SĂNĂTATE PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT

1. SĂNĂTATE PUBLICĂŞI MANAGEMENT Conf. univ. dr. ODETTA DUMA odettaduma@yahoo.com

2. Sănătateapublicăestedefinită la nivelnaţional, prinlege ca ″starea de sănătate a populaţieiînraport cu determinanţiiei: socio-economici, biologici, de mediu, stil de viaţă, asigurarea cu servicii de sănătate, calitateaşiaccesibilitateaserviciilor de sănătate". Asistenţa de sănătatepublicăreprezintă, conform aceleiaşilegi, efortulorganizat al societăţiiînvedereaprotejăriişipromovăriisănătăţiipopulaţieişi se realizeazăprinansamblulmăsurilorpoliticeşi legislative, prinprogrameşistrategiiadresatedeterminanţilorstării de sănătate, precumşiprinorganizareainstituţiilorpentrufurnizareatuturorserviciilornecesare.

3. Definiţie, obiective • În definiţia OMS, adaptată ulterior de Acheson, sănătatea publică este: ştiinţa prevenirii bolii, prelungirii vieţii şi promovării sănătăţii prin eforturile organizate ale societăţii. • Principalele sale responsabilităţi sunt supravegherea sănătăţii unei populaţii, identificarea nevoilor de sănătate ale acesteia, adoptarea strategiilor care promovează sănătatea şi evaluarea serviciilor de sănătate.

4. Sănătatea publică are ca obiect de studiu starea de sănătate a populaţiei în corelaţie cu factorii care o influenţează. • Scopul acestui domeniu preventiv este de a reduce într-o populaţie disconfortul, boala, incapacitatea şi decesul prematur.

5. În cadrul sănătăţii publice se descriu următoarele domenii de preocupare: • 1. Măsurarea şi monitorizarea stării de sănătate a populaţiei prin colectarea datelor de: • - demografie; • - morbiditate; • - screening; • - studii descriptive. • 2. Stabilirea asocierii factor de risc-boală şi de cauzalitate între aceştia prin studii descriptive şi studii analitice (de cohortă şi caz-control).

6. 3. Promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate care vizează optimizarea stării de sănătate prin influenţarea stilului de viaţă al populaţiei şi antrenarea acesteia în deciziile privind propria sănătate. • 4. Managementul serviciilor de sănătate pentru populaţia generală, dar şi pentru grupele vulnerabile (copii, vârstnici, persoane cuhandicap, şomeri, vagabonzi, copii şi femei supuşi violenţei familiale). • Îngrijirile primare de sănătate. • Îngrijirile de specialitate din ambulatoriu şi din unităţile cu paturi.

7. 5. Studierea şi analiza comparativă a principalelor sisteme de sănătate existente în lume (sistemul de asigurări sociale de sănătate, sistemul de asigurări private de sănătate şi sistemul naţional de sănătate). • 6. Biostatistica cu metodele sale specifice (culegerea, prelucrarea şi interpretarea datelor).

8. MĂSURAREA STĂRII DE SĂNĂTATE A UNEI POPULAŢII • Conceptele de sănătate/boală

9. Definiţia sănătăţii individuale din Constituţia OMS: "stare de bine completă din punct de vedere fizic, mental şi social, şi nu numai absenţa bolii sau a incapacităţii" este frecvent utilizată. Caracteristicile acestei definiţii sunt: • este considerată de toată lumea ca un deziderat; • realizarea ei se face cu implicarea individului şi a comunităţii; • pune accent pe caracterul pozitiv şi multiplu al sănătăţii, aceasta nefiind doar absenţa bolii sau incapacităţii

10. Frecvent, se vorbeşte de boalăca stare obiectivă, resimţită sau nu, de suferinţăca experienţă subiectivă a pierderii sănătăţii, tradusă în simptome, şi respectiv de starea de boală, ca o coexistenţă a primelor două. • Stadiile intermediare de la sănătate la deces sunt: • sănătate; • disconfort; • boală; • incapacitate/ invaliditate; • deces.

11. Caracteristicile diagnosticului stării de sănătate la nivel individual şi de colectivitate

12. Utilitatea măsurării stării de sănătate • Din punctul de vedere al serviciilor de sănătate pentru: • stabilirea nevoii de servicii medicale; • determinarea priorităţilor în domeniul sănătăţii publice; • evaluarea calităţii, eficienţei şi eficacităţii serviciilor oferite. • Din punctul de vedere al populaţiei, aceasta trebuie să fie informată despre: • problemele importante de sănătate care o afectează; • cum pot fi prevenite îmbolnăvirile; • principalii factori de risc pentru sănătate; • promovarea unui stil de viaţă sănătos.

13. Descrierea sănătăţii se face în termeni cantitativi măsurabili, prin indicatori, dar şi în termeni calitativi.

14. Clasificarea indicatorilor de măsurare a stării de sănătate • Există numeroase clasificări pentru indicatorii ce de măsurare a stării de sănătate a populaţiei. Una din acestea este cea propusă de Uniunea Europeană şi cuprinde cinci mari categorii de indicatori după cum urmează:

15. A. Indicatori ai stării de sănătate • 1. Speranţa de viaţă • - speranţa de viaţă la naştere şi la diverse vârste (1, 15, 35, 65 ani) • - speranţa de viaţă sănătoasă • 2. Mortalitatea • - mortalitatea generală • - mortalitatea specifică pe cauze de deces • - mortalitatea infantilă • - ratele de supravieţuire • - anii potenţiali de viaţă pierduţi (PYLL potential years of lost life) • 3. Morbiditatea • - incidenţa şi prevalenţa specifică pe cauze de îmbolnăvire • - morbiditatea profesională (cu incapacitate temporară de muncă) • 4. Calitatea vieţii • - anii de viaţă corectaţi după incapacitate (DALY) • - proporţia adulţilor mulţumiţi de calitatea vieţii din comunitatea lor

16. B. Indicatori privind stilul de viaţă • 1. Consumul de tutun • 2. Consumul de alcool • 3. Consumul de droguri • 4. Alimentaţia

17. C. Indicatori privind condiţiile de viaţă şi muncă • .1. Rata de angajare/şomaj • 2. Condiţii ale mediului de muncă • - proporţia persoanelor cu expunere la substanţe cancerigene sau toxice • - frecvenţa accidentelor şi bolilor profesionale • 3. Indicatori de caracterizare a condiţiilor de locuit (habitat) • 4. Indicatori de caracterizare a condiţiilor a condiţiilor de mediu înconjurător • - poluare aer, apă, sol, alimente • - radiaţii • - expunere la substanţe cancerigene sau alte substanţe dăunătoare în afara locului de muncă

18. D. Protecţia sănătăţii • 1. Surse de finanţare (impozitare, asigurări private, asigurări sociale, plata directă) • 2. Cadre medico-sanitare • 3. Cost mediu total/bolnav internat • 4. Cost medicamente/bolnav internat

19. E. Caracteristici demografice şi sociale • 1. Structura populaţiei în funcţie de: • - sex • - vârstă • - stare civilă • - locul de rezidenţă • - nivel educaţional • - venit realizat. • 2. Ponderea subgrupurilor populaţionale defavorizate

20. Alan Dever a grupat factorii cu influentaasuprasanatatii astfel:

21. Factorii endogeni sau biologici • vârstă, sex, rasă, etnie, ereditate, antecedente personale, caracteristici demografice ale populaţiei;

22. Factorii exogeni, de mediu sau ambientali • Factorii exogeni sau ambientali sunt prezenţi în mediul fizic şi socio-economic în care oamenii trăiesc şi îşi desfăşoară activitatea. • factori fizici, chimici, biologici factorieconomici, socio-culturali, educaţionali, etc.

23. În mediul fizic întâlnim următoarele categorii de factori: • fiziciradiaţii, temperatură, luminozitate, zgomot, • pulberi atmosferice, umiditate, presiune atmosferică); • factori geoclimatici (altitudine, relief, poziţie geografică, climă); • factori chimici organici şi anorganici prezenţi în sol, aer, apă sau alimente; • factori biologici (bacterii, virusuri, paraziţi, fungi).

24. Indicatori sugestivi pentru nivelul de dezvoltare socio-economică dintr-o ţară • nivelul produsului intern brut (PIB) per capita; • pragul şi indicele de sărăcie; • raportul de dependenţă; • rata analfabetismului; • procentul alocat din PIB cheltuielilor pentru sănătate • indicele dezvoltării umane (IDU).

25. Stilul de viaţă • Include atitudini şi comportamente şi este puternic influenţat de: • obiceiuri, valori şi tradiţii culturale; • experienţa individuală; • interacţiunea individ-colectivitate şi presiunea anturajului; • nivelul de instruire şi mijloacele financiare disponibile unui individ; • condiţiile de mediu fizic; • politica economică şi socială dintr-o ţară, care poate încuraja producerea şi consumul unor bunuri nocive sau dimpotrivă; • garantarea protecţiei consumatorului; • publicitatea pentru produse considerate nocive sănătăţii; • nivelul de informare generală şi pe probleme de sănătate al populaţiei; • implicarea unităţilor de învăţământ a serviciilor medicale, organizaţiilor neguvernamentale şi presei în programe de educaţie pentru sănătate şi promovare a sănătăţii; • nivelul global de dezvoltare socio-economică.

26. Componentele principale din stilul de viaţă sunt: • alimentaţia; • activitatea fizică; • fumatul; • consumul de alcool; • utilizarea de droguri şi tranchilizante; • comportamentul sexual; • comportamentul rutier şi social; • atitudinea faţă de ambient; • stresul.