Determinismul genetic al unor caractere umane

1. Determinismul genetic al unor caractere umane Neicu Magdalena Guler Denisa Cls. a XII-a SN2 Prof coord. Rodica Beicu

2. Ca şi la alte fiinţe vii, la om caracterele şi însuşirile sunt determinate de structuri genetice, iar transmiterea lor de la o generaţie la alta are loc conform legilor eredităţii, descoperite de G. Mendel. De asemenea, la om ca şi la alte organisme, materialul genetic îl reprezintă ADN-ul localizat în cromozomi. • Numărul de cromozomi din celulele somatice este egal cu 46, pe când celulele sexuale conţin doar 23. În cromozomii fiecărei celule se conţine informaţia genetică care asigură deosebirea fiecărei fiinţe umane de alte fiinte. Tot odată, în ele se mai conţine informaţia cu privire la faptul cum va fi nuanţa pieii individului dat, culoarea şi structura părului, culoarea şi tăietura ochilor, forma nasului, grupa de sânge şi o mulţime de alte particularităţi morfologice, fiziologice şi biochimice, care deosebesc un om de altul şi-l fac unic pe fiecare dintre noi.

3. Conform unor calcule aproximative, cromozomii fiecărei celule umane conţin câteva milioane de gene. De aceea la om posibilităţile variabilităţii combinative a caracterelor şi însuşirilor sunt cu mult mai mari decât la alte specii biologice. • Numai operându-se cu cele 23 de perechi de cromozomi fiecare părinte poate da teoretic aproximativ 10 miliarde de combinaţii ereditare.

4. Legile mendeliene • Gregor Mendel este fondatorul geneticii ca stiinta. El a studiat transmiterea caracterelor ereditare in descendenta si a fundamentat legile ereditatii. •             Marea importanta a legilor mendeliene consta in: • 1.      – demonstrarea faptului ca, transmiterea  ereditara a caracterelor se realizeaza prin intermediul unor factori ereditari , prezenti in toate celulele organismului. Prin combinarea probabilistica a acestor factori ereditari, de origine materna si paterna, rezulta segregarea caracterelor in descendenta. • 2.      – studiile lui Mendel au dovedit  ca factorii ereditari recesivi pot sa nu se manifeste la descendenta , ramanand in stare ascunsa. Aceasta inseamna  ca  transmiterea factorilor ereditari nu este afectata de prezenta caracterului respectiv, ei mostenindu-se la urmasi numai pe baza combinarii probabilistice a factorilor ereditari.

5. In cazul incrucisarii intre organisme care difera printr-o pereche de caractere (AA si aa) se obtin in prima generatie , exclusiv heterozigoti (Aa ) la care se manifesta caracterul dominant, aceste organisme heterozigote produc doua tipuri de gameti ( A si a ) in proportie egala. La incrucisarea intre organisme heterozigote ( Aa * Aa ), prin combinarea probabilistica gametilor , se obtinurmatoarele tipuri de organisme :tipurile de organisme AA (25%) si Aa (50%) sunt identice fenotip, asa ca in F2, segregarea dupa fenotip este de 75% cu caractere dominante si 25% cu cele recesive.

6. Caractere recesive si caractere dominante - Conform legilor ereditatii, un caracter genetic este dominant sau recesiv. - Un caracter dominant (ca de exemplu "ochii negri") se manifesta la copil chiar daca el nu este transmis decat de catre unul din parinti. El se exprima chiar daca exista alt caracter ("ochii albastri") pe cromozomul omolog. - Un caracter recesiv (caracterul "ochi albastri", de exemplu) trebuie sa fie transmis de ambii parinti pentru a se putea manifesta la copil. El nu poate sa se exprime decat daca este purtat de catre ambele gene omoloage. • Un alt exemplu de caracter este lobul urechii. Caracterul dominant este lobul urechii detasat,iar cel recesiv este lobul urechii atasat.

7. Transmiterea caracterului in familia Denisei Guler Ll LL LL ll LL Ll LL

8. Transmiterea caracterului in familia Magdalenei Neicu Ll ll LL LL LL Ll LL

9. Bibliografie: • http://www.ipedia.ro/gregor-mendel-enciclopedie-informatii-biologie-789/ • http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/ereditate_3342 • http://ro.wikipedia.org/wiki/Genetic%C4%83