LITERATURĂ F ANTASTICĂ ROMÂNEASCĂ

1. LITERATURĂ FANTASTICĂ ROMÂNEASCĂ

2. De ce LITERATURA FANTASTICĂ ? ACCESIBILITATEA EFECTELE ASUPRA CITITORULUI ATRACTIVITATEA Întâmplările prezentate sunt neobişnuite, misterioase. Întâlnim mituri, simboluri, superstiţii, practici magice, elemente de filosofie. Speciile literare în care se regăseşte fantasticul sunt, în general, de dimensiune medie (nuvelă şi povestire), deoarece fantasticul reclamă o desfăşurare abruptă, spectaculoasă. Exercită o puternică fascinaţie asupra cititorului de orice vârstă, care evadează astfel din rutina zilnică.

3. I. Repere teoretice asupra conceptului de fantastic Conceptul de fantastic Între straniu şi miraculos Trǎsǎturile textului fantastic Teme şi motive specifice prozei fantastice Sursele de inspiraţie ale fantasticului românesc Frontierele literaturii fantastice Privire sintetică asupra literaturii fantastice româneşti

4. II. Analiza celor mai cunoscute texte fantastice româneşti 1.Nuvela M. Eminescu, Sărmanul Dionis; I.L.Caragiale, La hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea; Gala Galaction, Moara lui Călifar ; M. Eliade, La ţigănci ; F. Neagu, Dincolo de nisipuri . Povestirea M. Sadoveanu, Balaurul; V. Voiculescu, Lostriţa, În mijlocul lupilor ; Ştefan Bănulescu, Dropia . Romanul M. Sadoveanu, Creanga de aur; M. Eliade, Domnişoara Christina, Noaptea de Sânziene.

5. III. Strategii didactice utilizate în predarea literaturii fantastice în liceu • Metode şi procedee didactice • Forme de organizare a procesului de învăţământ(frontală, pe grupe, individuală) • Mijloace de învăţare • Evaluarea • Anexe(fişă de caracterizare, scheme conceptuale, unitǎţi de învǎţǎre, proiecte didactice etc.)

6. I.Repereteoretice asupra conceptului de fantastic Motto: „There are more things in heaven and earth Horatio, than are dreamt of in your philosophy” („Se află mult mai multe lucruri în cer şi pe pământ, Horaţio,decât cele pe care le închipuie filosofia noastră”) (W. Shakespeare, Hamlet)

7. 1. Conceptul de fantastic FANTASTICUL este un concept dificil, care, deşi abordat de foarte mulţi exegeţi, nu beneficiază de o definiţie unanim acceptată: „Cine se ocupă de literatura fantastică trebuie să se aştepte să fie confruntat cu chestiunea unei definiţii. Or, este de-a dreptul bătător la ochi că tocmai autorii care s-au consacrat domeniului în cauză, se eschivează adesea şi în mod extrem de abil în faţa acestei chestiuni”. (Rein A. Zondergeld)

8. Definiţii ale fantasticuluiCategorie estetică / sub(gen)literar / permanenţă artistică • P. C. Castex: „O intruziunea brutală a misterului în cadrul vieţii reale” • Roger Callois, În inima fantasticului: „Orice fantastic este o încălcare a ordinii recunoscute, revărsare a inadmisibilului în sânul inalterabilei legalităţi cotidiene” Fantasticul este o „ruptură”, „un scandal inadmisibil pentru experienţă sau pentru raţiune“; • Irene Bessiere: Fantasticul presupune „prezenţa a două ordini care se opun, dar care coexistă”; • Louis Vax insistă, în definirea fantasticului, pe ideea de inexplicabil care se opune explicabilului, locului comun. 2. Între straniu şi miraculos • Tzvetan Todorov, Introducere în literatura fantastică: „Mai curând decât un gen de sine stătător, el (fantasticul n.n.) ar reprezenta linia de demarcaţie dintre celelalte două genuri amintite: anume straniul şi miraculosul”.

9. Fantasticul reprezintă o experienţă a extremelor, a limitelor, norma lui va fi constituită de superlativ, de excesiv. Todorov observă o hibridare a genurilor, vorbind de FANTASTIC-STRANIU, STRANIU, FANTASTIC-MIRACULOS şi MIRACULOSUL PUR. FANTASTICUL este definit ca o ezitare produsă de contactul cu un eveniment supranatural. FANTASTICUL se situează la graniţa dintre două genuri: STRANIUL şi MIRACULOSUL. iar de MIRACULOS atunci când fenomenul poate fi înţeles doar admiţând noi legi ale naturii. Când legile realităţii nu sunt afectate şi permit explicarea fenomenelor descrise, se vorbeşte de STRANIU

10. 3. Trǎsǎturile textuluifantastic • existenţa a două planuri: real şi ireal (structura oximoronicǎ); • apariţia subită a unui element misterios, inexplicabil, care perturbă ordinea firească a realităţii; • dispariţia limitelor de timp şi de spaţiu la apariţia elementului misterios/ ireal; • ezitarea eroului şi a cititorului de a opta pentru o explicaţie a evenimentului; • compoziţia gradată a naraţiunii întreţine tensiunea epică; • verosimilitatea; • finalul ambiguu, deschis.

11. 4. Teme şi motive specifice literaturii fantastice Pornind de la textele româneşti alese a fi analizate pe parcursul acestei lucrări, cea mai potrivită clasificare a temelor literaturii fantastice ni s-a părut a fi cea a lui Roger Caillois, din Eseuri despre imaginaţie, pe care am adaptat-o în funcţie de necesităţi: • Pactul cu diavolul • Intervertirea domeniilor visului şi realitǎţii • Oprirea sau repetarea timpului, magia. Motive: vraja, descântecul, luna, miezul nopţii, cifra magicǎ, obiectul magic Metempsihoza Metamorfoza • Dedublarea personalitǎţii. Motive: dublul, oglinda, umbra, tabloul • Strigoiul condamnat la o rǎtǎcire veşnicǎ şi fǎrǎ ţel

12. a) MITUL FAUSTIC (PACTUL CU DIAVOLUL)(Sărmanul Dionis, La hanul lui Mânjoală, Moara lui Călifar, Lostriţa) Pactul cu diavolul reprezintă un târg, conform căruia cineva îşi vinde sufletul pentru a primi înţelepciune, tinereţe, bani, putere etc.

13. În nuvela eminesciană Sărmanul Dionis: un călugăr medieval (Dan) primeşte o carte magică de la Ruben, un cărturar fascinant, care de fapt este Lucifer. „Ruben însuşi se zbârci, barba îi deveni lăţoasă şi-n furculiţe ca două bărbi de ţap, ochii îi luceau ca jăraticul, nasul i se strâmbă şi i se uscă ca un ciotur de copac şi scărpinându-se în capul lăţos şi cornut, începu a râde hâd şi strâmbându-se: hîhî! zise, încă un suflet nimicit cu totul. Dracii se strâmbau râzând în beşicele lor şi se dădeau peste cap, iar Satana îşi întinse picioarele sale de cal, răsuflând din greu".

14. În nuvela La hanul lui Mânjoală, fantasticul apare ca o ruptură în ordinea firească a întâmplării şi implică prezenţa diavolului (cu care hangiţa avea legături):odaia fără icoane, uşa care se trânteşte atunci când drumeţul îşi face cruceşiincendiul finalfac dinhan un spaţiu aparţinând Infernului şi protejat de Satana.. • Tot aşa,cotoiulşiiedulsunt întrupări ale diavolului şi păzitori ai spaţiului malefic. • Nuvela Moara lui Călifar se deschide cu descrierea morii lui Călifar (pomenită în titlu). Moara este pusă sub semnul maleficului, apare ca un spaţiu demonizat. Cum nimeni dintre cei aflaţi în viaţă nu văzuse moara „în umblet",oamenii credeau că este folosită pentru nevoile Satanei.

15. În povestirea Lostriţa, Voiculescu prezintă o lostriţă, o „nagodă" rânduită pe Bistriţa de Necuratul; este „peştele naibei", care „creşte de trei ori pe atât" pentru a înşela pe cineva; se întrupează ca urmare a unei operaţii de magie. Vrăjitorul pare a fi el însuşi Diavolul.

16. b) INTERVERTIREADOMENIILOR VISULUI ŞI REALITĂŢII(Sărmanul Dionis,Domnişoara Christina) • „Pentru romantici (…) visul este o modalitate poetică a fantasticului . (…) El a fost unul din cadrele tradiţionale ale transcendenţei, mijloc de expresie disponibil pe la mijlocul secolului al XVIII-lea”[1]. [1] Eugen Todoran, Fantasticul romantic şi folcloric, în Eminescu, Ed. Minerva, Bucureşti, 1972, pp. 74-75.

17. OPRIREA SAU REPETAREA TIMPULUI, MAGIA(MOTIVE: VRAJA,DESCÂNTECUL, LUNA, MIEZUL NOPŢII, CIFRA MAGICĂ, OBIECTUL MAGIC)(La ţigănci, Dropia, Balaurul, Domnişoara Christina, Creanga de aur) OPRIREA SAUREPETAREA TIMPULUI Sentimentul timpuluidin mitologie a fost transsimbolizat epic sau liric, exemplul cel mai strălucit în acest sens fiind Mihai Eminescu, continuat într-o maniera originală şi modernă de Mircea Eliade înLa ţigănci, Tinereţe fără tinereţe. VRAJA,DESCÂNTECUL • Descântecele, vrăjile şi farmecele sunt practici insolite ale magiei. În povestirea Dropia, a lui Ştefan Bănulescu, fetele nemăritate din neamul lui Salcău se adună în ajunul Anului Nou într-o odaie, îmbrăcate în cămăşi albe până la pământ, închise la gât şi fără nicio podoabă.

18. MOTIVUL LUNII „Este uşor de înţeles de ce omul primitiv, <le moin civilise> a dat mai multă importanţălunii (…)decât soarelui. Soarele este un astru în care omul nu-şi găseşte nicio corespondenţă: este etern acelaşi, egal cu sine, fără niciun fel de devenire. Luna, dimpotrivă, este un astru care creşte, descreşte şi dispare, un astru a cărui viaţă este supusă aceleiaşi legi a devenirii, a naşterii şi morţii. <Viaţa> lunii este aşadar mult mai aproape de om decât gloria maiestuoasă a soarelui”[1]. [1] Mircea Eliade, Drumul spre centru, Ed. Univers, Bucureşti, 1991, p. 210.

19. MOTIVE: CIFRA MAGICĂ, CARTEA MAGICĂ, OBIECTUL MAGIC • Puterile magice ale lui Dan/ Dionis se datorează cărţii vechi, pe care maestrul Ruben i-a dat-o, învăţându-l să folosească formulele (din care nu lipseşte cifra 7), care-l fac să trăiască clipe de fericire totală împreună cu Maria. • Cifra 7 este cifră mistică, ce are puteri magice: „pe fila a şaptea a cărţii stau toate formulele ce-ţi trebuiesc pentru asta. Şi tot la a şaptea filă vei afla ce trebuie să faci mai departe". • În literatura fantastică, numărul obiectelor ireale trebuie să fie mic (două sau trei). Orice obiect poate deveni fantastic dacă primeşte o adjectivare ireală, fantastică: cufăr fermecat, covor zburător, pelerină fermecată.

20. VRAJA,DESCÂNTECUL, LUNA, MIEZUL NOPŢII • ÎnSchimnicul, acţiunea magică ţine de uciderea omului-lup cu unglonţ de argint descântat, de apărarea împotriva duhurilor rele, prinprotecţia cerculuimagic. Condiţiile favorabile actului magic sunt totdeauna prezentate de Voiculescu. Luna plină apare ca un invariant al cadrului în care are loc ritualul,noaptea cu lună nouăfiind favorabilă tuturor operaţiilor şi iniţiativelor oculte. • Printrecalităţile magicianului, Marcel Mauss şi Henri Hubert menţioneazăo privire pătrunzătoare, stranie, echivocă şi strălucitoare, agitaţia ieşită din comun,îndemânarea.

21. d) METEMPSIHOZA (REINCARNAREA) (Sărmanul Dionis, Avatarii faraonului Tla, Adam şi Eva) • Tema reincarnării sufletului după moartevine din gândirea indiană şi s-a bucurat de multă popularitate în romantism; în viziune buddhistă, sufletul estecondamnatsă se reincarneze până când dobândeşte forţa spirituală de a se ridica deasupra timpului profan; • Întâlnim, în nuvelaSărmanul Dionis, ideea reincarnării din doctrina indiană, preluată de Eminescu prin intermediul filosofiei lui Schopenhauer. • Tema metempsihozei(prezentă înAvatarii faraonului Tla) va fi reluată de Liviu Rebreanu în romanulAdam şi Eva.

22. METAMORFOZA- transformarea unei fiinţe, a unui obiect în ceva diferit de natura sa primară(Lostriţa, Iubire magică, În mijlocul lupilor, Dropia) • În Lostriţa, Voiculescu prezintă capacitatea unui peşte de a se metamorfozaîn femeie. • În Iubire magică, frumoasa Mărgărita se transformă într-o urâţenie absolută, zeiţa metamorfozându-se într-o babă hidoasă, semănând cu o strigoaică. • Povestirea În mijlocul lupilor, scrisă de Vasile Voiculescu, prezintă un posibil caz de lycantropie. Luparul este privit cu ostilitate de săteni, care bănuiesc că este un om-lup (lykantrop), o fiară, care „uneori se preface el însuşi în lup şi iese înaintea oamenilor să-i sfâşie ". • Povestirea Dropia, de Ştefan Bănulescu, se bazează peambiguitatea pasăre, femeie, ideal.

23. f) DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII(MOTIVE: DUBLUL, OGLINDA, UMBRA, TABLOUL)(Sărmanul Dionis, Aranca, ştima apelor, Omul care şi-a găsit umbra, Domnişoara Christina, Noaptea de Sânziene) • În credinţele româneşti, umbra este considerată imagine a sufletului, reprezintă dublul omului, un fel de fiinţă astrală care îşi continuă existenţa şi după moartea materială; „de aceea sufletele morţilor sunt imaginate ca nişte umbre, vizibile doar în condiţii speciale. În poveştile populare, lângă comori se înalţă adesea o umbră ce se conturează în lumina lunii”[1]. • În nuvela Sărmanul Dionis, de M. Eminescu, umbra reprezintă partea eternăa fiinţei. Călugărul ia locul umbrei sale, căpătând acces la memoria tuturor avatarurilor anterioare. • Sabina Fînaru [2] evidenţiază, în romanul Domnişoara Christina, de Mircea Eliade, importanţa tabloului, ca obiect fantastic. [1] Doina Ruşti, Dicţionar de teme şi simboluri din literatura română, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Ed. Polirom, Iaşi, 2009, p. 396. [2] Cf. Sabina Fînaru, Eliade prin Eliade, Ed. Universitas XXI, Iaşi, 2002, p. 208.

24. STRIGOIUL CONDAMNAT LA O RĂTĂCIRE VEŞNICĂ ŞI FĂRĂ ŢEL Domnişoara Christina - Mircea Eliade • Strigoiul se naşte din sângele unui om ucis şi trăieşte în locul unde a avut loc crima, făcând ca împrejurimile să devină neroditoare.

25. 5. Sursele de inspiraţie ale fantasticului românesc: • folclorul, gândirea mitico-magică;; • filosofia;; • proza fantastică străină: romanul gotic, Edgar Allan Poe, Theophile Gautier Villier de l’Isle-Adam, La Motte Fouque,Adelbert von Chamisso.

26. a) FOLCLORUL / GÂNDIREA MITICO - MAGICĂ • Fantasticul folcloric aduce o lume populată cu apariţii înfricoşătoare: spirite, demoni, strigoi, fantome. • Într-o lume a eresurilor, a vrăjilor şi corespondenţelor, în preajma apelor, ori a locurilor blestemate ancorează frecvent operele lui Gala Galaction şi Vasile Voiculescu.

27. FOLCLORUL / GÂNDIREA MITICO - MAGICĂ Totem – animal, plantă sau obiect considerat de unele triburi primitive ca strămoş şi protector al populaţiei respective şi venerat ca atare.

28. b) FILOSOFIA • Eminescu este creatorul prozei fantastico-filosofice româneşti. El introduce în proza surse de inspiraţie noi, prin valorificarea originală a unor motive literare şi filosofice de circulaţie europeană. Eminescu inserează fantasticul şi experienţa spirituală, propune tehnici narative ale literaturii de anticipaţie, deschide drumuri literare noi prin interferenţa genurilor şi a fantasticului cu filosofia, pe care vor merge mai târziu Mircea Eliade, Vasile Voiculescu ş.a. . • Fascinat de doctrinele tantra şi yoga, Mircea Eliade le ia ca puncte de plecare pentru nuveleleNopţi la Serampore şi Secretul doctorului Honigberger.

29. c) PROZA FANTASTICĂ STRĂINĂ(Romanul gotic, Edgar Allan Poe, Villier de l’Isle-Adam, La Motte Fouque, Adelbert von Chamisso, Theophile Gautier) • Romanul gotic: abundă groaza şi fantomele, castelele, magia, misterul. În stilul gotic, accentul este pus pe vag, pe nepământean şi pe suspans. • Edgar Allan Poe:William Wilson (text grefat în jurul dublului romantic), Prăbuşirea casei Usher (1839) (motivul central al textului este cel al casei blestemate); • Fantasticul francez:Moarta îndrăgostită (1835),de Theophile Gautierşi Vera (1876),de Villier de l’Isle-Adam; • Fantasticul romantic german:Undine, de Fridrich de la Motte-FouquéşiAdelbert von Chamisso, Nemaipomenita poveste a lui Peter Schlemihl (1814)-motivului umbrei;

30. 6. Frontierele literaturii fantastice: • fabulosul folcloric (basme); • literatura alegoricǎ; • proza absurdǎ; • literatura ştiinţifico-fantasticǎ.

31. a) FABULOSUL FOLCLORI ( BASME) Frontierele literaturii fantastice: • Basmul se înrudeşte cu fantasticul. Însă nu trebuie niciodată confundate basmul, mitul sau feericul cu fantasticul. • Basmul urmează o structură tipică: incipit, parte mediană şi final. Sfârşitul este întotdeauna fericit, încununând eforturile eroului de a depăşi mai multe probe. • Fantastic - finalul este fie tragic, pesimist, fie neutru, dar, cu siguranţă, ambiguu. • În basm, personajul principal este un erou, în fantastic el este, de obicei, un om oarecare, de obicei o victimă inocentă. • Nimeni nu pune la îndoială verosimilul sau neverosimilul dintr-un basm.În fantastic, ezitarea este, în schimb, o condiţie obligatorie. • Feericul este şi el o noţiune înrudită cu cea a fantasticului. El este asociat cu paradisul, cu viaţa în roz, cu visul frumos.

32. LITERATURA ALEGORICĂ(Istoria ieroglifică, de Dimitrie Cantemir, Ţiganiada, de I. B. Deleanu) Frontierele literaturii fantastice: • La fel ca basmul, proza absurdă şi literatura ştiinţifico-fantastică, literatura alegorică se află şi ea la frontiera cu fantasticul, dar niciodată nu se confundă cu el. • In Istoria ieroglificăşi Ţiganiada pot fi descoperite numeroase elemente ale recuzitei fantasticului, nu le putem circumscrie acestui tip de literatură.

33. c) PROZA ABSURDĂPâlnia şi Stamate -Urmuz Frontierele literaturii fantastice: • Prin fantasticul absurd, scriitori ca Gib Mihăiescu, Urmuz, Ion Vinea, Max Blecher şi Emil Botta reliefează o alarmantă deteriorare a raporturilor dintre om şi realitatea ambiantă. În operele lor, suprapunerea haotică de normal şi supranormal creează un insolit de factură grotescă. • Cel mai cunoscut text al lui Urmuz este Pâlnia şi Stamate. Autorul prezintă absurditatea condiţiei umane prin intermediul unui limbaj absurd.

34. d) LITERATURA ŞTIINŢIFICO-FANTASTICĂ(literatura de anticipaţie ştiinţifică) Frontierele literaturii fantastice: • Literatura ştiinţifico-fantastică este mult mai apropiata de literatura de aventuri, de basm, de literatura magică, de romanul poliţist decât de literatura fantastică. • Recuzitaliteraturii S.F. conţine:substanţe de laborator, raze laser în locul clasicei săbii, monstrul, Savantul nebun, extratereştrii, invenţiile ştiinţifice, galaxii, roboţi, lumi necunoscute, dar locuite, androizi, golemi, roboţi, quasari, teleportare, găuri negre, tunelul/ maşina timpului.

35. 7. Privire sintetică asupra literaturii fantastice româneşti • „Cronologic, primul autor de proză fantastică românească de certă valoare esteMihai Eminescu, considerat şi creatorul genului la noi în ţară”. (Gheorghe Glodeanu, Avatarurile prozei lui Eminescu, Ed. Libra, Bucureşti, 2000, p. 11) • Proza fantastică şi filosofică eminesciană (incluzând nuvelele Sărmanul Dionis, Avatarii faraonului Tla, Archaeus şiUmbra mea) reprezintă partea cea mai profundă şi mai valoroasă a creaţiei eminesciene epice. • Gala Galactionscrie povestiri fantastice de sursă folclorică.

36. Privire sintetică asupra literaturii fantastice româneşti • Cezar Petrescurealizează o creaţie reprezentativă pentru fantasticul românesc: • Aranca, ştima lacurilor(1929); • Omul care şi-a găsit umbra (1928). • Textele lui Mircea Eliade contribuie, indiscutabil, la recunoaşterea fantasticului. În proza lui Mircea Eliade întâlnim un fantastic de tip erudit, autorul făcând apel la ştiinţă, istorie, psihanaliză, filosofie şi, în special, la mituri.

37. Privire sintetică asupra literaturii fantastice româneşti • Eugen Simion, în Nodurile şi semnele prozei, identifică mai multe straturi[1] ale prozei luiMircea Eliade. Operele sale dezvoltă o serie de mituri naţionale sau universale: • Mitul Şeherezadeiapare în nuvelaPe strada Mântuleasa, o adevărată metaforă despre naşterea naraţiunii. • Mitul Persephonei, zeiţa condamnată să stea jumătate de an la suprafaţa pământului şi jumătate de an în pământ, apare în nuvelaLes trois Graces, cu o intrigă aproape poliţistă. • Mitul lui Orfeu şi Euridiceeste dezvoltat în nuvelaÎn curte la Dionis, care dezbate problema creaţiei şi a erosului. • Mitul regenerării biologiceapare înTinereţe fără de tinereţe.. 1]Cf. Eugen Simion, Mircea Eliade. Nodurile şi semnele prozei, Ed. Junimea, Iaşi, 2006.

38. Privire sintetică asupra literaturii fantastice româneşti • În deceniul al şaptelea are loc o nouă deschidere spre acest gen, acum publicând autori caŞtefan Bănulescusau Vladimir Colin. • Apariţia lucrărilor fantastice româneşti este contrapunctată de demersurilecriticii: Sergiu Pavel Danscrie Proza fantastică românească (1975),Marin Beşteliu, Realismul literaturii fantastice (1975) şiIoan Vultur, Naraţiune şi imaginar (1987). • Cele mai valoroase povestiri ale lui Vasile Voiculescu se încadrează în sfera literaturii fantastice, iar apariţia lor în deceniul al şaptelea declanşează reacţia imediată a criticii literare.

39. II.Analiza celor mai cunoscute texte fantastice româneşti Motto: „O clipă, vechea ispravă îi apăru neverosimilă. Apoi avu mândria unei întâmplări rareşi într-adevăr de necrezut. Înţelegea în acelaşi timp că numai asemenea întâmplărisunt vrednice de povestit.” ( Mihail Sadoveanu, Ţara de dincolo de negură )

40. NUVELA ŞI POVESTIREA Ca specii predilecte ale literaturii fantastice, evocă un eveniment de mare excepţie, reclamă o desfăşurare abruptă, cu cât mai laconică, cu atât mai spectaculoasă.

41. NUVELAa) Sărmanul Dionis (1872) - Mihai Eminescu Gheorghe Vrabie Ilustratie la nuvela "Sarmanul Dionis" de M. Eminescu, 1979, acuarela, guasa, 150x250 • Structura oximoronică a fantasticul este evidentă - planul real coexistând cu cel ireal. • Călătoria în timp şi spaţiu a lui Dionis/ Dan se constituie într-un element misterios care apare subit, perturbând ordinea firească a realităţii. • Folosirea cărţii magice face ca să dispară limitele spaţiului şi ale timpului. • Prin întrepătrunderea planurilor povestirii (prezentul lui Dionis/ trecutul lui Dan), fantasticul urmăreşte nedumerirea cititorului. • Deznodământul amplifică enigma, nu o rezolvă, caracterizându-se prin ambiguitate.

42. b) La hanul lui Mânjoală (1898/1899) - I. L. Caragiale • existenţa a două planuri: real şi ireal; • elemente misterioase, inexplicabile, care perturbă ordinea firească a realităţii; • Abilitatea lui Caragiale constă chiar în construirea celor două personaje, polcovnicul Iordache (partizan al existenţei supranaturalului) şi Fănică (adept al unor explicaţii realiste, fireşti). • Funcţia implicită a cititorului este foarte importantă în acest text. Putem vorbi de fantastic numai la nivelul acestei abordări. • Cititorul se vede pus în situaţia de a nu putea opta nici pentru opinia polcovnicului Iordache (MIRACULOS), nici pentru cea a lui Fănică (STRANIU). • Cât timp există această pendulare între interpretarea evenimentelor citite ca efect al unor cauze naturale şi interpretarea lor ca efect al unor cauze supranaturale ne situăm în plin FANTASTIC.

43. Kir Ianulea(1909) - I. L. Caragiale • Caragiale împrumută „motivul femeii mai rele decât dracul”[1] de la Machiavelli.(Florin Manolescu) • In cazul nuvelei Kir Ianulea, nu se poate vorbi propriu-zis de FANTASTIC, ci, mai degrabă deMIRACULOS. • Textul este înrudit cu basmul, datorită folosirii unor personaje specifice Iadului,Dardarot/ Scaraoţchi, Aghiuţă. c) Moara lui Călifar (1902) - Gala Galaction • „În Moara lui Călifar, Galaction reia mitul vrăjitorului care şi-a vândut sufletul diavolului în schimbul unei nemăsurate comori. Naraţiunea alternează, cu ingeniozitate, planul real cu cel fantastic, trecerea de la un plan la altul făcându-se cu subtilitate, fără ca cititorul să observe.” (Eugen Simion, Gala Galaction şi vocaţia fabulosului)

44. d) La ţigănci (1959) - Mircea Eliade • Fantasticul din nuvelă este de tip erudit datorită trimiterilor mitologice (Cerber, Parce, Caron, Vestale), filosoficeşiliterare (Divina comedie, Dante Alighieri). • Fantasticul se naşte din ambiguitate, din deghizarea irealului în real, sau, cum spune Mircea Eliade, din prezenţa neştiută a sacrului, camuflată în profan. Există, cu alte cuvinte, o ordine secundă, ordinea irealului – care o dublează pe aceea aparentă şi logică a realului. e) Dincolo de nisipuri(1962) - Fănuş Neagu Nuvela Dincolo de nisipuri este, aşa cum o numea Eugen Simion, „o naraţiune aproape fantastică (...) a unui miraj într-un cadru de viaţă debordantă”. (EugenSimion, Scriitori români de azi, vol. I, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1978, p. 583)

45. b) Lostriţa (1970) - V. Voiculescu POVESTIREAa) Balaurul (1928) - Mihail Sadoveanu • Balaurul este singurul text din cele nouă povestiri din Hanu Ancuţei care are specific fantastic. • I. O primă interpretare se încadreazăîn sfera MIRACULOSULUI, prin metamorfoza eroinei. • II. O a doua interpretare propune asemănarea balaurului cu un vârtej mai puternic, apărut în anumite condiţii climaterice (vară, în apropierea malului Moldovei). (STRANIU) • Lostriţa este o povestire fantastică şi folclorică, deoarece planul real se îmbină cu cel fabulos. • Motivele specifice literaturii fantastice sunt: vraja de la miezul nopţii, luna în pătrar, metamorfoza (peşte-fată-peşte), vrăjitorul şi diavolul transformat în peşte.

46. Dropia(1965) - Ştefan Bănulescu c) În mijlocul lupilor(1966) - Vasile Voiculescu În mijlocul lupilor are ca temă superstiţia că există oameni carese pot transforma, temporar, în lupi (lykantropi). • Povestea se bazează pe ambiguitatea pasăre, femeie, ideal. • Ca în cazul tuturor textelor fantastice analizate, finalul este deschis, ambiguu. • Cititorul ezită să opteze pentru una dintre cele două soluţii posibile: • „la dropie” este locul fertil, care asigură provizii bogate în timp de secetă (dacă optăm doar pentru această explicaţie, ne plasăm în STRANIU); • „la dropie” este un ţinut magic, guvernat de legi misterioase (includem textul, în acest caz, în categoria MIRACULOSULUI).

47. 3. ROMANULa) Creanga de aur(1933)Mihail Sadoveanu • Prin puterile neobişnuite ale protagonistului, Kesarion Breb, obţinute în cei şapte ani petrecuţi în templele egiptene, romanul Creanga de aur trebuie încadrat în categoria MIRACULOSULUI. • Acceptarea magiei, a practicilor spirituale ieşite din comun ca reale, înlătură posibilitatea afilierii acestui roman la FANTASTIC şi impune includerea lui în sfera MIRACULOSULUI.

48. b) Noaptea de Sânziene(1955)Mircea Eliade • Este valorificată semnificaţia nopţii de Sânziene: „- Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. (...) Dar că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească”. c) Domnişoara Christina(1936) Mircea Eliade • Primul roman fantastic din literatura română. • Textul înclină mai mult spre circumscrierea în sferamiraculosului. • Personajele cred în spirite, în strigoi, în lumea de dincolo, în morţi vii care terorizează împrejurimile.

49. III. Strategii didactice utilizate în predarea literaturii fantastice în liceu Motto: „Nu suntem, aici, ca pietrele, imobile, sau ca florile ori insectele a căror viaţă este dinainte trasată: suntem fiinţe ale aventurii”. (Mircea Eliade, Proba labirintului)