580 likes | 1.62k Views
dialogul. Comunicarea. este procesul prin care se transmite un mesaj de la o sursă (emiţător) către o destinaţie (receptor) folosindu-se un anumit cod şi un anumit canal. Tipuri de comunicare. Comunicare non-verbală verbală
E N D
Comunicarea este procesul prin care se transmite un mesaj de la o sursă (emiţător) către o destinaţie (receptor) folosindu-se un anumit cod şi un anumit canal.
Tipuri de comunicare Comunicare non-verbală verbală orală scrisă literară nonliterară literară nonliterară
Trăsăturile comunicării • trăsături nonverbale (nonlingvistice)- specifice comunicării orale, au rolul de a dezambiguiza sau de a ambiguiza sensul unui mesaj: mimica, gesturile, poziţia corpului • trăsături paraverbale- au rolul de a exprima diferite stări sufleteşti, de a atrage atenţia alocutorului asupra unui aspect considerat esenţial sau doar de a conferi informaţii despre emiţător: accentul, intonaţia, pauzele intenţionate/neintenţionate • trăsături lingvistice- conferă informaţii despre emiţător (personaj) cu privire la gradul de cultură, apartenenţă socio-profesională, apartenenţa la o anumită zonă geografică, structura psihoemotivă: fonetice, morfo-sintactice, lexicale
Dialogul • formă de comunicare ce constă în schimbul de replici între două sau mai multe persoane. • tipuri de dialog: • informal- se desfăşoară într-un context familiar iar limbajul folosit este de obicei colocvial • formal- se desfăşoară într-un context public sau oficial iar limbajul respectă normele de adresare şi de exprimare proprii limbii literare • forme de dialog: • curente- conversaţia cotidiană, discuţia • specializate- masa rotundă, colocviul, şedinţa, interviul
Structura dialogului • formule de iniţiere cu rolul de a introduce conversaţia: • “mă bucur să te văd”, “bună, ce mai faci?”, “ce surpriză plăcută!” • formule mediane cu rolul de a menţine conversaţia prin încurajarea partenerului, prin completarea replicilor acestuia sau prin schimbarea subiectului • “într-adevăr!” , “chiar aşa?”, “sigur”, “ai dreptate, dar...”, “ce zici despre...”, “n-ar fi mai bine să...” • formule de încheiere cu rolul de a finaliza conversaţia • “mi-a părut bine”, “mai vorbim”, “la revedere”
Principiile conversaţiei • principiul cooperării: • maxima cantităţii- furnizarea informaţiilor strict necesare continuării discuţiei. • maxima calităţii- vor fi făcute sau susţinute doar acele afirmaţii a căror veridicitate poate fi demonstată. • maxima relevanţei- se vor discuta doar acele subiecte care prezintă relevanţă pentru situaţia de comunicare. • maxima manierei- ideile vor fi formulate astfel încât să evitenechivocitatea, obscuritatea, prolixitatea, incoerenţa. • principiul politeţii: • politeţea pozitivă (generozitate, tact, aprobare, modestie) • politeţea negativă (distantă, inhibitoare)
Dialogul în opera literară • modalitate de expunere alături de naraţiune şi descriere • specific genului dramatic, dar poate fi prezent şi în genul epic şi uneori şi în cel liric • poate fi identificat atât grafic (linia de dialog), cât şi prin prezenţa verbelor dicendi: a spune, a zice, a afirma, a întreba... • prezenţa dialogului impune schimbarea intonaţiei • utilizează elemente specifice adresării directe: interjecţii, exclamaţii, interogaţii
Ce-ţi doreşte inima pe ziua de azi? îl întrebă ea. O ţigancă, o grecoaică, o nemţoaică... • Nu, o întrerupse Gavrilescu ridicând braţul. Nu nemţoaică. • Atunci, o ţigancă, o grecoaică, o ovreică, reluă bătrâna. Trei sute de lei, adăugă. Gavrilescu zâmbi cu gravitate. • Trei lecţii de pian! exclamă el începând să se caute în buzunare. Fără să mai socotim tramvaiul dus şi întors. • Bătrâna sorbi din cafea şi rămase pe gânduri. • Eşti muzicant? Îl întrebă ea deodată. Atunci are să-ţi placă. • Sunt artist, spuse Gavrilescu [...]. Pentru păcatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pură. Trăiesc pentru suflet... M. Eliade – La ţigănci
DANDANACHE: Ei, uite asa, cu meritele mele, coniţă, vezi! era cât p-aţi, dar stii, cât p-aţi... întreabă-mă, neicusorule, să-ţi spui: nu vrea Comitetul ţentral si paţe; ziţea că nu sunt marcant. Auzi, eu să nu fiu marcant... Am avut noroc, mare noroc am avut. Să vedeţi. Într-o seară... ţinevas — nu spui ţine... persoană însemnată... da' becher — vine si zoacă la mine cărti... si când pleacă îsi uită pardesiul la mine... A doua zi, voi să-l îmbrac... gândeam că-i al meu... văz că nu-i al meu; îl caut prin buzunare si dau... peste ţe te gândesti? TIPĂTESCU: Peste? DANDANACHE (râzând): Peste o scrisorică. AMÂNDOI: O scrisorică. DANDANACHE: De amor... AMÂNDOI (mişcaţi): O scrisorică de amor? DANDANACHE: O scrisorică de amor cătră becherul meu, de la nevasta unui prietin, — nu spui ţine... persoană însemnată. ZOE: Ei şi? TIPĂTESCU: Ei? DANDANACHE: Ei, ţe să-ţi mai spui, puicusorule? Adu o birze, mă, băiete, degrabă... Mă sui în birze si mă duc la persoana, la becherul, — nu spui ţine — e persoană însemnată —: Găseste-mi, mă-nţeledzi, un coledzi, ori dau scrisoarea la „Răsboiul"... De colea până colea... gâri-mâr... a trebuit, coniţa mea, să ţedeze, si tranc! depesa aiţi, neicusorule... ZOE (agitată treptat în măsura povestirii lui Dandanache): A! domnule Dandanache, ai făcut rău... fapta d-tale este... să-mi dai voie să-ţi spui... TIPĂTESCU (încet): Zoe! (ea urcă.) DANDANACHE: Asa e, puicusorule, c-am întors-o cu politică. Aud ? Ţe era de făcut ? Aminteri dacă nu-mi dedea în gând asta, nu m-aledzeam... I.L.Caragiale- O scrisoare pierdută
Rolul dialogului • informativ- interlocutorii emit şi receptează alternativ informaţii. • narativ- prin replicile lor alternante, interlocutorii prezintă un fir epic. • dramatic- replicile interlocutorilor sunt conflictuale, apar ca ciocnire de idei, atitudini morale, sociale, determinând şi întreţinând acţiunea dramatică. • fatic- replicile interlocutorilor par a fi golite de intenţia comunicării a ceva precis, ele având rolul de a menţine contactul în vederea unei eventuale comunicări autentice.
Rolul dialogului • conturează portretul personajelor atât prin caracterizare directă, cât şi prin caracterizare indirectă • ilustrează raporturile dintre personaje • ambiguizare- prin plasarea aparentă a replicilor în acelaşi plan semantic, dar în subtext ele trimit la planuri diferite, provocând astfel confuzie • de a provoca o acţiune • de a exprima reacţia, faţă de o anumită realitate
Temă • redactează un dialog (minim 20 de replici) despre şcoală, în care să prezinţi opinia ta despre impactul acesteia în viaţa elevului.