1 / 10

MISCAREA APARENTA A PLANETELOR EXTERIOARE

MISCAREA APARENTA A PLANETELOR EXTERIOARE. PLANETELE EXTERIOARE.

baird
Download Presentation

MISCAREA APARENTA A PLANETELOR EXTERIOARE

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript

  1. MISCAREA APARENTA A PLANETELOR EXTERIOARE

  2. PLANETELE EXTERIOARE Au fost denumite aşa deoarece ele orbitează pe traiectorii ce înconjoară orbitaPământului, fiind în ordinea depărtării lor Marte (ultima planetă de tip terestru) Jupiter,Saturn, Uranus şi Neptun, giganticele planete gazoase. Ne-am fi aşteptat ca să mai fie o planetă între Marte şi Jupiter, dar aiciorbitează un brâu de asteroizi, numit Centura Principală, iar Pluto a fost după cum ştimdecăzut din statutul de planetă considerându-se că face parte din Centura Kuiper.

  3. Planetele Marte, Jupiter si Saturn erau numite superioare (adica „mai sus” decât Soarele). O planeta superioara se îndeparteaza de Soare, descrie o bucla, apoi ajunge din urma Soarele.Pozitia aparenta a planetei se defineste fata de Soare prin diferenta dintre longitudinea sa si a Soarelui.

  4. Intervalul de timp dintre doua opozitii(sau conjunctii) succesive se numeste revolutie sinodica a planetei. Intervalul de timp în care longitudinea planetei creste cu 3600(în care îsi descrie orbita completa) se numeste revolutie siderala.În antichitate se sustinea ca toate corpurile ceresti se misca în jurul Pamântului fix, aflat în centrul Universului. Platon(427-347 î.Hr.) si Aristotel(384-322 î.Hr.) considerau planetele ca fiind prinse în câte o sfera de cristal care le poarta în jurul Pamântului. Deci sistemele lor asupra structurii lumii erau geocentrice.

  5. Înbazateorieiheliocentrice, Copernicexplica cu usurintamiscareaplanetelor. Sa consideramPamântul P siplanetaMarte(M) înjurulSoarelui S. Fie P1, P2, P3, P4si M1, M2, M3, M4patrupozitii ale Pamântuluisiplaneteiînvecinatateaopozitiei. Proiectiapesferacereasca a planeteiMarte se deplaseazaînsens direct(M’1, M’2) apoiestevazutaretrogradând(M’2, M’3) si din noumergândînsens direct(M’3, M’4). Astfel, la fiecareopozitie, planetavafivazutadescriind o bucla. Pastrândfalsulpostulat al miscariicircularesiuniforme el nu reusestesastudiezemiscareareala a planetelor.

  6. IdeileluiCopernicexplicaumiscareaaparenta a planetelor, dar nu dispuneau de dovezinecesare, mai ales ca deplasarileaparente ale stelelor(elipsele de paralaxa) sugerate de Copernic nu erauEle au avutputinipartizani, darînflacarati. Giordano Bruno(1548-1600) a fost nu numaipropagatorulînflacarat al ideilorluiCopernic, dar le-a depasitmultpeacestea. El consideraUniversulnemarginit, decicentrullui nu esteînSoarecioriunde. Înacestspatiu, stelelesuntsori, avândplaneteînjurullor care se rotesc ca siPamântulînjurulsoareluilor. Admite ca uneledintreacestenenumarateplanete pot filocuite.puseînevidenta cu mijloacelemodeste de observareexistenteînepocalui.Ideilelui Bruno erauopuseceloradmise de biserica, care sustinea ca Pamântul cu locuitoriisaiesteunic. De aceea, înanul 1600 a fostarspe rug de catreinchizitie. Înanul 1616, inchizitiaconstata ca „erezia” provine de la opera luiCopernic, care estepusa sub index(interzisa de a ficitita).

  7. În a douajumatate a sec. al XVI-lea, un observatorneegalat, învatatuldanezTycho Brahe(1546-1601), cu ajutorulinstrumentelor sale faralunete, aduna un bogat material de observatii, erorilelorfiindmaimici de 2’- 3’, cu scopul de a confirmateorialuiPtolemeu. LasatoateobservatiileasistentuluisauJohannes Kepler(1581-1630), care continua observatiileasupraplaneteiMarte. El comparaobservatiile cu calcululbazatpeipotezamiscarilorcirculareînsistemul geocentric, dargasestediferente de peste 7’, care nu puteaufiatribuiteerorilor de observatie ale profesoruluisau. Atuncitrece la sistemul heliocentric. Combinândpotrivitobservatiilor, deduce orbitareala a planeteiMarteînjurulSoarelui ca fiind o elipsa.Apoigasesteorbiteleelipticesi ale celorlalteplanete. Stabilestelegile de miscare ale planetelor, legi care îipoartanumele(legileluiKepler), cuprinseînoperele sale Astronomia nova(1609) siHarmonices mundi libri V(1619)(Cincicartidesprearmonialumii).

  8. LEGILE LUI KEPLER • Legea I: Fiecareplanetadescrie o elipsa, Soareleocupândunul din focare. •   Legea II: Raza vectoare pornind de la Soare la planeta matura arii egale în timpuri egale (legea ariilor). • Legea III: Patrateleperioadelorsiderale de revolutiesuntproportionale cu cuburilesemiaxelormari ale orbitelorlor.

  9. Miscareaaparenta a planetelor se poateexprima in diferitesinumeroaseformulesipareri.Omenireaeste in continua explorarea a nemarginituluiuniverssi a secretelorlui.

  10. SFARSIT ZAMFIR MIHAI ALEXANDRU

More Related