290 likes | 472 Views
Concursul interjudeţean cu tema: Importanţa prezentărilor PowerPoint în predare. Istorie. Genocidul armenilor. Prezentare realizat ă de eleva: Capr ă Anişoara clasa a X-a E Colegiul Tehnic “Petru Muşat” Suceava. Prof. îndrumător : Foit Ecaterina Daniela. CUPRINS. Introducere
E N D
Concursul interjudeţean cu tema: Importanţa prezentărilor PowerPoint în predare Istorie Genocidul armenilor
Prezentare realizată de eleva: Capră Anişoara clasaaX-a E Colegiul Tehnic “Petru Muşat” Suceava Prof. îndrumător: Foit Ecaterina Daniela
CUPRINS • Introducere • Ce este genocidul armean? • Deportarea armenilor • Masacru, trauma,dezastru, tragedie,teroare • Motivul • Cauze politice • Cauze sociale • Cauze culturale şi economice
S-au împlinit anul acesta, 97 de ani de la genocidul armean din 1915. Este un moment tragic în istoria unei naţiuni, este un punct de cotitură în destinul unui popor. • Au mai fost evenimente dramatice în istoria lumii, în istoria armenilor în particular, dar un astfel de eveniment marchează, pe durata lungă a istoriei, configuraţia întregii umanităţi. Monument genocid Armenia Comemorare genocid Armenia
Dar ce este genocidul armean? • În preajma primului război mondial, Imperiul Otoman era condus de guvernul Junilor turci. Aceştia se temeau că armenii ar putea să se alieze cu Rusia, rivala de secole a otomanilor pentru supremaţia în Peninsula Balcanică şi în Caucaz. În 1915, când războiul deja începuse, câteva batalioane armeneşti ale armatei ruse au început să recruteze dintre armeni pe cei care , în trecut fuseseră în armata otomană.
În acest timp, armata armeană era ajutată şi înarmată şi de Franţa, care i-a îndemnat la revoltă împotriva proaspetei puteri republicane. Justificându-şi actele proprii ca reacţie la ameninţarea proaspătului stat, Junii turci au executat imediat în jur de 300 de naţionalişti armeni şi au dat ordine de deportare a unei bune părţi a populaţiei armeneşti din Anatolia, unde trăiau de milenii, spre deşerturile din Siria şi Mesopotamia. Deportarea armenilor
Genocidul armenilor a început în oraşul Van, cel mai mare oraş armenesc din Turcia (aflat într-un colţ îndepărtat al Asiei Mici, învecinat cu Persia la răsărit şi la nord cu Caucazul), cu populaţia cea mai civilizată şi mai harnică din partea de răsărit a Imperiului, veche aici de trei mii de ani Populaţie civilizată şi harnică...
În anul 1915 Turcia trecea printr-o dificilă perioadă de tranziţie, ieşise înfrântă în urma războaielor balcanice şi fusese obligată să cedeze Rusiei teritoriul dintre Marea Caspică şi Marea Neagră, teritoriu locuit în special de armeni. Teritoriu locuit de armeni
Intrarea în război a Bulgariei de partea Puterilor Centrale a făcut posibilă declanşarea genocidului armenilor prin aceea că acum Imperiul Otoman era izolat de restul lumii, cu excepţia Germaniei şi Austriei, şi astfel “Noua Turcie”, scăpată de sub tutela europenilor şi-a celebrat renaşterea naţională prin masacrul ulterior a peste un milion de armeni, şi aici ne referim la armenii creştini ortodocşi, pe care “junii turci” îi numeau “ghiauri spurcaţi”.
A urmat o teribilă campanie de dezrădăcinare a armenilor, ridicaţi din case şi obligaţi să mărşăluiască sute de kilometri prin actualul deşert al Siriei, fără hrană sau apă. • Crimele nu au ţinut cont de vârstă sau de sex, iar violurile au fost la ordinea zilei. Puţinele imagini existente sunt îngrozitoare…
Masacru... Traumă...
Dezastru... Tragedie... Teroare...
Armenii erau chemaţi la poliţie sub pretextul că sunt bănuiţi a deţine arme, iar din momentul în care se prezentau erau arestaţi şi aruncaţi în închisori pe motiv că sunt răzvrătiţi şi că de fapt ei pregătesc o revoluţie.
O altă “pedeapsă” ce le-a fost dată era cea a deportării prin locuri lipsite de viaţă, de sate sau oraşe, locuri unde bântuiau triburi de beduini şi de kurzi care erau înştiinţate de plutoanele de jandarmi turci care mergeau înainte, de direcţia convoaielor, în ideea că aceştia să-i ucidă şi să-i jefuiască pe armenii din convoaie. Pe drum, inclusiv jandarmii însoţitori ai convoaielor ucideau şi deposedau de bunuri armenii din aceste convoaie.
Înainte de a pleca în deportare, tinerii armeni erau legaţi câte patru şi împuşcaţi pe loc fără nici un motiv şi fără nici o judecată.
O mulţime de spânzurări se făceau zilnic în locuri publice fără motiv şi fără judecată. • Foarte rar, înainte de a fi deportaţi, aveau timp să-şi mai vândă câte ceva din proprietăţi sau bunuri şi asta se făcea pe preţuri de nimic.
Un alt exemplu este cel al populaţiei din oraşul Agora, unde locuitorii armeni din acest oraş au fost legaţi şi încolonaţi, iar după cinci ore de mers către Cezareea au fost ucişi toţi, într-un loc ferit, într-o vale. • Alt exemplu este cel de la Trabzon unde bărbaţii armeni au fost îmbarcaţi în bărci şi duşi în largul Mării Negre, iar acolo jandarmii turci i-au împuşcat şi înecat pe toţi.
Timp de 6 luni au continuat aceste aşa zise deportări care de fapt erau nişte masacre făcute sub acoperirea deportărilor, mulţi din deportaţi murind, din cauza marşurilor forţate în soarele nemilos al deşertului, din lipsa de apă sau din cauza bolilor. Se estimează că au fost ucişi peste un milion cinci sute de mii de armeni ortodocşi.
Centrul aşezărilor armeneşti se afla în apropierea muntelui Ararat. Majoritatea armenilor erau în special meşteşugari, dar şi agricultori, pătura conducătoare a minorităţii armene din Turcia trăind la Constantinopole şi fiind formată din negustori bogaţi. • Persecuţia armenilor a continuat până în 1923, când Imperiul Otoman a fost înlocuit de Republica Turcă.
Motivul real al exterminării poporului armean era că ar fi îngreunat formarea marii naţiuni turce. • La un moment dat ei spuneau: • “Să nu uităm, dacă luăm parte la acest război, o facem numai pentru a ne apăra de pericolul care ne ameninţă, noi avem un scop mult mai important, împlinirea idealurilor noastre naţionale … acesta este motivul pentru care trebuie să ucidem duşmanul şi să stabilim o graniţă naturală care să ne permită să ne unim cu fraţii noştri de aceeaşi rasă …”
Dacă este să enumerăm cauzele care au dus la acest genocid, am putea să le clasificăm în: • Cauze politice: Imperiul Otoman în anul 1915 era format doar din teritorii arabe şi armeneşti, teritoriile arabe erau localizate la extremitatea imperiului, cele armeneşti ocupau o poziţie centrală, iar eventuala pierdere a acestora ar fi putut deveni periculoasă din punct de vedere strategic; Harta Imperiului Otoman
Cauze sociale:turcii reprezentau a şasea parte din populaţia Imperiului Otoman şi controlau totul prin forţa brută ; ei doreau o omogenizare etnică care să diminueze diferenţele specifice dintre diversele etnii conlocuitoare. Comunitatea armeană deranja prin faptul că era organizată autonom din punct de vedere social, educativ, cultural şi spiritual în jurul bisericii armene; Şcoală armenească Biserică armenească
Cauze culturale:armenii au jucat un rol important, chiar decisiv, în crearea culturii turce în epoca modernă, iar şovinii turci au văzut un pericol în ceea ce priveşte influenţa culturii armene asupra civilizaţiei turce, cultura armeană fiind una de tip europenizat şi ulterior de tip americanizat, pe când puţină cultură a turcilor avea influenţe ale civilizaţiilor arabe şi persane care nu se puteau compara cu nivelul ridicat al culturii europene şi americane. Iată câteva mărturii ale culturii armene
Cauze economice: odată cu dezvoltarea industrială din epoca modernă, meşteşugul şi comerţul au devenit foarte importante în viaţa economică a societăţii şi astfel a crescut enorm importanţa armenilor, grecilor şi evreilor care deţineau controlul acestor ramuri, turcii nefiind capabili să rivalizeze cu aceştia
Parlamentul European de la Strasbourgh a adoptat la 18 Iunie 1987 o rezoluţie de recunoaştere a genociduluiarmean. • Suedia e ultima ţară care a recunoscut, printr-o rezoluţie parlamentară din martie 2010, genocidul armean. • Turcia neagă crimele comise în timpul • genocidului de către Imperiul Otoman. • Germania şi Uniunea Sovietică nu au • recunoscut niciodată genocidul. • De-a lungul timpului o mulţime de organisme şi foruri internaţionale, mari personalităţi sau preşedinţi de stat, au condamnat acest genocid, dintre care amintim:
După genocid, fondatorul republicii turce, a realizat o ruptură radicală de Imperiul Otoman şi cei trei conducători care erau responsabili pentru crime – Talaat, Enver şi Gemal Paşa. • Deşi a recunoscut tragedia armenilor, Atatürk a inclus totuşi în guvernul său politicieni şi militari implicaţi direct în genocid. Sfârşit
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată!