1 / 30

FACTORII ABIOTICI

FACTORII ABIOTICI. Temperatura Umiditatea Proprietatile solurilor. Majoritatea organismelor suporta temperaturi intre 0 – 50 grade Celsius Intervalul de confort termic : intre 16 – 25 grade Celsius. 1. Limite de toleranță ale organismelor față de factorul termic.

adanna
Download Presentation

FACTORII ABIOTICI

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript

  1. FACTORII ABIOTICI Temperatura Umiditatea Proprietatilesolurilor

  2. Majoritateaorganismelorsuportatemperaturiintre 0 – 50 grade Celsius Intervalul de conforttermic : intre 16 – 25 grade Celsius 1.Limite de toleranță ale organismelor față de factorul termic 2.Recorduri de adaptare la temperaturi extreme Pinguinii, laricelesiberiansuporta -60 grade Celsius; Speciile din deserturiletropicalesuportatemperaturi de peste 50 grade Celsius • În funcție de toleranța față de variațiile de temperatură, organismele vii se împart în două categorii: EURITERME STENOTERME

  3. Adaptări la temperatură ale plantelor adaptari morfologice la temperaturi scăzute: -dispunerea ramurilor la suprafața solului, rezultând forme pitice (Betula nana, Salix repens, Salix retusa); - creșterea sub formă de perniță semisferică sau covor, cu scopul menținerii unui microclimat mai cald (Dianthus gelidus, Silene acaulis, specii de mușchi); - formarea tulpinilor și a ramurilor în sol, la suprafață apărând numai frunzele și florile (Salix polaris); - trecerea anotimpului nefavorabil din punct de vedere termic, sub diferite forme de rezistență: semințe, bulbi, rizomi, etc.

  4. b) adaptări morfologice la temperaturi ridicate: - formarea unei pături de perișori la baza tulpinii, pentru protejarea plantei de razele calorice reflectate de sol; - dispunerea verticală a frunzelor, paralel cu razele soarelui; - dezvoltarea la nivelul epidermei frunzelor a unei cuticule lucioase de ceară (frunze coriacee), menită să reflecte razele solare; c) adaptări fiziologice la temperaturi scăzute: - acumularea în celule a zaharurilor și sărurilor; - transformarea în timpul iernii a amidonului în glucide simple; - secretarea unor pigmenți diferiți în funcție de anotimp, astfel încât iarna, culorile mai inchise sa absoarbă mai bine căldura;

  5. Adaptări la temperatură ale animalelor Poikiloterme Homeoterme Reglareatemperaturiila poikiloterme – nu posedamecanisme de reglaretermica; temperaturacorpuluivariazaodata cu temperaturamediului Posedamecanisme de autoreglaretermica: temperaturacorpuluiramaneconstanta, indiferent de variatiile de temperatura ale mediului de viata

  6. ADAPTARICOMPORTAMENTALE • Căutarea microhabitatelor cu temperaturi mai favorabile, materializate prin: migrații de pe versanții nordici pe cei sudici, migrații pe verticală (spre exemplu, în timpul iernii, capra neagră coboară din etajul alpin în pădurile de conifere), construirea de galerii, tuneluri, vizuini în zăpadă sau gheață (ierunca,nevăstuica, rozătoarele) sau în nisip (animalele din deșerturi); • Existența în colonii aglomerate (pinguini, ciori, vrăbii etc.) pe timpul nopții; Sursa: Encyclopedie “Larousse de la Nature”,1993

  7. ADAPTARI FIZIOLOGICE • Hipotermia adaptativă, respectiv starea de latență cauzată de frig (hibernare) sau de căldură (estivare); rolul acesteia constă în conservarea energiei existente, pentru o periodă de timp (iarna sau vara), în condițiile reducerii consumului de oxigen la valori de până la 5% din normal, scăderii frecvenței respiratorii și a ritmului cardiac. Hibernarea este întâlnită la specii de monotreme, marsupiale, unele rozătoare și insectivore, urs, bursuc, raton; estivarea apare la specii de rozătoare, în verile toride (de ex., la popândăul Citellus undulatus). ADAPTARI MORFOLOGICE Prezentaunuitesutadipos consistent sub piele (morsa, ursul polar etc.); Blanagroasa (urs polar, vulpepolara, iepure polar etc.); Pene impregnate cu grasime (pinguini); Picioare (labapiciorului) cu vascularizatieadaptata la inghet

  8. Factorii hidrici și influența lor asupra organismelor vii Apa este o resursă minerală indispensabilă vieții, fiind prezentă în toate funcțiile și procesele biologice; Apa deține o pondere considerabilă în structura organismelor vegetale si animale (tomatele, castraveții, pepenii etc. conțin cca. 90% apa), reprezintă sursă de hrană și constituie un excelent mediu de viață pentru un mare număr de specii animale și vegetale. Prin organele cu care sunt dotate, organismele au posibilitatea să obțină apa din sol sau direct din atmosferă. Apa are un rol deosebit de important în procesul de asimilație clorofiliană, asigurând circulația substanțelor nutritive de la rădăcină către frunze

  9. Rolul apei pentru organismele vegetale. Adaptări morfologice și fiziologice Pentru a-și îndeplini funcțiile vitale, cea mai mare parte a plantelor terestre își obține umiditatea din sol, fie din franjurile capilare sau porii capilari, fie din structurile freatice. Nivelul piezometric, situat la adâncimi diferite pe Glob, influențează morfologia sistemului radicular al plantelor, în scopul accesibilizării resurselor de apă necesare proceselor fiziologice

  10. Principaleletipuri de sistemeradiculare Sistemul pivotant (1) -(cu extensiune verticală) Alhagi pseudoalhagi, Haloxylon sp.,Robinia pseudoaccacia, Medicagofalcata) Sistemul ramificat (2) (Fraxinus excelsior, Agropyroncristatum, Kuhniaglutinosa) Sistemul cu extensiune laterală(specii de cactee: Cereus gigantaeus, Opuntia sp., Agave sp. Sistemul fasciculat (3): specii de rogozuri

  11. Categorii de planteindicatoare de umiditate HIDROFILE -submerse, - natante (plutitoare), emerse MEZOFILE (cu exigente moderate fata de umiditate) HIGROFILE (pesolurisuprasaturate in apa) XEROFILE (in medii cu deficit de umiditate) HEMIXEROFILE (FREATOFILE) XEROFILE SUCULENTE HIDATOFILE (obtinapa din atmosfera) EUXEROFILE (xerofilepropriu-zise)

  12. Victoria amazonica

  13. SageataapeiSagittariasagitifolia

  14. Flora algalaabundenta (eutrofizareaapei),determinata de fenomenul de poluare a apei cu nitratisinitriti

  15. Plantehigrofile Taxodiumdistichum– chiparosul de balta

  16. Plantehigrofile

  17. Plantehigrofile Arborelecalatorilor (Ravenalamadagascariensis)

  18. Plantexerofile Haloxylon sp. (saxaul) Cereus gigantaeus (cactus candelabru)

  19. Plantexerofile Agava

  20. Reaumuriahirtella (plantaxerofilahidatofila)

  21. Reaumuriahirtella

  22. Frankeniapulverulenta

  23. Tumboa (Welwitschia mirabilis) -Desertul Namib

  24. Rolul apei pentru organismele animale • EXCELENT MEDIU DE VIATA • CONSTITUENT ESENTIAL AL ORGANISMELOR ANIMALE • SURSA DE HRANA CATEGORII DE ANIMALE DIFERENTIATE DUPA FACTORUL HIDRIC HIDROBIONTE (legate nemijlocit de mediulacvatic) HIGROBIONTE (traiescatat in apa cat sipeuscat) TROGLOBIONTE (traiesc in mediulumed al pesterilor) XEROBIONTE (traiesc in medii cu deficit de umiditate)

  25. Antilopamendas (Adaxnasomaculatus)

  26. Animalexerobionte Soparlaendemica Moloch horridus

  27. Broascabalon (Cheiroleptesplatycephallus)

  28. Factorii edafici și influența lor asupra organismelor v Factorii edafici care influențează existența și dezvoltarea organismelor vii sunt reprezentați de totalitatea caracteristicilor fizico-chimice ale solurilor. Solul alcătuiește stratul superficial al scoarței terestre, rezultat în timp din interacțiunea complexă între: rocă, factori atmosferici, resturi vegetale și animale. Principalele procese care contribuie la formarea solurilor sunt: dezagregarea, alterarea rocilor și procesele de descompunere a resturilor vegetale și animale. Pe suprafața terestră, solurile se diferențiază în funcție de compoziția minerală și organică, ph, structură și textură; proprietățile fizico-chimice ale solurilor influențează distribuția organismelor vegetale și animale.

  29. INFLUENȚA SOLURILOR ASUPRA ORGANISMELOR VEGETALE ȘI ANIMALE Majoritatea plantelor, cu mici excepții, folosește solul ca suport și sursă de substanțe nutritive. Relația plantă – sol se realizează prin intermediul sistemelor radiculare ale plantelor, diferențiate în funcție de adâncimea pânzei freatice și de proprietățile fizice ale învelișului edafic (grosimea profilului de sol, permeabilitate, compactitate, grad de evoluție etc.). Dintre orizonturile profilului de sol, cel mai important pentru organismele vii este orizontul biologic activ (o.b.a), respectiv stratul superficial al solului în care se dezvoltă sistemul radicular al plantelor. Prin compoziția mineralogică, pH, textura și structura diferențiate, tipurile genetice de soluri influențează considerabil structura și distribuția spațială a fitocenozelor și zoocenozelor. Pentru animale, solul îndeplinește rol de suport, adesea adăpost și depozit de hrană (o multitudine de specii de nevertebrate (viermi, larve, insecte etc.) și vertebrate (în special rozătoare, dar și unele păsări și insectivore) își găsește în sol hrană și adăpost.

More Related