Download
1 / 91
E N D
Canalul Suez Canalul Suez, aflat la vest de Peninsula Sinai, este un canal de 163 km lungime, şi lat de 300 m în cel mai îngust punct, situat în Egipt, între Port Said la Marea Mediterană şi Suez la Golful Suez (Marea Roşie). Canalul Suez a fost construit de compania lui Ferdinand de Lesseps, lucrările durând 10 ani, între 1859 şi 1869. La sfârşitul lor, proprietari ai canalului erau Franţa şi Egiptul. S-a estimat că 1,5 milioane de egipteni au lucrat la construirea lui şi că 125.000 dintre ei au murit, în special din cauza holerei. La 17 februarie 1867 a fost traversat pentru prima dată de un vapor, dar inaugurarea lui oficială a avut loc la 17 noiembrie 1867. Din cauza conflictelor militare, canalul a fost închis de mai multe ori. Pentru că egiptenii aveau mari datorii externe, au fost forţaţi până la urmă să vândă partea lor de canal Marii Britanii, aceasta din urmă având asigurat drumul către Indii. La 29 octombrie 1888, prin Convenţia de la Constantinopol, s-a hotărât neutralitatea Canalului, declarându-l liber şi deschis, atât pe timp de război cât şi pe timp de pace, oricărui vapor, comercial sau de război, indiferent de pavilionul sub care circulă. Canalul permite trecerea în ambele direcţii, de la nord la sud, a navelor între Europa şi Asia, fără să mai fie necesară înconjurarea Africii. Înainte de deschiderea canalului în 1869, bunurile erau uneori transportate pe pământ între Marea Mediterană şi Marea Roşie. În timpul faraonilor a existat un canal între Marea Roşie şi Nil, canal azi dispărut.Canalul e format din două părţi, la nord şi la sud de Marele Lac Sărat, legând Marea Mediterană de Golful Suez la Marea Roşie. Canalul nu are ecluze, deoarece nu există înălţimi de urcat. Permite trecerea navelor cu deplasament de până la 150.000 de tone. Pot trece navele cu pescajul până la 16 m, existând planuri de a mări această distanţă la 22 m până în 2010, pentru a permite trecerea superpetrolierelor. Astăzi, superpetrolierele pot descărca o parte din încărcătură într-o barjă a canalului, şi o pot reîncărca la celălalt capăt. Există o singură bandă de navigaţie, cu mai multe locuri de depăşire. De obicei, trei convoaie tranzitează canalul zilnic, două către sud şi unul către nord. Trecerea ia între 11 şi 16 ore, cu o viteză de circa 8 noduri, pentru a previni erodarea malurilor canalului de valurile generate de vase.
Din 1980 s-a deschis un tunel pentru traficul auto (Tunelul Ahmed Hamdi) pe sub canal, şi începând cu 1999, traversat de o linie de înaltă tensiune. Are o lungime de 1,63 Km şi un diametru de 11,6 m, fiind construit de britanici. O linie de cale ferată aflată pe malul de vest parcurge paralel întreaga sa lungime. Pentru traversarea canalului cu trenul, s-a construit în 1983 un pod cu două braţe pivotante (podul El Ferdan), lung de 340 metri, cel mai lung de acest tip din lume. Acesta înlocuieşte podul distrus în 1963, în timpul “războiului de 6 zile”, dintre Israel şi Egipt. Un alt pod, pentru automobile, s-a construit cu ajutor japonez (60% din costuri) mai spre nord. Acesta are zonă centrală suspendată pe piloni înalţi de 154 m, proiectaţi să semene cu obeliscurile egiptene antice. Negocierile pentru construirea podului au început în martie 1995, cu ocazia vizitei preşedintelui Mubarak în Japonia, iar inaugurarea a avut loc în octombrie 2001. Între pilonii principali sunt 400 metri, iar cu rampele laterale podul are o lungime de 3,9 Km. Se numeşte “Podul prieteniei” sau “Podul Mubarak”. Înălţimea de la nivelul apei până la tablierul podului este de 70 metri, din care cauză canalul poate fi traversat doar de nave cu înălţimea maximă de 68 metri. Volumul de trafic a constituit, în 1991, aproximativ 18.300 parcurgeri ale canalului, cu un tonaj total de 426 milioane tone. Marcajul kilometric este în numere arabe şi este poziţionat pe malul vestic al canalului. Regulamentul de trafic naval prin canal şi în porturile sale sunt fixate de Autoritatea Navală a Canalului Suez. Aceste regulamente sunt aplicabile atât pentru nave de război, cât şi pentru cele comerciale şi civile. Zona canalului este port liber. În general, tranzitarea canalului la primele ore ale zilei nu este posibilă. Navele cu lungime de cel mult 50 m pot tranzita canalul cu pescaj de 18,9 m. Navele cu balast cu lungime mai mare de 74,67 m şi pescaj la provă 9,75 m şi 11 m la pupă pot trece canalul doar în condiţii de calm şi vizibilitate, cu viteza vântului mai mică de 10 Nd.
Distanţe maritime comparative între Londra şi Bombay, pe la sudul Africii, respectiv prin Canalul Suez.
Gravuri şi fotografii de la construirea canalului. Utilajele au fost proiectate şi construite de francezi.
Casa în care a locuit Ferdinand de Lesseps în timpul construirii canalului.
O jumătate a podului feroviar pivotant de peste Canalul Suez.
Podul feroviar pivotant este deschis pentru circulaţia navelor.
Navigaţie pe nisip? Nicidecum. Canalul este “tăiat” prin deşert.
