LUMEA INCONJURATOARE

1. LUMEA INCONJURATOARE Minuni biolumineşcente Organismele bioluminescente trăiesc preponderent în mediul marin însă creează un adevărat spectacol, atât în apă, cât şi la suprafață. Insecte, ciuperci, viermi, meduze sau simple celule, cu aptitudini "speciale", ne oferă imagini superbe desprinse parcă din alte lumi.

2. Licuricii (Photinus pyralis)Licuriciul sau gândacul luminos, luminează prin corp, pentru a-şi atrage perechea. Pentru a lumina, licuricii deţin celule specializate în abdomen

3. Viermele strălucitor (Lampyris noctiluca)Lampyris noctiluca, foarte comun în Europa, este o rudă a licuriciului. Femela este adesea de două ori mai mare decât masculul (aproximativ 25 mm), însă nu are aripi, în timp ce masculii au. Femela străluceşte, iar masculul, nu.

4. Meduza de cristal (Aequorea Victoria)Aequorea victoria, denumită şi meduza de cristal, este un organism bioluminescent marin, care trăiește în apele din zona coastei vestice a Americii de Nord.

5. Bathocyroe fosteri - este un ctenofor lobat (clasă de celenterate pelagice transparente, cu simetrie bilaterală, care se deplasează cu ajutorul a opt palete vibratile, în formă de pieptene) și care trăiește în toate mările, la adâncimi medii. Acestea produc o lumină de culoare albastră sau verde.

6. Ciuperca-lanternă (Omphalotus olearius)Prin toate funcţiile metabolice şi fiziologice, toate făpturile produc şi, în final, să elimină deşeuri. Acest fungus îşi elimină deşeurile prin lamele, iar unele dintre acestea strălucesc.Deșeurile eliminate de ciuperca lanternă conţin enzime comune la bioluminescenţă precum licuriciul

7. Meduza cu alarmă (Atolla wyvillei)Unele animale folosesc lumina pentru a "striga" după ajutor. Îndată ce această meduză este capturată de prădător, singurul lucru pe care îl mai poate face este să atragă atenţia cuiva mult mai mare şi mai înfricoşător care să îi atace propriul prădător. Această lumină uimitoare este cunoscută drept "alarma pentru tâlhari

8. Ciuperca strălucitoare (Mycena lux-coeli)În timpul sezonului ploios, în Japonia creşte o ciupercă ce străluceşte în întuneric. Acest fapt se datorează unei reacţii chimice care formează un pigment ce emite o lumină de culoarea verde. Pălăria acestei ciuperci creşte până la 2 centimetri în diametru, însă din cauza deshidratării de după ploaie, ciuperca are o viaţă scurtă, de numai câteva zile.

9. LUMEA INCONJURATOARE Top 10 specii rare de animale din lume Vânate peste măsură, distrugerea habitatului natural sau pur şi simplu abandonate, animalele ce se regăsesc pe lista speciilor pe cale de dispariţie au foarte mici şanse să recupereze teren în defavoarea omului şi a altor vietăţi. Un studiu efectuat în anul 2006 arăta faptul că 35 de specii de animale numără sub 1000 de exemplare. Pentru a observa cât de gravă e problema, am restrâns cercul la 10 specii care e foarte posibil să dispară în următorii 5 ani.

10. 1. Broasca ţestoasă de pe insula Pinta, Galapagos - Lonesome George Conform cercetătorilor, Lonesome George, un mascul din specia broaştei ţestoase de Pinta, e ultimul reprezentant al acestei specii. Nu se ştie exact câţi ani are Lonesome George, se presupune că ar avea între 70 şi 100 de ani, la această vârstă fiind considerat la apogeul vieţii sexuale. În luna august al anului trecut Lonesome George a reuşit să se împerecheze cu 2 femele din specii asemănătoare (de pe insula Isabela) însă, din nefericire, ouăle au fost infertile şi au mucegăit deşi oamenii de ştiinţă le-au pus în incubatoare speciale pentru a le asigura supravieţuirea. Dacă masculul nu va avea urmaşi, e foarte posibil ca această specie de broaşte ţestoase să dispară pentru totdeauna. Până în anul 1971 se considera că această specie a dispărut însă Lonesome George a fost descoperit de către biologul american Joseph Vagvolgyi. Încă de atunci Charles Research Station oferă o recompensă de 10.000 de dolari persoanei care va descoperi o femelă din aceeaşi specie.

11. Baijii - delfinul din fluviul Yangtze În luna decembrie a anului 2006, în urma unei acţiuni de căutare a delfinilor albi din fluviul Yangtze a dus la concluzia că această specie de delfini a dispărut. În luna august a anului 2007 a fost difuzat prin intermediul mass-media un video în care se vedea un delfin înotând în apele fluviului, mamifer ce seamăna foarte mult cu cei din specia Baijii, ducând la concluzia că încă mai există câteva exemplare. Însă din păcate numărul redus al acestora şi vârsta înaintată nu vor asigura perpetuarea speciei. Pentru a asigura supravieţuirea delfinilor Baijii e nevoie de cel puţin 25 de exemplare tinere. E cunoscut fapul că apele fluviului sunt poluate cu substanţe toxice (începând cu revoluţia industrială s-au construit sute de fabrici care-şi varsă rezidurile direct în apele fluviului). Pe lângă substanţele toxice, delfinii au suferit din cauza sonarelor folosite de pescadoare, care interferează cu frecvenţa pe care comunică aceste mamifere. Delfinul alb de Yangtze e un mamifer timid, paşnic şi aproape orb, populând apele Pământului de mai bine de 20 de milioane de ani.

12. 3. Marmota din insula Vancouver Trăieşte în zonele muntoase ale insulei Vancouver, British Columbia si se află pe lista animalelor pe cale de dispariţie încă din luna Mai a anului 2000. În anul 1998, la ultima numărătoare, mai existau doar 75 de exemplare din această specie. Canadienii n-au stat degeaba şi au pus la cale un program de reproducere în captivitate. Se estimează că în captivitate există aproximativ 90 de marmote de Vancouver iar în anul 2004 circa 30 de exemplare trăiau în sălbăticie. Scopul canadienilor este ca numărul marmotelor să ajungă la 400-600 exemplare. În anul 2005 marmota de Vancouver avea 150 de urmaşi în captivitate dintre care 44 puiuţi. Această specie de marmotă se diferenţiază de alte marmote prin culoarea maronie a blăniţei cu porţiuni albe care contrastează cu restul înfăţişării. De asemenea se remarcă prin comportament şi stilul său de viaţă, are o constituţie mai mare faţă de alte rozătoare, fiind cel mai mare animal din familia veveriţelor, cântărind între 3 şi 7 kg. Are 5 degete la fiecare picior, cu gheare mari şi curbate. Are capul mic şi picioarele scurte.

13. 4. Liliacul din insulele Seychelles Coleura seychellensis, pe numele său din cartea de ştiinţele naturii, trăieşte în peşterile din insulele Seychelles, la nord de Madagascar. Apare pe lista animalelor pe cale de dispariţie încă din momentul în care s-a descoperit că în lume mai există doar 100 de exemplare. Cel mai mare cuib de lilieci din această specie mai există pe insula Silhouette. Liliecii de Seychelles ajung să cântărească în medie 10-11 grame şi trăiesc, asemenea tuturor liliecilor, în peşteri, crăpături ale podurilor, trunchiuri de copaci şi locuri întunecoase unde nu poate ajunge omul sau alt prădător. Sunt animale insectivore şi nocturne. În anii 1860 au existat mărturii de lilieci care la amurg zburau peste câmpuri cu bambus iar ziua se odihneau pe marginea stâncilor şi rocilor muntoase acoperite de frunze de palmier. Conform cercetătorilor ar fi nevoie de 500 de lilieci pentru a asigura perpetuarea speciei.

14. 5. Rinocerul Javan Cu mai puţin de 60 de exemplare existente, rinocerul Javan ocupă locul 5 pe lista animalelor pe cale de dispariţie. Odinioară răspândiţi pe întreg continentul asiatic, astăzi populează spaţii deloc extinse din Indonezia şi Vietnam. Încă din anii 1930 au fost vânaţi fără milă în Peninsula Malaysia, India, Burma şi Sumatra. Braconierii i-au vânat pentru preţiosul corn, despre care se crede că are proprietăţi medicinale iar localnicii le-au distrus habitatul natural în favoarea terenurilor agricole. În ciuda eforturilor organizaţiilor de salvare a acestei specii de rinocer, şansele de surpavieţuire sunt reduse. Puţine exemplare înseamnă un grad mic de reproducere şi un grad ridicat de apariţie a bolilor care împiedică perpetuarea speciei.

15. 6. Iepurele de câmp Hispid Cunoscut şi sub denumirea de "iepurele zburlit" (datorită blăniţei aparte), această specie de rozătoare trăia în munţii Himalaya, în Nepal, Bengal şi Assam. Din cauza despăduririlor, sacrificarea ambientului natural în favoarea agriculturii sau aşezărilor umane, impactul asupra iepurilor zburliţi a fost devastator. Astăzi aceşti iepuri mai pot fi găsiţi în Uttar Pradesh, Bihar, vestul Bengalului şi Asam. În 1964 au existat informaţii din care reieşea că aceşti iepuri ar fi dispărut dar în 1966 a fost descoperit un exemplar. Se estimează că în lume mai există 110 iepuri Hispid. Din păcate nu se pot adapta în captivitate, lucru ce diminuează şansele ca omul să aibă vreun rol în a-i reproduce în grădini zoologice. Iepurii Hispid se caracterizează prin urechi scurte iar picioarele din spate au aproape aceeaşi dimensiune cu picioarele din faţă. Cântăreşte în medie 2,5 kg iar hrana sa consistă în rădăcinile copacilor sau legumelor şi ocazional culturi de orz, ovăz, varză, morcovi etc. Preferă iarba densă din savană, pădurile de foioase şi zonele cu climă ploioasă. Din nefericire, acestui tip de rozătoare nu îi place compania suratelor însă au fost cazuri în care iepurii de Hispid au fost văzuţi trăind în cuplu.

16. 7. Ursul marsupial cu "nasul păros" Lasiorhnus krefftii, Yaminon sau ursul marsupial a populat spaţii variate din New South Wales şi Victoria însă astăzi poate fi văzut doar în Eppin Forrest Station, în Queensland, zonă protejată sub forma unui parc naţional. Scăderea drastică a numărului acestor marsupiale este cauzată de dispariţia principalei surse de hrană: plante specifice zonei care au fost înlocuite de African buffel grass (pir). Ursul marsupial cu nasul păros este cel mai rar marsupial Australian. Se estimează că în lume mai există aproximativ 113 exemplare iar în prezent se derulează câteva programe de repopulare a zonelor unde trăiesc aceste mamifere.

17. 8. Bivolul pitic de apă Tamaraw Această specie de bivol (Bubalus mindorensis) a fost descoperită în anul 1888 pe insula Mindoro, Philipine, de către zoologul Pierre Heude. În anii 1900 se preconizează că exista un număr de 10.000 de bivoli pe insula Mindoro însă până în 1987 numărul lor a scăzut drastic până la 370. Din anul 2000 această rasă de bivoli s-a alăturat celorlalte animale pe lista speciilor pe cale de dispariţie. Principalele motive pentru care numărul acestor bivoli a scăzut drastic o reprezintă agricultura, vânatul excesiv şi bolile transmise de la animalele domestice. În prezent se estimează că există între 30 şi 200 de exemplare. Deşi există legi aspre care condamnă vânatul acestor animale, această acţiune încă are loc, lucru ce face aproape imposibilă perpetuarea speciei.

18. 9. Linxul iberian Râsul spaniol sau Linxul iberic face parte din familia felinelor care, din păcate, sunt pe cale de dispariţie. Odinioară întâlniţi pe porţiuni extinse ale Peninsulei Iberice, astăzi mai pot fi întâlniţi în Andaluzia. Motivul principal pentru care aceste feline sunt pe cale de dispariţie o reprezintă distrugerea habitatului natural. De asemenea, mulţi lincşi au căzut pradă capcanelor pentru iepuri sau au fost lovite de maşini pe măsură ce habitatul lor era înlocuit de şosele şi autostrăzi. Guvernul spaniol a iniţiat o campanie naţională de salvare a acestor superbe feline. Conform unor studii date publicităţii în luna martie a anului 2005 se estimează că mai există 100 de exemplare, de la 400 câte erau în anul 2000. În data de 29 martie 2005 au venit pe lume primii 3 pui de linx născuţi în captivitate, lucru ce aduce o rază de speranţă în încercarea de a salva una dintre cele mai frumoase rase de felină sălbatică.

19. 9. Linxul iberian Râsul spaniol sau Linxul iberic face parte din familia felinelor care, din păcate, sunt pe cale de dispariţie. Odinioară întâlniţi pe porţiuni extinse ale Peninsulei Iberice, astăzi mai pot fi întâlniţi în Andaluzia. Motivul principal pentru care aceste feline sunt pe cale de dispariţie o reprezintă distrugerea habitatului natural. De asemenea, mulţi lincşi au căzut pradă capcanelor pentru iepuri sau au fost lovite de maşini pe măsură ce habitatul lor era înlocuit de şosele şi autostrăzi. Guvernul spaniol a iniţiat o campanie naţională de salvare a acestor superbe feline. Conform unor studii date publicităţii în luna martie a anului 2005 se estimează că mai există 100 de exemplare, de la 400 câte erau în anul 2000. În data de 29 martie 2005 au venit pe lume primii 3 pui de linx născuţi în captivitate, lucru ce aduce o rază de speranţă în încercarea de a salva una dintre cele mai frumoase rase de felină sălbatică.

20. LUMEA INCONJURATOARE Sistemul solar Sistemul nostru solar se află în galaxia Calea Lactee, pe unul dintre braţele sale spirale, la 30.000 ani lumină depărtare de centrul ei, diametrul total fiind de aproximativ 100.000 ani lumină! Galaxia noastră împreună cu alte 20 de galaxii se află într-un grup local (cluster) de galaxii a cărei dimensiune este de circa 4 milioane de ani lumină. Acest cluster se află la periferia unui supercluster de galaxii care are diamentrul 150 milioane de ani lumină. În centrul acestui supercluster se află Virgom, un uriaş cluster format din câteva mii de galaxii. Acest supercluster se află în mijlocul universului vizibil.... Deci limitele universului perceptibil se află de jur împrejurul nostru la 20 miliarde ani lumină.

21. Jupiter Jupiter este cel mai voluminos corp din sistemul nostru solar (în afară de Soare). Este un fel de stea cu o compoziţie asemănătoare Soarelui radiind mai multă energie decât primeşte. Dacă ar fi avut masa de 10 ori mai mare ar fi putut atinge temperatura necesara pentru declansara reacţiilor de fuziune din Soare. El are un acoperământ de nori puternic reflectant de aceea se vede destul de strălucitor de pe Pământ. Jupiter are 12 sateliti dintre care Io, Europa, Ganymede, Callisto sunt cei mai importanţi. Jupiter are şi un inel foarte îngust şi subţire, descoperit de misiunea Voyager 1 (SUA) din 1979

22. Soarele Soarele reprezintă 99,86 % din masa întregului sistem solar.

23. Fluxul şi refluxul Fenomenul de flux-reflux este datorat forţelor gravitaţionale dintre Pământ şi Lună

24. Cel mai înalt munte Cel mai înalt munte din Sistemul Solar se găseşte pe Marte. Se numeşte Olympus Mons şi atinge o înălţime de peste 24 Km.