridic: • - parteneriate formal; • - parteneriate informal; • b) în funcţie de obiectivul urmărit: • - parteneriate de reprezentare; • - parteneriate operaţionale, care la rândul lor pot fi: • - parteneriate pe termen lung; • - parteneriate pe termen scurt; respectiv, • - parteneriate cu finanţare; • - parteneriate fără finanţare. • Agenţia pentru Informarea şi Dezvoltarea Organizaţiilor Neguvernamentale, Organizaţii neguvernamentale. Ghid practic, Seria Biblioteca ONG, Timişoara, 2002, pag. 42-43

  3. Cooperare intrasectorială • Formele de cooperare în interiorul sectorului pot fi clasificate în funcţie de scopul, durata şi gradul de formalizare a acestor relaţii. Analiza relaţiilor din interiorul sectorului scot în evidenţă lipsa unei strategii viabile, parteneriate care s-au realizat în timp au avut la bază iniţiative ale unor lideri ai unor organizaţii.

  4. Forme de colaborare • Schimbul de informaţii şi participarea reciprocă la diferite evenimente • Evenimente de dezvoltare sectorială • Coaliţiile ad-hoc • Folosirea în comun a resurselor • Complementaritatea serviciilor prin transfer • Reţelele • Organizaţiile umbrelă • Participarea comună în programe şi proiecte

  5. Probleme ce afectează colaborarea • Lipsa transparenţei în diseminarea informaţiei, • Probleme ce ţin de cultura organizaţională • Probleme la nivel executiv – experienţe anterioare, • Interes scăzut pentru impact • Lipsa resurselor.

  6. Cooperare intersectorială Relaţia dintre AP şi ONG • Relaţia dintre APL şi ONG diferă de la ţară la ţară şi poate fi influenţat de mărimea sectorului. • O tipologie a relaţiei sector asociativ – administraţie este propusă de John Clark în studiul său „The Relationship Between the State and the Voluntary Sector”. Astfel, avem trei tipuri de relaţii: o relaţie de dependenţă a O.N.G.-urilor faţă de stat (în care acestea pur şi simplu implementează programele Guvernului şi sunt dependente financiar de el);în al doilea rănd, vorbim despre o relaţie antagonistă (în care nici una dintre părţi nu doreşte reconcilierea sau colaborarea);în ultimul rând avem relaţia caracteristică democraţiilor liberale care presupune o colaborare şi un parteneriat la care fiecare parte este liberă să adere sau nu.

  7. Relaţia dintre AP şi ONG • Cea mai utilizată formă de colaborare este furnizarea de servicii publice: SUA; Germania, Olanda, Franţa şi în foarte multe ţări aflate în dezvoltare, • Motivaţia acestor relaţii se datorează încrederii de care se bucură organizaţiile în ţările respective sau a principiului subsidiarităţii.

  8. Bariere în dezvoltarea relaţiilor AP - ONG • un mediu puternic politizat, • preferinţa unor O.N.G.-uri pentru izolare, • neîncrederea funcţionarilor publici în capacitatea sectorului asociativ de a putea furniza servicii publice, • fonduri limitate, • grupul de beneficiar: la O.N.G. – uri foarte bine definit la AP. general, • incapacitatea de rezolva unele probleme ce se manifestă în ambele sensuri, • dorinţa factorului politic de a nu întări sectorul non-profit, • dependenţa unor ONG-uri de donatori străini

  9. Îmbunătăţirea relaţiei AP - ONG • încurajarea discuţiilor publice şi facilitarea accesului la informaţii; • simplificarea diverselor proceduri administrative, cum ar fi cea de constituire, de contabilitate, audit, etc.; • stimulente pentru O.N.G.-uri: subvenţii, scăderea impozitului pe profit; • colaborarea: includerea organizaţiilor neguvernamentale în implementarea unor programe sau proiecte; • implicarea în procesul de luare al deciziilor: participarea la diverse întâlniri, mese rotunde, seminarii, etc.; • cale de comunicare a informaţiilor publice: O.N.G.-urile pot fi folosite ca şi o metodă în plus pentru propagarea informaţiilor publice.

  10. Situaţia din România. Relaţia Adm. centrală - ONG • începând cu anul 1996 schimbare de trend, • apariţia la nivelul administraţiei centrale a unor structuri însărcinate cu relaţia cu sectorul asociativ, • schimbările percepute ca fiind pozitive se datorează mai mult unor relaţii individuale şi mai puţin sunt abordări de tip structură

  11. Relaţia APL – ONG la nivelul administraţiei locale Obstacolele principale în calea dezvoltării unor relaţii consistente între autorităţile locale şi ONG-ri sunt determinate de trei factori. • Mai întâi, trebuie remarcat că rolul ONG-lor nu este cunoscut de aleşii locali. • În al doilea rând din cauza procesului lent de descentralizare autorităţile locale au puteri şi fonduri limitate. • În al treilea rând se constată un nivel scăzut de dezvoltare a abilităţilor personalului de la nivelul administraţiei locale care este expus într-o măsură mai mică la noi modalităţi de gîndire şi organizare a muncii comparativ cu cel al ONG-lor.

More Related