Amenajarea și Planificarea Turistică

1. Amenajareași Planificarea Turistică Noțiuni introductive

2. Cadru Conceptual

3. Cadru Conceptual

4. Care este logica organizării (structurii și configurației) teritoriului național? ORGANIZAREA SPAȚIULUI

5. ORGANIZAREA SPAȚIULUI– reprezentări deformate (anamorfoză)

6. Care este logica organizării TURISTICE a teritoriului național? Care sunt zonele de forță ale turismului din România (ce criterii?) ORGANIZAREA SPAȚIULUI

7. ORGANIZAREA SPAȚIULUI

8. ORGANIZAREA SPAȚIULUI

9. PLANIFICAREA

10. PLANIFICAREA • PLANIFICAREA reprezintă.. • Un proces de anticipare a schimbării, orientat către viitor • Își propune coagularea unui complex de factori (sociali, politici, economici, de afaceri, ecologici) pentru a adopta obiective comune • Implică factori interesați (grupuri, agenții, instituții publice/private) • PLANIFICAREA presupune o serie de etape: • Proiecția/definirea/formularea obiectivelor specifice • Identificarea instrumentelor și metodelor concrete prin care planul va fi pus în practică • Căutarea unor soluții opționale/potențiale, urmat de alegerea variantei optime • Necesară pentru a maximiza beneficiile și a obține rezultate previzibile

11. TIPURI de PLANIFICARE • Interregională – o proiecție unitară extinsă asupra mai multor țări din aceeași regiune (alpină, mediteraneană etc.) • Națională – plan național de promovare și comercializare a turismului • Regională – plan de dezva turismului în cadrul unei regiuni aparținând aceleiași țări • Locală – urmărește dezvoltarea unui segment teritorial limitat dpdv spațial (încadrul unui oraș /comune / grup de localități • Vectorială – obiective grupate tematic – dezvoltarea turismului social, promovarea curei termale, amenajarea spațiului montan etc.

12. Model conceptual de PLANIFICARE Williams, S. (2009) – Tourism Geography

13. Probleme ale planificării turistice Williams, S. (2009) – Tourism Geography

14. AMENAJAREA

15. AMENAJAREA • ”Amenajarea turistică” , ca și componentă distinctă a ”amenajării teritoriului”, se dezvoltă după 1960, în urma intensificării fără precedent a călătoriilor turistice Evoluția sosirilor turistice internaționale

16. AMENAJAREA • ”Amenajarea turistică” reprezintă o componentă esențială a procesului dinamic și complex de organizareștiințifică (acțiune) a spațiului geografic, care-și propune valorificarea particularităților teritoriului în cauză (resurse, activități, funcții) printr-o serie de dotări, servicii, instalații, construcții etc. care să fie exploatate eficient. • Scopul principal este integrarea optimă și echilibrată a activităților turistice în dezvoltarea economică și socială a teritoriului, armonizarea relațiilor între mediul înconjurător și societate. • Reprezintă liantul (și modalitatea de echilibrare) între cerere și ofertă, fixând limita superioară a absorbției turistice și pragul maxim de încărcare a ofertei turistice Ciangă, Dezsi (2007) – Amenajare turistică, Ed. Presa Univ. Clujeană

17. Factorii principali în AMENAJARE • După Defert , 1966, o serie de factori trebuie luați în considerare în cadrul amenajării turistice: • Aptitudinile cadrului natural • Distanța între zona emițătoare și cea receptoare (”costul” deplasării) • Potențialul zonei de destinație • Resursele umane din zona de destinație • Politica factorilor de decizie • Capacitatea de primire actuală sau proiectată

18. Tipologia AMENAJĂRILOR turistice (după tipul resursei) • Amenajările se pot diferenția în funcție de calitatea, cantitatea și dispersia în teritoriu a resurselor atractive (Defert, 1966): • A. AMENAJARE TURISTICĂ UNIVOCĂ – direcționată pe un singur obiectiv / atracție, bine individualizat (ex. obiectiv istoric/cultural, o peșteră, un sector de chei, etc) – caracterizat prin intervenții sumare, punctuale, izolate, strict dimensionate pe atractivitatea obeictivului respectiv. • B. AMENAJARE TURISTICĂ PLURIVOCĂ – acțiuni asupra unui ansamblu de resurse turistice omogene, relativ grupate spațial, pe un anumit specific (ex. un areal cu ape minerale, ansamblu de obiective culturale etc.) – dotările sunt mai complexe, integrate localităților / stațiunilor / teritoriului. • C. AMENAJARE TURISTICĂ ECHIVOCĂ – acțiuni ce urmăresc integrarea în circuitele turistice a unui teritoriu omogen și relativ extins, cu resurse diseminate, (ex.ariile amenajate turistic din proximitatea marilor centre urbane) – grad de complexitate mare a dotărilor, legate prin relații de complementaritate pentru ca entitatea să funcționeze ca un sistem integrat.

19. Tipologia AMENAJĂRILOR turistice (după spațiul geografic) (și după obiectivele amenajării..) • Amenajarea spațiilor balnear-litorale • Amenajarea spațiilor balnear-termale și balneoclimatice • Amenajarea spațiilor montane de sporturi de iarnă (dominantă ”albă”) • Amenajarea spațiilor turistice de tip ”verde” (agro-ecoturistice) • Amenajarea spațiilor periurbane (mixt – turistic & recreativ) • Amenajarea siturilor istorice și arheologice • Amenajarea parcurilor și rezervațiilor naturale

20. Principiile AMENAJĂRII • Principii majore în deciziile de amplasare sau dimensionare a echipamentelor sau a elementelor infrastructurale ale unei destinații turistice: • Principiul unicității prestației (produsul realizat să fie individualizabil, exclusiv). • Principiul localizării la sursă (deplasarea cererii către ofertă și nu invers) • Principiul localizării îndepărtate (între bazinul cererii și loc. ofertei) • Principiul polivalenței (diversitate și complexitate a ofertei turistice) • Principiul corelării turismului cu celelalte activități economice • Principii de integrare și eficiență a amenajărilor • Principiul integrării armonioase (adică să ia în considerare aspectul amenajărilor existente) • Principiul flexibilității(adică structurilor evolutive, adaptabile după mersul sau schimbările societății) • Principiul activității principale și al recepției secundare (corelarea activităților turistice de bază cu cele complementare) • Principiul rețelelor interdependente (integrarea activităților turistice în structura socio-economică a destinației) • Principiul funcționalității optime (organizare logică a activităților, sezonalitate mică) • Principiul rentabilității directe (vânzări bune, locuri de muncă în turim) și indirecte (efect multiplicator asupra altor sectoare de activitate ale societății) Berbecaru, Botez (1977) – Teoria și practica amenajării turistice , Ed. Sport-Turism București

21. Tipuri de AMENAJĂRI (facilities) Infrastructuri turistice Structuri turistice Dotări turistice • Infrastructuri specifice • Drumuri turistice • Pârtii de ski • Trasee turistice • Alte resurse amenajate • Infrastructuri conexe • Parcări dedicate • Infrastructura tehnico-edilitară • Infrastructura de transport • Structuri de bază: • Unități de cazare • U. de alimentație • Complementare: • Unități de tratament • Unități de agrement • Alte unități specifice (muzee, mănăstiri etc.) • Centre de informare • Unități comerciale (alimentare, non-food, suveniruri etc.) • Dotări de bază: • Echipamente-standard (aparate, instalații, mijloace) • Suplimentare (”facilități”) • Echipamente sau condiții suplimentare