GRUP SCOLAR ECONOMIC DE TURISM- IA Ş I ORIENTARE ŞI CONSILIERE PROFESIONALĂ Clasa a XII a E

1. GRUP SCOLAR ECONOMIC DE TURISM- IAŞI ORIENTARE ŞI CONSILIERE PROFESIONALĂ Clasa a XII a E Diriginte: Prof. Rusu Mihaela-Loredana VIOLENŢA DOMESTICĂ - CONSECINŢE EMOŢIONALE, COGNITIVE ŞI COMPORTAMENTALE “...respectarea drepturilor omului trebuie să facă parte din educaţia globalăşi din demnitatea omului, iar toate aspecteleviolenţei fizice sau mintale împotrivapersoanei umane constituie o violare adrepturilor sale " Rezoluţie,11 iunie 1986 Parlamentul European

2. CE ESTE VIOLENŢA ÎN FAMILIE? “Violenţa în familie" reprezintă orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii. Violenţa în familie reprezintă“orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie, împotriva altui membru al aceleeaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material”. Legea 217/25 mai 2003

3. abuzul verbal; refuzul accesului la resurse financiare; izolarea de prieteni şi familie; ameninţări; atacuri. (în unele cazuri pot duce la decesul unuia dintre parteneri). FORMELE ABUZULUI

4. FENOMENUL VIOLENŢEI DOMESTICE ŞI FENOMENUL VIOLENŢEI ÎN FAMILIE

5. ETAPELE VIOLENŢEI

6. Influenţe asupra dezvoltării copiilor • Copiii care trăiesc într-o familie violentă ajung să dezvolte aceleaşi comportamente ca şi părinţii lor. Indiferent de vârstă, copiii sunt învăţaţi că violenţa este o metoda eficientă de a controla alţi oameni. Studiile au arătat că adolescenţii care trăiesc într-un mediu violent sunt următoarea generaţie de agresori şi victime. • Copiii din familiile violente învăţa că: • este acceptabil ca un barbat să lovească o femeie; • violenţa este modul de a obţine ceea ce vrei; • oamenii mari au o putere pe care nu o folosesc cum trebuie; • bărbaţii care pedepsesc femeile şi copiii sunt bărbaţi adevăraţi; • exprimarea sentimentelor înseamnă slăbiciune; • nu vorbi despre violenţă! • nu avea încredere! • nu simţi!

7. Sugariireacţionează la mediul din jurul lor; când sunt supăraţi plâng, refuză mâncarea sau se închid în sine şi sunt foarte susceptibili faţă de privarea emoţională. Sunt foarte vulnerabili. • Copii antepreşcolariîncep să dezvolte încercări primare de a relaţiona cauzele de emoţii; prezintă probleme de comportament cum ar fi îmbolnăviri frecvente, timiditate profundă, stima de sine scăzuta şi probleme sociale la gradiniţa cum ar fi loviri, muşcări sau contraziceri. La acest stadiu apar diferenţele de gen. • La vârstapreşcolară, copiii cred că tot se învârte în jurul lor şi este provocat de ei. Dacă sunt martori ai violenţelor sau abuzului, pot crede ca ei le-au provocat. Unele studii au arătat că băietii preşcolari au cele mai mari rate ale agresivităţii şi cele mai multe probleme somatice, faţă de alte grupe de vârstă. • Copiii de şcoala primară, în special în stadiul târziu, încep săînveţe ca violenţa este calea cea mai potrivita pentru a rezolva conflictele într-o relaţie. Deseori au probleme la teme iar la fetele din această grupă de vârstă au fost identificate cele mai ridicate nivele de agresivitate şi depresie. • Adolescenţiivăd violenţa ca o problemă a părintilor lor şi deseori consideră victima ca fiind vinovată. Conflictele dintre părinţi au o influenţă profundă asupra dezvoltării adolescentilor şi a comportamentului lor ca adulţi şi este cel mai puternic predictor al delincvenţei violente.

8. EFECTELE VIOLENŢEI ÎN FAMILIE • Efectele violenţei în familie sunt resimţite nu doar de către femeia victimă a agresiunii, ci şi de copilul / copiii acesteia. Copilul: • lipseşte de la şcoală; • întârzie acasă; • are rezultate şcolare sub posibilităţile sale reale; • este mai retras în relaţiile cu colegii şi profesorii; • este mai agresiv. • De asemenea, copilul poate: • să aibă coşmaruri; • să aibă ticuri; • să aibă frici nejustificate, fără un motiv evident; • să fie trist, fără chef de joacă; • să fie tăcut; • să fie săritor în sprijinul unuia dintre părinţi; • să se comporte ca un mic adult.

10. SFATURI • Dacă cunoaşteţi o persoană care a fost victima violenţei în familie: • Evitaţi implicarea fizicăîn aplanarea violenţei; riscaţi să deveniţi o victimă. • Apelaţi la ajutorul poliţiei. • Credeţi ceea ce vă spune victima fără să o judecaţi. • Întrebaţi persoana cu ce îi puteţi fi de folos. • Încurajaţi conversaţia, dar fără să o monopolizaţi. • Ajutaţi victima să decidă ce trebuie făcut. Toleranţa violenţei duce la perpetuarea ei!

11. Adăposturi • Titan - Tel. 983 • Centrul de Criză Împotriva Violenţei Domestice Buftea - Aleea Şcolii, nr. 2-4, Tel. 021/225.52.81 • Fundaţia Sensiblu, Tel. 405.60.01., 405.60.02  • Organizaţii Neguvernamentale cu care Poliţia colaboreazăîn domeniu: • Centrul de Resurse Juridice - Bucureşti • Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară – Iaşi • Asociaţia Scop - Timişoara • Artemis - Cluj-Napoca • Betania - Bacău • Fundaţia Comunitară – Constanţa • Parteneri pentru Egalitate - Bucureşti

12. Legi privind combaterea violenţelor familiale Legea nr.30/18.05.1994 privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la această convenţie H.G.R. nr.686/12.07.2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul prevenirii şi combaterii fenomenului violenţei în familie, strategia implementată în perioada 2005-2007. Legea nr.217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie (cu modificările şi completările ulterioare). Legea nr.202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, republicată în 2007. H.G.R. 319/2006- Strategia naţională pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi, pentru perioada 2006-2009 şi a Planului general de acţiuni pentru implementarea Strategiei Naţionale pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru perioada 2006-2009. H.G.R 285/2004 privind aplicarea Planului naţional de acţiune pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Legea nr.211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor. Ordinul 304/385/2004 privind aprobarea instrucţiunilor de organizare şi funcţionare a unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Ordinul 384/306/993/2004 pentru aprobarea Procedurii de conlucrare în prevenirea şi monitorizarea cazurilor de violenţă în familie. Legea nr.116/2002 privind combaterea marginalizării sociale Ordinul 383/12.07.2004 privind aprobarea standardelor de calitate pentru serviciile sociale din domeniul protecţiei victimelor violenţei în familie. O.G. nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare Legea 678/21.11.2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane. Codul Penal: art.175,176, 179-183, 189-191, 193, 194, 197, 202, 206, 211, 305-307, 309, 314-316, 318.

13. VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE!