Necesitatea evidenţei afacerii

1. Necesitatea evidenţei afacerii Necesitatea şi modalităţile de înregistrare şi prezentare a informaţiilor privind activitatea economico-financiară a unui agent economic al micului business

2. Care este scopul acestui seminar? • De a vă familiariza cu un şir de metode şi materiale promoţionale care sunt utilizate cu succes de agenţii economici ai micului business pentru înregistrarea afacerii pe suporţi de informaţie. • De a vă oferi instrumente şi sfaturi privind culegerea, măsurarea, înregistrarea, gruparea, generalizarea informaţiilor privind activitatea economico-financiară a agentului economic al micului business.

3. Ce reprezintă evidenţa unei afaceri? • Prin evidenţă se înţelege culegerea şi consemnarea într-o anumită ordine a informaţiilor despre operaţiile şi fenomenele economice, care au loc la o întreprindere într-o perioadă de gestiune analizată (lună, trimestru sau an). • Rolul, sarcinile şi modul de organizare a evidenţei unei afaceri evaluează în funcţie de natura de activitate, forma de proprietate şi cerinţele fiecărui agent economic al micului business.

4. Ce exact veţi învăţa? • Ce reprezintă evidenţa unei afaceri; • Cum sunt înregistrate toate tranzacţiile şi fenomenele economice ale unui agent economic al micului business; • Cum informaţia cumulată este reflectată în contabilitatea agentului economic; • Ce reprezintă mijloacele economice (activele) şi sursele de formare a acestor mijloace economice (pasivele) din cadrul agentului micului business; • Ce reprezintă registrul de înregistrări cronologice a operaţiilor economice întocmit pe perioada de gestiune analizată;

5. Ce exact veţi învăţa? • Cum sunt deschise conturile de activ şi pasiv, care sunt elementele acestora; • Care este modalitatea de reflectare a informaţiilor în conturi în baza documentelor justificative; • Care sunt principiile contabilităţii: procedeele metodei contabilităţii, procesele economice; • Documentele primare şi centralizate; • Rapoartele financiare care trebuie să fie prezentateorganelor de stat respective la termenii stabiliţi.

6. Etaloanele de evidenţă • Etalonul de evidenţă reprezintă o unitate de măsură utilizată pentru exprimarea cifrică, cantitativă şi valorică a mijloacelor economice, surselor de formare a acestora şi proceselor economice. • În practica economică se folosesc 3 feluri de etaloane: • etalonul natural • etalonul muncă • etalonul valoric

7. Contabilitatea unui agent economic al micului business • Evidenţa contabilă furnizează informaţii despre starea şi schimbarea situaţiei patrimoniale şi financiare a întreprinderii. • Scopul ei constă în calcularea rezultatelor financiare şi întocmirea rapoartelor financiare (dărilor de seamă). • La etapa actuală sunt prevăzute 4 forme de bază de rapoarte financiare trimestriale şi anuale: • bilanţul contabil • raportul privind rezultatele financiare • raportul privind fluxul mijloacelor băneşti • raportul privind fluxul capitalului propriu

8. Cerinţele de bază ale evidenţei afacerii În condiţiile economiei de piaţă contabilitatea trebuie să fie: • Completă • Operativă • Reală • Simplă • Clară • Obiectivă

9. Principiile evidenţei contabile • Contabilitatea conform Standardelor Naţionale de Contabilitate trebuie să se bazeze pe următoarele principii: • Continuitatea activităţii • Permanenţa metodelor • Dubla înregistrare • Principiul prudenţei • Principiul specializării exerciţiului (calculării) • Principiul periodicităţii • Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere (iniţial) • Principiul necompensării • Principiul autonomiei • Principiul imaginii fidele

10. Obiectul contabilităţii Obiectul contabilităţii îl constituie existenţa şi mişcarea mijloacelor întreprinderii în procesul reproducţiei sociale. Obiectul contabilităţii cuprinde următoarele elemente structurale: • Veniturile • Cheltuielile • Activele • Pasivele

11. Activele • Activele reprezintă totalitatea mijloacelor economice aflate la dispoziţia întreprinderii şi controlate de către aceasta. În cadrul agenţilor economici se utilizează un număr mare de diverse active, care se clasifică în următoarele elemente: • Activele pe termen lung • Activele curente

12. Activele • Activele pe termen lung • Activele pe termen lung reprezintă mijloacele economice ale întreprinderii cu o durată de utilizare mai mare de un an de zile, care se clasifică în: • Active nemateriale pe termen lung • Active materiale pe termen lung • Active financiare pe termen lung • Alte active pe termen lung

13. Activele • Activele curente • Activele pe termen scurt reprezintă mijloacele economice ale întreprinderii cu o durată de utilizare de până la un an de zile şi le clasifică în următoarele elemente: • Stocuri de mărfuri şi materiale • Creanţe pe termen scurt • Investiţii pe termen scurt • Mijloace băneşti • Alte active curente

14. Pasivele Pasivele reprezintă sursele de finanţare sau constituire ale mijloacelor economice ale întreprinderii. În practica economică pasivele se clasifică în: • Capital propriu • Capital împrumutat

15. Pasivele • Capitalul propriu • Capitalul propriu reprezintă sursa permanentă, proprie de finanţare a mijloacelor economice ale întreprinderii care se constituie la înfiinţarea întreprinderii şi este o condiţie obligatorie de existenţă şi funcţionare a acesteia. • Capitalul propriu include următoarele elemente: • Capitalul statutar şi suplimentar • Rezerve • Profit nerepartizat • Capital secundar

16. Pasivele • Capitalul împrumutat • Capitalul împrumutat reprezintă o sursă străină de finanţare a mijloacelor economice ale întreprinderii şi se clasifică în: • Datorii pe termen lung • Datorii financiare • Datorii calculate • Datorii pe termen scurt • Datorii financiare • Datorii comerciale • Datorii calculate

17. Veniturile • Veniturile reprezintă ansamblul avantajelor economice primite sau ce trebuie să fie primite din activitatea economico-financiară a întreprinderii, care se înregisttrează în evidenţă conform principiului calculării şi se clasifică în: • Venituri din activitatea operaţională • Venituri din vânzări • Alte venituri operaţionale • Venituri din activitatea neoperaţională • Venituri din activitatea de investiţii • Venituri din activitatea financiară • Venituri excepţionale

18. Cheltuielile • Cheltuielile reprezintă consumurile şi/sau pierderile care se scad din venituri la determinarea rezultatului financiar, care se înregistrează conform principiului calculării şi se clasifică în: • Cheltuieli din activitatea operaţională • Costul vânzărilor • Cheltuieli comerciale • Cheltuieli generale şi administrative • Alte cheltuieli operaţionale • Cheltuieli din activitatea neoperaţională • Cheltuieli din activitatea de investiţii • Cheltuieli din activitatea financiară • Cheltuieli excepţionale • Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit

19. Rezultatele financiare Veniturile şi cheltuielile participă la calcularea rezultatelor financiare, care pot fi sub formă de: • Profit • Pierdere

20. Procesele economice • Activitatea economico-financiară a agentului economic al micului business poate cuprinde 3 procese economice de bază: • Aprovizionarea • Producerea • Desfacerea

21. Metoda contabilităţii • Metoda contabilităţii studiază: activele, pasivele, veniturile, cheltuielile şi rezultatele activităţii întreprinderii. • Contabilitatea foloseşte procedee specifice, la care se referă: • Contul contabil • Dubla înregistrare • Documentaţia • Inventarierea • Evaluarea • Calculaţia • Bilanţul contabil • Dări de seamă

22. Bilanţul contabil • Bilanţul contabil reprezintă un raport financiar ca un procedeu al metodei contabilităţii de reflectare, generalizare şi grupare ordonată în formă valorică la o anumită dată a activelor şi pasivelor întreprinderii; • Conform SNC bilanţul contabil se întocmeşte în ultima zi a perioadei de gestiune (trimestru, an); • Particularitatea bilanţului contabil constă în identitatea (egalitatea) totalurilor valorice ale activului şi pasivului conform principiului dublei înregistrări.

23. Structura bilanţului contabil Bilanţul contabil la data __________________

24. Operaţiile (tranzacţiile) economice Pe parcursul activităţii ordinare a unui agent economic al micului business au loc operaţii economice, care se înregistrează în contabilitate conform principiului dublei înregistrări în partidă dublă, adică în debitul unui cont şi în creditul altui cont cu aceeaşi sumă valorică. De exemplu: S-au procurat mărfuri de la furnizori, în sumă de 20 000 lei. Momentul efectuării tranzacţiei nu corespunde cu momentul plăţii mijloacelor băneşti pentru această tranzacţie. • În rezultatul acestei operaţii: • S-au mărit stocurile de mărfuri ale agentului economic cu 20 000 lei • S-au mărit datoriile faţă de furnizorii de mărfuri cu 20 000 lei.

25. Contul contabil Contul contabil reprezintă un procedeu de înregistrare curentă, grupare ordonată şi control operativ a existenţei şi mişcării activelor şi pasivelor întreprinderii într-o perioadă de gestiune (lună, trimestru) Se deosebesc: • Conturi de activ • Conturi de pasiv

26. Elementele structurale ale contului • Fiecare cont are următoarele elemente structurale: • Titlul sau denumirea contului • Partea debitoare • Partea creditoare • Rulajul debitor • Rulajul creditor • Soldul iniţial • Soldul final

27. Structura contului de activ Si – soldul iniţial reflectă existenţa valorică a elementului patrimonial la începutul perioadei de gestiune (începutul lunii); Rdt– rulajul debitor reprezintă suma totală a operaţiilor economice reflectate în debitul contului ce duc la majorarea elementului patrimonial; Rct – rulajul creditor reprezintă suma totală a operaţiunilor economice reflectate în creditul contului ce duc la micşorarea valorică a elementului patrimonial; Sf– soldul final reflectă mărimea valorică a elementului patrimonial la sfârşitul perioadei de gestiune (sfârşitul lunii). Sf se calculează după relaţia: Sf = Si + Rdt – Rct

28. Structura contului de pasiv Si – soldul iniţial reflectă existenţa valorică a elementului patrimonial la începutul perioadei de gestiune (începutul lunii); Rdt – rulajul debitor reprezintă suma totală a operaţiunilor economice reflectate în debitul contului ce duc la micşorarea valorică a elementului patrimonial; Rct – rulajul creditor reprezintă suma totală a operaţiilor economice reflectate în creditul contului ce duc la majorarea elementului patrimonial; Sf – soldul final reflectă mărimea valorică a elementului patrimonial la sfârşitul perioadei de gestiune (sfârşitul lunii). Sf se calculează după relaţia: Sf = Si + Rct – Rdt

29. Interrelaţia conturilor contabile cu bilanţul contabil Există patru tipuri de modificări bilanţiere în rezultatul influenţei tranzacţiilor economice: A = P (activul este egal cu pasivul) x – operaţie (tranzacţie) economică A + x – x = P – modificarea internă sau de structură A = P + x – x – modificare internă sau de structură A + x = P + x – modificare externă sau de volum A – x = P – x – modificare externă sau de volum

30. Registrul de înregistrări cronologice a tranzacţiilor economice ________________________ denumirea întreprinderii Registrul – jurnal de evidenţă a operaţiilor economice pe _______ 200_ Registrul – jurnal de evidenţă a operaţiilor economice se înregistrează în ordine cronologică şi mod sistematic.

31. Sistemul contabil complet Sistemul contabil complet – sistem contabil care prevede utilizarea Planului de conturi contabile unic, formularelor de registre contabile şi rapoarte financiare prevăzute pentru agenţii economici care în conformitate cu legislaţia în vigoare nu se încadrează în categoria de agenţi ai micului business.

32. Sistemul contabil simplificat Sistem contabil simplificat – sistem contabil care prevede utilizarea variantelor simplificate ale Planului de conturi contabile, formularelor de registre contabile şi rapoarte financiare.

33. Planul de conturi contabile simplificat Planul de conturi contabile simplificat – nomenclator de conturi stabilit de întreprinderea micului business în condiţiile aplicării sistemului contabil simplificat pentru contabilizarea activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor activităţii.

34. Mulţumim pentru atenţie !