" De ce unele substanţe au proprietăţi asemănătoare? "

1. "De ce unele substanţe au proprietăţi asemănătoare?" Grupa2 – clasa a IX-a A GrupulŞcolar Agricol “Alexandru Borza” Ciumbrud

2. Substanţele ionice Substanţele ionice sunt formate prin legături ionice şi se mai numesc substanţe cristaline LEGĂTURA IONICĂ Această legătură este caracterizată de o forţă de atracţie foarte puternică între ionii pozitivi şi negativi. Majoritatea diferenţiază acest tip de legătură de una covalentă spunând că în cazul legăturilor ionice electronii sunt schimbaţi, cedaţi de la un atom la celălalt, iar nu partajaţi ori puşi în comun. Legăturile ionice sunt extrem de puternice - mai puternice decât cele covalente. Această diferenţă este foarte uşor de observat în viaţa de zi cu zi. De pildă, pe de o parte,topirea zahărului - echivalentă la nivel chimic cu ruperea unei legături covalente - este un procedeu simplu de realizat şi în urma căruia ia naştere caramelul. Pe de altă parte, topirea sării de bucătărie este foarte dificil de realizat, procedeul presupunând încălzirea la temperaturi mai mari de 800 de grade Celsius.

3. Structura clorurii de sodiu NaCl - CLORURA DE SODIU (sarea de bucătărie) Aşa cum ştim cu toţi, sarea de bucătărie are în compunere sodiu şi clor şi poartă numele "ştiinţific" de clorură de sodiu. La formarea moleculelor de sare de masă, sodiul renunţă la un electron şi devine încărcat pozitiv din punct de vedere electric (ion pozitiv). Atomii de clor, caracterizaţi de o electronegativitate mai mare, iau în primire electronii cedaţi de atomii de sodiu, devenind negativi ca sarcină electrică (ioni negativi). Acum intră în scenă o regulă celebră: sarcinile electrice opuse se atrag. Astfel că atomii de sodiu şi clor se atrag reciproc datorită sarcinilor lor electrice diferite. Dacă suficient de mulţi atomi sunt implicaţi în legături, se poate ajunge în cele din urmă la ceva comparabil ca mărime cu un grăunte de sare.

4. Cristalul de clorură de sodiu

5. Proprietăţile clorurii de sodiu Clorura de sodiu este un compus ionic cunoscut sub denumirea de sare de bucătărie.Ea se obţine din apa mării,prin procesul de evaporare, de aceea se numeşte şi sare marină.Cantităţi mari de clorură de sodiu se exploatează prin extragerea din saline sub formă de sare gemă;este larg utilizată în industria chimică. Clorura de sodiu este o substanţă albă,solidă,cristalizată,foarte solubilă în apă.Are punctul de topire ridicat (+801 grade Celsius). Formarea ionilor de Na+  şi Cl-  are loc prin transferul unui electron de la atomul cu caracter chimic metalic,sodiul,la atomul cu caracter chimic nemetalic,clorul,format prin disocierea moleculei de clor.Sodiul este un metal din grupa I A şi are un electron de valenţă,pe care îl poate ceda şi formează configuraţia stabilă a gazului inert neon.Clorul,nemetal din grupa VII A,are 7 electroni de valenţă şi poate ajunge la configuraţia stabilă de octet prin acceptarea unui electron,cel transferat de la atomul de sodiu.

6. Proprietăţile substanţelor ionice 1).STAREA DE AGREGARE • În condiţii normale de temperatură,substanţele ionice sunt solide,cristalizate. • Punctele de topire şi de fierbere ale compuşilor ionici au valori mari,deoarece legătura ionică este o legătură puternică. • Dimensiunile ionilor au un rol important în determinarea structurii şi stabilităţii cristalului ionic. • Punctele de topire ale compuşilor ionici sunt cu atât mai mari cu cât raza ionilor este mai mică:               NaF  (+992°C),NaCl  (+801°C),NaBr (+740°C). • Stabilitatea cristalului ionic este influenţată şi de mărimea sarcinii , punctul de topire creşte cu sarcina ionului pozitiv:  NaF (+992°C),MgF2 (+1260°C),AlF3 (+1290°C). 2).REZISTENŢA MECANICĂ • Cristalele ionice se sfărâmă sub acţiunea unei forţe mecanice. 3).SOLUBILITATEA • Majoritatea compuşilor ionici sunt solubili în solvenţi polari,aşa cum este apa. 4).CONDUCTIBILITATEA ELECTRICĂ • Cristalele ionice nu conduc curentul electric în stare solidă,deoarece ionii ocupă poziţii fixe în reţeaua cristalină.Ionii sunt menţinuţi în aceste poziţii datoritălegăturii ionice puternice.În stare lichidă sau în soluţie,ionii devin mobili;sub acţiunea unei diferenţe de potenţial,ionii se pot deplasa spre electrozi,făcând posibilă trecerea curentului electric. • Substanţele care permit trecerea curentului electric prin soluţie sau topitură poartă numele de electroliţi.        

7. CONCLUZII • Proprietăţile substanţelor chimice depind de structura acestora; • Structura substanţelor chimice este determinată de legăturile chimice dintre particule; • Substanţele cu structuri asemănătoare au proprietăţi fizice asemănătoare.