Calciu ionic seric

1. Calciu ionic seric

2. Calciul este cel mai abundent cation în organism, avînd rol în contracţia musculară, coagularea sanguină, funcţia miocardică, transmiterea impulsului nervos. • În compartimentele lichidiene aproximativ 50% din calciu este sub formă ionizată. • Calciul se absoarbe din intestin, o dată cu fosforul, fiind reglat de vitamina D, parathormon şi calcitonină. Se elimină renal. • Calciul reprezinta la adult aprox 2% din masa corporala; 99% din calciu se gaseste sub forma de hidroxiapatita in oase , 1% din calciu se gaseste in spatiul extra celular si spatiul intracelular extra-osos reprezinta aprox. 100 mmol si este in echilibru dinamic cu fractia intersanjabila din oase. • Ionii de Ca intervin in contractilitatea miocardului si a muschilor scheleticisi sunt indispensabili in functionarea sistemului nervos. • Calciul are rol importanat in coagulare si mineralizarea osoasa. • Reglarea metabolismului Ca in organism este realizata de parathormon (PTH), calcitrol si calcitonina 40% din Ca plasmatic este legat de proteine, 10% din Ca este sub forma de complex, anorganic 50% din Ca este sub forma libera Ca ionic

3. Hipocalcemia- Se datoreaza unei sinteze deficitare de PTH ( glanda paratiroida) sau unui deficit de sinteza a vitaminei D. • Semne de hipocalcemie :- tetania latenta si manifesta; osteomalacia • Hipocalcemia se intalneste in: - rahitism ereditar sau dobandit, - osteomalacie, - rezectia de stomac, - ocluzia cailor biliare, - diaree cronica, - sindroame de malabsorbtie, - dializa prelungita, sindrom Burnett, alcaloza, varsaturi, post medicamentos, hipoparatiroidism, malabsorbţie. • Hipercalcemia- Este determinata de o mobilizare crescuta de Ca osos (osteroporoza) sau absorbtie intestinala crescuta : - hiperpartiroidie primara; - metastaza osose (cancer de san, prostata, tiroidian, brohopulmonar)

4. Hipercalcemia se intalneste in: • hipervitaminoza D, • osteomielita, • insuficienta renala avansata, • hiperparatiroidism, • procese osteolitice prin tumori, • post imobilizare; • hiperparatiroidism, • administrare excesivă a vitamiei D. Un comportament particular manifesta hipercalcemia din mielomul multiplu ,care se insoteste de o crestere a fosforului sanguin iar fosfatazele alcaline serice sunt in limite normale, elemente esentiale biologice de diagnostic diferrential cu hiperparatiroidismul primar.

5. Determinarea concentratiei de Ca in urina diferentiaza hipercalciuria de hipocalciurie si transeaza o cauza de litiaza renala. • Valori normale pentru calciu urinar : • 0-18 ani < 6 mg/Kg /24h • 18-100 ani 100-120 mg/Kg /24h • adulţi: 8,8 – 10,5 mg% (2,2 – 2,5 mmol/l) • copii: 9,5–11mg%(2,4 -2,6mmol/l)

6. Parathormonul are ca efect fiziologic creşterea calciului ionic din sînge, prin acţiunea sa asupra osului, rinichiului şi intestinului. • Calcitonina reduce concentraţia plasmatică a calciului. • Vitamina D favorizează absorbţia intestinala a calciului şi participă la procesele de mineralizare osoasă. • Calciul seric reprezintă doar 1 % din cantitatea totală de calciu din organism, majoritatea fiind localizat în schelet şi dinţi.

7. Sideremia

8. Sideremia defineste concentratia procentuala de fier din plasma. • Fierul este un oligoelement, utilizat în principal pentru sinteza hemoglobinei, are importanţă în transpotul şi utilizarea oxigenului în organism. • Aproximativ 65% se găseşte legat de cromoproteine cu rol în transportul oxigenului (Hb), depozitarea temporară a oxigenului (mioglobina), şi utilizarea oxigenului (citocromii). Restul de 35% se găseşte depozitat în ficat, maduva osoasă şi splină sub forma unor complexe cu apoferitina. • Fierul circulant este transportat în plasmă de către transferină şi reprezintă mai puţin de 1% din fierul total. • Continutul de fier al sangeului circulant din organism se repartizeaza in doua sectoare: In eritrocite, in structuram hemoglobinei(aprox 3g) In plasma (cca 3 mg)

9. Valori normale Perioada Concentratia % ml plasma Nou nascut 180 - 200 Copil sub 1 an 60 - 75 Adulti Barbati 100 - 160 Femei 90 - 130 Cresteri patologice Valori normale: - bărbaţi: 65 - 175μg/dl (11,6 – 31,3 μmol/l) - femei: 50 – 170 μg/dl (9 – 30,4 μmol/l) - copii: 50 – 120 μg/dl (9 – 21,5 μmol/l)

10. Cauzele hipersideremiei pot fi: • Hepatita acuta virala; • Eritropoieza diminuata: anemii aplastice, anemie pernicioasa etc; Anemii sideroacrestice (tulburari in distributia fierului etc); • In primele zile dupa o hemoragie acuta; • Anemii hemolitice; • Lipsa de fixare a fierului in celule reticulare (sindromul Shahidi Mathan Diamond); • transfuzii multiple, • intoxicaţii cu plumb.

11. Scaderi patologice Hiposideremia poate aparea in urmatoarele cazuri: - Carenta generala de fier: cloroza (anemia fetelor la pubertate), anemia prematurilor etc; - Infectii si tumori maligne (aspect relativ, prin focalizare in procesul lezional); - Postoperator (in primele saptamani); - Eritropoieza crescuta (post-hemolize, post hemoragii cel mai frecvent cronice); - Avitaminoza C (scorbutul); - anemie feriprivă, - boli cronice (lupus, poliartrită reumatoidă, infecţii cronice), - in ultimul trimestru de sarcină. Tratamentul cu fier poate determina valori crescute ale fierului seric.

12. Capacitatea totală de legare a fierului • Este un parametru care arată disponibilitatea de legare a transferinei. • Testul se utilizează în explorarea anemiilor, în corelaţie cu alte investigaţii: determinarea sideremii, a feritinei, şi alţi parametri hematologici. • Metodă de lucru: fotometrică. • Valori normale:250 – 450 μg/dl. • Valori crescute: • deficitul de fier, • sarcină, • hepatite acute. • Valori scăzute: - hipoproteinemie, • anemie din boli cronice, • ciroză hepatică, • hipertiroidism, • talasemia.

13. Feritina • Este o proteină intracelulară fixatoarea de fier, feritina reprezentând un complex între hidroxidul feros şi o apoferitină. • Nivelul seric al feritinei reflectă starea depozitelor de fier. • La o încărcare cu fier de peste 37% a feritinei, complexul devine insolubil şi se ajunge la aşa-numita hemosiderină. De obicei, la cele mai multe cazuri fierul din depozit se găseşte sub formă de feritină, restul de 30% fiind reprezentat de hemosiderină. • Determinarea feritinei este un test mai specific şi mai sensibil decît determinarea sideremiei sau capacitatea totală de legare a fierului, pentru diagnosticul deficitului de fier. • Valori normale: • bărbaţi: 20 – 250 ng/ml • femei: 10 – 120 ng/ml • copii: 7 – 140ng/ml

14. Valori crescute: • supraîncărcarea cu fier (hemocromatoză, hemosideroză), • boli inflamatorii, • leucemii, • boala Hodgkin, • boli hepatice acute sau cronice, • anemie hemolitică, anemie megaloblastică. • Valori scăzute: - indică de obicei anemia feriprivă, - sindrom nefrotic, - sindrom de malabsorbţie. • Valori crescute pot da transfuziile recente. • În alcoolism pot apărea valori crescute ale feritinei.

15. Fosforul • Cea mai mare cantitate de fosfor din organism se găseşte în oase (85%), restul alcătuieşte principalii anioni intracelulară. • Fosfaţi intervin în stocare şi eliberarea de energie, participând în metabolismul proteic şi lipidic, la menţinerea echilibrului acido-bazic. • Există o strânsă corelaţie între nivelul calciului şi al fosfaţilor, existând relaţie de invers proporţionalitate între ei. • Fosfaţii se absorb intestinal, nivelul seric fiind reglat de parathormon, care reglează excreţia renală a fosfaţilor. • Metodă de lucru: fotometrie de absorbţie. • Valori normale: 2,7 – 4,5 mg/dl (0,87-1,45mmol/l) • Valori crescute: hipoparatiroidism, insuficienţă renală, boala Addison, cetoacodoză diabetică, hipervitaminoză D, • Valori scăzute: sindrom de malabsorbţie şi malnutriţie, hiperparatiroidism, osteomalacie, rahitism,acidoză tubulară renală, hiperinsulinism.