Apa , esenta vietii

1. Apa , esenta vietii Realizat de : Onofrei Iuliana Maria cls X S2 , C.N . “Nichita Stanescu “ - Ploiesti

2. O bem, o folosim la gatit, ne spalam cu ea, inotam in ea... Suntem alcatuiti in mare masura din ea. Este cea mai pretioasa substanta, daca luam in calcul importanta ei. Doar faptul ca e atat de raspandita ne face sa o privim cu oarecare nepasare. Totusi, avem cu ea o legatura veche, adanca si cu totul aparte: n-am putea trai daca n-ar fi ea. Multe secole apa a fost considerată ca un element. În 1781, fizicianul englez H. Cavendish a arătat că apa se formează prin explozia unui amestec de hidrogen şi oxigen, cu ajutorul scânteii electrice. În 1783, Lavoisier a repetat experienţa, realizând pentru prima oară sinteza cantitativă a apei. S-a stabilit atunci că 2g de hidrogen se combină cu 16g oxigen pentru a da 18g apă. În 1805, Humboldt şi Gay-Lussac au arătat că apa este formată din două volume de hidrogen şi un volum de oxigen. Apa naturală constă în amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O, 18O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H. Combinarea acestora generează 18 specii de molecule de apă. Apa pură este întotdeauna un amestec de apă uşoară (H2O) şi de cantităţi extrem de mici de apă grea (D2O) şi apă hipergrea (T2O).

3. In epoca moderna, mai exact in ultimii 20 de ani s-au facut multe studii si experimente pentru a se cunoaste mai multe despre efectele curative ale terapiilor cu apa. Cele mai spectaculoase rezultate le-a obtinut japonezul Masaru Emoto. In urma experimentelor sale el a ajuns la concluzia ca: "Apa este un element viu, capabil sa interactioneze cu ambientul natural si cu fiintele vii. Detin dovezi stiintifice ca apa percepe sentimentele noastre, emotiile, cuvintele, rugaciunile, <asculta> muzica si reactioneaza in mod divers la acesti stimuli, ca si cand ar putea sa-i aprecieze valoric." Pe scurt, in experimentele respective, Masaru Emoto a pus apa distilata intr-o eprubeta, dupa care, in apropierea ei, diferite persoane au rostit cuvinte senine si blande precum "mama", "iubire", "inger", "multumire". Dupa ce a inghetat apa din eprubeta, a fotografiat cristalele de apa care luasera forme superbe, armonioase, geometrice. Aceeasi apa a fost, dupa aceea, supusa unui "tratament" cu cuvinte dure si negative de genul: "razboi", "moarte", "sange", "demon". Cristalele obtinute dupa inghetare erau complet diferite, devenisera asimetrice, contorsionate, scurte, parca erau speriate si devastate. Acelasi experiment a fost facut folosind de data aceasta muzica. Atunci cand apa a "ascultat" Mozart, Vivaldi, Schubert, Beethoven s-au obtinut cristale de o frumusete si culoare divina. Cand apa a "ascultat" muzica hard rock si heavy metal cu texte dure si violente, cristalele obtinute pareau sa fi explodat, erau rupte si strivite. Imediat dupa acest tratament dur apa a fost pusa sa "asculte" muzica pop despre dragoste, de exemplu melodia "Yesterday" a Beatles-ilor si cristalele si-au revenit, devenind din nou extrem de armonioase.

4. Un alt experiment a fost facut cu ajutorul unui calugar dintr-un templu japonez. Dupa o furtuna, dintr-un lac agitat cu apa tulbure, au fost luate cateva eprubete cu apa. Dupa ce eprubetele au fost trimise la laborator calugarul respectiv s-a rugat si a meditat cam o ora pe malul lacului, apa acestuia linistindu-se si devenind limpede si cristalina, desi vremea era inca innorata. Experimentul respectiv a fost confirmat odata cu cercetarea apei din sanctuarul crestin de la Lourdes care, dupa inghetare, prezenta aceleasi forme gometrice, armonioase si frumoase. Toate aceste experimente ne arata ca apa este usor influentata de emotiile si de gandurile noastre. Sa ne imaginam cum reactioneaza cele 70 de procente de apa, din organismul unui om care este supus tot timpul unor stimuli negativi. Cred ca nu trebuie sa ne mai mire ca organismul omului respectiv se imbolnaveste. Acum ne este mai usor sa intelegem de ce toate religiile mari ale lumii pun accent pe cultivarea emotiilor si gandurilor pozitive si au creat acele forme de meditatie prin rugaciune. Ne este mai usor sa intelegem sfatul medicului care ne recomanda sa bem in fiecare zi cel putin 2-2,5 litri de apa.

5. Ciudatenii explicate si ciudatenii neexplicate  De bine, de rau, pentru multe dintre comportamentele bizare ale apei au fost elaborate explicatii stiintifice, dar lucrurile nu s-au oprit aici. Nu. Apa are si un numar de proprietati pentru care inca nu exista nici o explicatie. Inexplicabile n-or fi ele, dar inca nu le-a dat nimeni de cap. Graficele care descriu variatia presiunii vaporilor de apa in functie de temperatura nu seamana cu nimic din ceea ce se asteptau savantii sa vada. Relatia dintre presiune si densitate, dintre modificarile de temperatura si cele de volum, dintre temperatura si vascozitate se abat de la norma. Si, pe masura ce se mai elaboreaza cate o explicatie, alte si alte caracteristici stranii ale "banalei" ape ies la iveala in urma experimentelor de laborator.

6. Povestile apei in limbile Pamantului  Mult inainte de a se cunoaste mecanismele de actiune a apei in cadrul proceselor fiziologice, la nivel celular si molecular, oamenii stiau, bineinteles, cat de importanta este apa. Nici nu le-a fost prea greu s-o afle: orice om stie ce insemna a-ti fi sete. Chiar si azi, multi semeni de-ai nostri sufera si chiar mor de sete. Poate nu intamplator, evolutia tehnologica a avut in vedere, in cea mai mare masura, pe langa construirea casei, adapostul necesar, fizic si psihic, fiecaruia dintre noi, si constructiile destinate aducerii, pastrarii, distribuirii si utilizarii apei. Remarcabile sisteme de irigatie care transportau apa de la mari distante au fost realizate in vechile orase ale Asiei; apeducte grandioase, fabuloase realizari ingineresti au facut mandria Imperiului Roman; stavilare si canale, rezervoare si bai si fantani au fost construite peste tot in lume.Indispensabila proceselor vitale, apa s-a dovedit esentiala si din punctul de vedere al economiei. Nici o asezare umana nu se poate lipsi de apa. Apa inseamna transporturi ieftine si eficiente, prin urmare un comert intens; multe dintre cele mai mari orase ale lumii isi datoreaza dezvoltarea faptului ca se afla langa mare, ocean sau cursuri de apa navigabile. Apa este sursa de energie, iar geniul ingineresc al umanitatii a folosit de milenii acest dar al naturii.

7. De la mori de apa si pana la hidrocentrale, de la gatirea alimentelor in apa fierbinte a izvoarelor geotermale (cum se mai face inca in Noua Zeelanda) la sisteme intregi de incalzire urbana cu ajutorul apei calde furnizate gratuit de mama natura (cum se face in Islanda), apa care curge, tasneste, se prelinge sau se aduna pe suprafata Terrei ori sub ea a impins inainte civilizatia umana. Apa este, totodata, cel mai la indemana (si un foarte eficient) agent de curatare, gratie capacitatii ei de a dizolva o multime de substante. Chiar daca parerile in privinta curateniei corporale au variat de-a lungul timpului – intre romanii care facusera din baie o desfatare rafinata si europenii medievali incredintati, cei mai multi, ca baile frecvente debiliteaza corpul si il imbolnavesc, prin urmare trebuie evitate –, oamenii par sa fi ajuns acum la o cale de mijloc; fireste, cu variatii datorate conditiilor locale concrete: acolo unde apa este o resursa rara si pretioasa, asa cum se intampla in unele zone desertice, baia zilnica nu poate fi un obicei la fel de raspandit ca in tarile din vestul Europei. Curatarea cu ajutorul apei nu se margineste la igiena personala: mari cantitati se consuma pentru curatarea toaletelor si indepartarea reziduurilor menajere, necesitand sisteme de canalizare – una dintre cele mai importante inventii ale umanitatii. Lipsa unui sistem de canalizare eficient este considerata de specialisti principala cauza a morbiditatii si mortalitatii ridicate in tarile subdezvoltate. Lipsa de apa potabila este una dintre marile probleme globale. Odata cu incalzirea climei, care influenteaza si rezervele de apa ale planetei, amenintarea devine si mai grava.

8. Zeul lichid  Dintotdeauna am stiut ca fara apa n-am putea trai. Asa ca oamenii s-au preocupat mereu sa gaseasca lichidul vital, sa-l transporte, sa-l stocheze – evident, la nivelul de dezvoltare tehnologica al fiecarei epoci. Si mai faceau ceva civilizatiile vechi – ceva ce noi, azi, nu prea mai facem: venerau apa, o respectau cu o teama superstitioasa, celebrau puterea ei datatoare de viata, aducandu-i omagii si ofrande, spre a se bucura de ocrotirea ei. Nativii americani desfasurau ceremonii in care executau dansuri ale ploii, chemand apa din cer, cea care facea sa creasca deopotriva plantele semanate de ei si ierburile salbatice, hranind animale si oameni. Vechii egipteni celebrau revarsarea anuala a Nilului, sursa fertilitatii campiilor. Grecii si romanii antici venerau zeitati ale apelor, aducandu-le jertfe si inaltandu-le temple. Stramosii nostri cereau cerului ploaie, savarsind ritualuri vechi, precum Paparudele si Caloianul, care noua ne par azi doar niste pitoresti obiceiuri satesti, dar care, pentru cei de dinaintea noastra, erau actiuni magice intreprinse cu toata seriozitatea, pentru a rezolva o problema si ea de maxima seriozitate: nevoia de apa.

9. Apa nu era numai o resursa necesara intretinerii vietii trupului; legatura omului cu ea trecea dincolo de simpla nevoie fiziologica, intrand in spatiul unde domnea magia, credinta in existenta unor forme de energie nevazute, impalpabile, dar reale, care legau tot ceea ce exista. Stramosii nostri, dupa ce construiau fantani, le sfinteau, privindu-le nu ca pe niste simple rezervoare de apa potabila, ci ca pe instrumente ale legaturii indestructibile dintre lumea de aici si cea de dincolo, intre cei vii si cei plecati. A face o fantana in "spatiul public", la marginea drumului, era o actiune insemnata in ierarhia faptelor bune care iti asigurau rasplata in viata viitoare. In sistemul de credinte al societatii traditionale romanesti, cel ce facea o fantana pentru folosul oricarui trecator insetat o facea "de sufletul cuiva" – al membrilor familiei deja disparuti sau chiar al sau propriu –, caci apa pe care o daruia in acesta lume celor insetati avea s-o primeasca el insusi "pe cea lume".

10. Apa-medicament  Terapii bazate pe apa exista din timpuri imemoriale. Multe dintre cele mai vechi medicamente preparate de om erau extracte apoase ce se bazau pe proprietatea apei de a dizolva substantele active din plante. Renumele tamaduitor al anumitor ape balneare se intemeiaza, de asemenea, pe continutul de substante dizolvate in ele. Dar exista si numeroase terapii care implica utilizarea apei "simple"; aceste metode sunt adunate sub umbrela termenului de hidroterapie. Medicina populara cunostea de multa vreme efectele benefice ale imbaierii in anumite ape si exista izvoare renumite inca din Antichitate. Dar hidroterapia a inceput sa fie aplicata in mod sistematic si controlat abia in secolul al XIX-lea, doi dintre oamenii-cheie fiind Vincent Priessnitz (da, cel cu "prisnitele", de la numele lui provine termenul) si Sebastian Kneipp. Metodele – bai generale sau locale cu apa rece sau fierbinte; impachetari (cu ajutorul unor cearsafuri ude), comprese etc. – au cunoscut un succes imens, reusind sa vindece numeroase afectiuni sau cel putin sa le amelioreze simptomele: sa scada febra, sa aline durerile etc. Odata cu aparitia medicamentelor de sinteza cu actiune rapida, hidroterapia si-a mai pierdut din adepti. Utilizarea apei ramane insa de actualitate in fizioterapia destinata recuperarii sau pentru usurarea unor suferinte cronice.

11. O substanta bizara • Apa constituie mediul universal al tuturor activitatilor biologice. Aproape doua treimi din corpul uman si circa o jumatate din fiecare organ al omului, ca volum, constau din apa. • Apa este extraordinar de sovaielnica atunci cand trebuie sa se incalzeasca sau sa se raceasca. Un „defect“ care face oceanele lumii foarte eficiente in redresarea schimbarilor climatice neasteptate, prin franarea modificarilor de temperatura. • Expansiunea apei pe masura ce ingheata permite bucatilor de gheata sa pluteasca, impiedicand oceanele sa inghete bocna de la fund in sus si sa omoare intreaga viata marina. • Legaturile de hidrogen dintre moleculele de apa sunt extraordinar de flexibile, permitand moleculelor sa calatoreasca la viteze mari in interiorul si in afara celulelor prin canalele numite aquaporine. • Transformarea apei in vapori necesita foarte multa caldura, fapt ce serveste la protejarea organismelor vii de deshidratare atunci cand vremea este foarte calda si sta la baza procesului numit transpiratie. • Schimbarile electrostatice de la nivelul moleculelor de apa le permit acestora din urma sa joace un rol-cheie in crearea de proteine din aminoacizi (acizi ce reprezinta fundamentul tuturor organismelor vii).Apa este aproape perfect transparenta la lumina vizibila, dar absoarbe puternic radiatii infrarosii, facand Pamantul un loc plin de lumina si mai cald cu 30 de grade Celsius decat  spatiul interplanetar inconjurator.

12. Razboi pentru apa  Una dintre marile temeri ale oamenilor este aceea ca insuficienta rezervelor de lichid vital va ajunge sa genereze conflicte intre tarile care impart resursele de apa ale unei mari, ale unui fluviu sau ale unui mare lac. In Orientul Mijlociu, deja un butoi cu pulbere, concurenta pentru apa intre tari precum Israelul, Iordania si Siria, s-ar putea adauga celorlalte motive de conflict. Egiptul, a carui agricultura este sustinuta de apele Nilului, ar putea avea probleme daca state din amonte, precum Etiopia, s-ar apuca sa consume cantitati foarte mari din apele fluviului. Cum raurile si fluviile strabat adesea mai multe tari, insuficienta apei poate deveni repede, dintr-o problema economica, una politica. Si, in cazul cel mai rau, lucrurile pot porni pe o cale militara.