Utilizarea indicatorilor macroeconomici în analize comparative

1. Utilizarea indicatorilor macroeconomici în analize comparative Suport de curs pentru stud. CSIE,an.II ,seriile C disciplina SCN prelegerile din 17-18 dec. Bibliografie : Curs pp.123- 136 al.isaic-maniu www.amaniu.ase.ro

3. Compararea agregatelor ridică probleme:a. exprimarea băneascăb. sfera de cuprinderec. metodologiide calculd.destinaţiei de utilizare a indicatorilor • 1. Determinarea indicatorilor macroeconomici la paritatea puterii de cumpărare (PPC) : Compararea indicatorilor macro- nu este doar o chestiune teoretică, ci, o problemă practică legată de comparaţiile între ţări

4. Compararea internaţională a gradului de dezvoltare economică a diferitelor ţări se poate efectua pe baza indicatorilor în expresie fizică prin compararea • producţiei • consumului pe locuitor ( la o serie de produse de bază) • Două liste-una cu ţările care se compară - a doua produsele comparate

5. Pentru a desprinde concluzii cu privire la nivelul dezvoltării, se alege o ţară de referinţă, iar nivelurile atinse de celelalte ţări se compară cu nivelul ţării luate drept etalon. În acest scop, se utilizează mărimile relative de coordonare (Y): unde: • Xi, – nivelul indicatorului din ţara i; • Xe – nivelul indicatorului în ţara selectată drept etalon (de referinţă) .

6. O comparare se poate efectua utilizând indicatorii macroeconomici de rezultate calculaţi în cadrul SCN • Compararea internaţională a nivelului, structurii şi ritmului de dezvoltare pe baza indicatorilor macroeconomici de rezultate necesită rezolvarea a două probleme esenţiale, şi anume: • a) realizarea comparabilităţii indicatorilor din punctul de vedere al conţinutului acestora, al sferei lor de cuprindere • b) asigurarea comparabilităţii indicatorilor din punctul de vedere al unităţilor monetare în care se exprimă

7. Evaluarea indicatorilor macroeconomici într-o valută unică se poate efectua prin următoarele procedee: • I. Pe baza cursurilor de schimb oficialecursul de schimb reprezintă preţul ce trebuie plătit pe piaţa devizelor în valută străină pentru a obţine o unitate de valută naţională sau cantitatea de monedă străină ce se primeşte în schimbul unei unităţi de monedă naţională. • În contextul comparării internaţionale a PIB, cursul de schimb nu poate fi considerat element decisiv în asigurarea comparabilităţii deoarece: - nu reflectă structura reală a PIB - este influenţat de factori interni şi internaţionalideterminând fluctuaţii pe perioade scurte de timp - există cursuri valutare multiple

8. II. Prin evaluarea parităţii puterii de cumpărare (PPC) a valutelor ţărilor • Ea constă în folosirea unor indici ai preţurilor calculaţi pe baza preţurilor bunurilor materiale şi serviciilor din ţara care face calculele de comparaţie şi ai preţurilor aceloraşi bunuri materiale şi servicii din ţara a cărei valută s-a hotărât să fie utilizată pentru exprimarea indicatorilor macroeconomici

9. PPC – exprimă numărul de unităţi de valută necesare pentru cumpărarea într-o ţară a aceluiaşi volum de bunuri care se poate obţine cu o unitate monetară a ţării bază de comparare sau cu o unitate monetară comună unui grup de ţări • PPC pot fi calculate pentru total Produs Intern Brut, dar şi pentru niveluri diferite de agregare (de exemplu, pentru FBF )

10. Fundamentarea acestor indici de preţuri se face pe baza principiilor generale ale calculării indicilor de preţuri. • Indicele agregat al preţurilor se calculează utilizând preţurile bunurilor din perioada curentă şi de bază (p1şi po), iar ca ponderi pentru ambele perioade fie cantităţile din perioada curentă (q1), fie cele din perioada de bază (q0)

11. Paritatea puterii de cumpărare reprezintă raportul mediu între preţurile practicate în ţara care se compară şi cele ale ţării bază de comparare • Compararea se face la un număr mare de categorii de cheltuieli din compunerea PIB, defalcate din elementele globale (consumul final al populaţiei, consumul colectiv guvernamental, formarea brută a capitalului fix, modificarea stocurilor şi exportul net)

12. Fie două ţări, A şi B, unde A este ţara bază de comparare. Pentru un articol X, raportul cheltuielilor în valută naţională ale se poate scrie • Unde • E – cheltuieli;Q – cantităţi;P – preţuri; • –indicele de volum al articolului X în ţara B faţă de A • = raportul preţurilor pentru articolul X în ţările A şi B, respectiv paritatea puterii de cumpărare.

13. Efectuarea unei lucrări de comparaţii urmează, în principiu, trei etape: • a) PIB-ul fiecărei ţări este descompus într-un număr de grupe primare de cheltuieli. • b) În cadrul fiecărei grupe primare sunt preţuri pentru articole selectate care ar trebui să respecte două proprietăţi esenţiale: - comparabilitatea (care înseamnă că factorii ce influenţează formarea preţului efectiv sunt identici în ţările care se compară) şi -reprezentativitatea (care înseamnă că articolele selectate sunt caracteristice pentru modelul cheltuielilor şi au o pondere semnificativă în grupa primară a ţărilor participante la comparare)

14. a) Preţurile culese (inregistrate/observate) sunt folosite pentru a obţine rapoarte de preţ pentru bunurile şi serviciile individuale b)Apoi rapoartelor de preţuri li se calculează media pentru a obţine parităţi neponderate la nivel de grupă primară c) In final, utilizând ca ponderi structurile de cheltuielile PIB ale ţărilor care sunt comparate în formula mediei geometrice ponderate, se obţine o PPC pentru fiecare nivel de agregare – până la nivel de PIB

15. c) Valorile naţionale ale grupelor primare sunt transformate în valori „comparabile internaţional” prin intermediul parităţilor puterii de cumpărare • Rezultatele obţinute sunt valori reale, spre a le deosebi de valorile nominale (exprimate în valută naţională) • La nivel agregat, indicii de preţ se determină prin una dintre cele două variante de ponderare uzuală, prin adaptare: • – indice de preţuri tip Paasche • – indicele de preţuri de tip Laspeyres

16. Adaptareapresupune ca preţurile produselor celor două ţări să fie ponderate fie cu cantităţile unei ţări (de exemplu, ţara A), fie cu cantităţile celeilalte ţări (sau ţara de referinţă, ţara B)., Relaţiile de calcul vor fi: • Evident, între rezultatele obţinute prin utilizarea celor doi indici de preţuri există anumite diferenţe datorate aplicării unor ponderi diferite.

17. În scopul eliminării acestor influenţe se calculează un indice de preţ de tip Fischer ca medie geometrică a indicilor de tip Paasche şi Laspeyres

18. Există mai multe metode de abordare şi soluţionare a procedurilor de comparare la paritatea puterii de comparare (PPC) • Programul de Comparare Europeană (PCE) • Primele acţiuni sistematice de comparare în Europa s-au efectuat începând cu anul 1980, sub auspiciile Comisiei Economice pentru Europa, în contextul regionalizării Programului de Comparare Internaţională. România a participat la lucrările Programului European de Comparare în anii de referinţă: 1990, 1993, 1996 şi 1999.

19. Runda de comparare 1996 a fost organizată sub forma unei serii de comparaţii multilaterale înlănţuite între ţări • grupa I: cele 15 ţări membre ale UE (din 1996): Legături directe cu celelalte grupe au fost asigurate printr-o comparaţie cu Austria (cu grupa a II-a) şi prin Turcia (cu grupa a III-a de ţări ) • grupa a II-a: Estonia, Letonia, Lituania, Bulgaria, România, Slovenia, Croaţia, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Albania, Austria, Belarus, Moldova, Ucraina şi Rusia • grupa a III-a (grupa CSI): Federaţia Rusă, Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Mongolia, Kazahstan, Republica Kârgâstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan, Turcia, Belarus şi Republica Moldova • România este in grupa coord. de Italia, alături de Bulgaria, Cipru, Franţa, Grecia, Portugalia, Spania.

20. Programul de Comparare Internaţională (PCI) • PCI este o lucrare organizată la nivel internaţional, care permite realizarea de comparări economice internaţionale prin eliminarea diferenţelor între ţări în ceea ce priveşte nivelul preţurilor. • Lucrările PCI au fost – organizate de către Comisia de Statistică a Naţiunilor Unite. Şase runde au marcat existenţa proiectului, demarat în 1968; începând cu faza a treia, proiectul a căpătat caracteristici de program organizat o dată la cinci ani.

21. Lucrarea de comparare are ca etape principale: • a) PIB al fiecărei ţări este descompus într-un număr de grupe primare • Descompunerea cheltuielilor pe grupe primare este considerată o clasificare a cărei raţiuni este aceea de a asigura estimări mai corecte ale agregatelor de cheltuieli de nivel mai înalt, care decurge din considerentele: • este asigurată sfera de cuprindere a tuturor agregatelor de cheltuieli • dispersia rapoartelor individuale de preţ este mai mică în cadrul grupei primare decât între grupele din cadrul agregărilor de nivel mai înalt • calculul mediilor ponderate ale parităţilor se poate face la nivel relativ detaliat.

22. b) Grupa primară de cheltuieli PIB reprezintă nivelul primar pentru care sunt calculate parităţile puterii de cumpărare. • Grupa primară este cea mai detaliată entitate a clasificării cheltuielilor PIB. • Grupa primară se defineşte ca fiind grupa de produse omogene din care va fi selectat un număr de articole pentru a fi urmărite prin anchete de preţ, articole reprezentative atât pentru categoria de produse, cât şi pentru ţara în cauză participantă la comparare.

23. În cadrul fiecărei grupe primare sunt culese preţuri pentru articolele selectate care respectă proprietăţile de comparabilitateşi reprezentativitate • Preţurile culese sunt folosite pentru a obţine rapoarte de preţuri pentru bunurile şi serviciile individuale; apoi, rapoartelor de preţuri li se calculează media pentru a obţine parităţi neponderate la nivel de grupă primară • In final, utilizând ca ponderi structurile de cheltuieli PIB ale ţărilor care sunt comparate în formula mediei geometrice ponderate, se obţine o PPC pentru fiecare nivel de agregare – până la nivel de PIB

24. Valorile nominale sunt transformate în valori reale prin intermediul PPC. • Principalele informaţii statistice care se obţin din calculele de comparaţii sunt: • Rapoartele de preturi (PPC) folosite pentru determinarea rapoartelor de volum; nu este vorba doar de o singură paritate generală a puterii de cumpărare, ci de un set de PPC-uri pentru deflatarea diferitelor grupe/categorii de bunuri şi servicii

25. Indicii de volum general şi pe locuitor; cifrele de volum pot fi utilizate pentru a crea totaluri zonale, regionale şi a determina ponderea fiecărei ţări în total (se poate stabili o ierarhizare a ţărilor faţă de o anumită ţară luată ca bază (100,0%); • Indicele comparativ al nivelului preţului • Indicatori de structură: de exemplu, împărţind indicele de volum al consumului populaţiei la indicele de volum al PIB, se determină indicele de volum relativ între două ţări, care, în analiză, se poate interpreta astfel încât se poate aprecia că, faţă de PIB, volumul relativ în gospodării, sau ceea ce se numeşte „rata consumului real” este mai mare sau mai mică într-o ţară faţă de cealaltă.

26. Procedee de comparare a indicatorilor • Practica statistică a SCN a confirmat mai multe procedee de comparare, mai cunoscute fiind: compararea binară, compararea multilaterală, stea, metoda Geary – Khanis, metoda Country-Product – Dummy şi altele, din care prezentăm în continuare:

27. PPC – Paritatea puterii de cumpărare în condiţiile UE • Introducerea monedei unice presupune determinarea agregatelor economice în EURO. Programele de comparare vor continua deoarece: • Nu toate ţările europene membre UE sunt şi membre ale Uniunii Monetare • Comparaţiile sunt necesare şi între ţările UE şi cele din afara grupului • Utilizarea EURO nu înseamnă automat şi eliminarea diferenţelor de preţ existente între statele membre. 4. În compararea unei ţări UE şi o ţară din afara grupului se poate aplica standardizarea puterii de cumpărare

28. Paritatea standard a puterii de cumpărare (PSP) reprezintă o noţiune specifică lucrării de comparare internaţională a Produsului Intern Brut. • Numerarul este astfel definit încât pentru fiecare agregat de cheltuieli totalul UE obţinut din transformarea valorilor exprimate în moneda naţională cu ajutorul parităţilor este egal cu totalul UE pentru acel agregat exprimat în euro. • Numerarul este o noţiune specifică lucrării de comparare internaţională a Produsului Intern Brut. De regulă, valuta naţională a unei ţări este aleasă drept numerar pentru exprimarea cheltuielilor reale şi a parităţilor puterii de cumpărare. Numerar poate fi, de asemenea, media pentru un anume grup de ţări, procedeu frecvent în Uniunea Europeană până la introducerea euro.

29. Dinamica indicatorilor macroeconomici • Judecăţile referitoare la evoluţia şi trendul economiei se exprimă şi analizează în principal pe baza indicatorilor macroeconomici: PIB, PNB, VN etc. Pentru a evidenţia corect şi fidel modificările intervenite în timp, volumul acestor indicatori trebuie să fie exprimaţi în preţuri comparabile sau constante.

30. Indicatorii exprimaţi în preţuri curente, în preţurile perioadei de calcul, se mai numesc indicatori în expresie nominală, iar cei în preţuri comparabile – în expresie reală. • Pentru calculul indicatorilor în preţuri comparabile (deci în expresie reală), este necesar ca din mărimea indicatorilor valorici exprimaţi în preţuri curente (indicatori nominali) să se elimine influenţa modificării preţurilor • În acest scop, se calculează indici de preţuri (Ip), care exprimă modificarea preţurilor bunurilor ce compun agregatul respectiv

31. Recalcularea în expresie comparabila se poate efectua fie global, fie analitic. Astfel, pentru indicatorul Produs Intern Brut, recalcularea în expresie reală se poate efectua astfel: • global, prin corectare cu indicele global de preţuri sau deflatorul PIB, D:

32. Pe componente, prin raportarea fiecărui element al PIB în preţuri curente la indici de preţuri corespunzatori sferei de cuprindere a fiecărei componente • Aceste calcule se efectuează pe ramuri:

36. Studiile privind evoluţia economică, efectuate pe baza agregatelor de rezultate (în principal PIB), trebuie însoţite şi de analiza indicatorilor globali pe locuitor • respectiv dinamica acestui indicator: unde: PIBL – produsul intern brut pe locuitor P – numărul mediu al populaţiei IPIBL – indicele produsului intern brut pe locuitor IP – indicele numărului mediu al populaţiei

37. Produsul intern brut pe locuitor (PIBL) evidenţiază mai clar nivelul dezvoltării economice decât mărimea şi evoluţia produsului intern brut total. • Dinamica PIB pe locuitor este mult mai semnificativă, căci corelează dinamica PIB cu dinamica populaţiei. Este o cerinţă, pentru dezvoltarea economică şi pentru creşterea nivelului de trai, ca dinamica PIB (măsurată prin indicele real IPIB) să o devanseze pe cea a populaţiei (IP): IPIB > IP