EVOLU ŢIA FENOMENULUI TURISTIC

1. EVOLUŢIA FENOMENULUI TURISTIC ETAPA TURISMULUI INCIPIENT ETAPA PSEUDOTURISTICĂ ETAPA TURISMULUI MODERN ŞI CONTEMPORAN

2. 1. Etapa turismului incipient 2 1 3 4

3. FARUL DIN ALEXANDRIA A şaptea minune a antichităţii s-a aflat în Egipt. Este vorba despre un turn în vârful căruia ardea o flacără care semnaliza marinarilor intrarea în portul Alexandria. Edificiul a fost construit pe insula Faros, aceasta denumire fiind la originea termenului "far" care desemnează o astfel de construcţie. Farul din Alexandria a fost construit în timpul domniei lui Ptolomeu al II-lea, 285-246 î.Hr., de arhitectul Sostrate. Conform legendei, Sostrate a supus acţiunii valurilor mării diferite materiale, pentru a vedea care este cel mai rezistent. În urma experienţelor, arhitectul a constatat ca numai sticla nu a fost atacată. Drept urmare, temelia monumentului a fost realizată dintr-un bloc imens de sticlă. După spusele anticilor, farul a avut o înălţime de 272 m. Arabii, care au cucerit Egiptul un mileniu mai târziu, au relatat ca ruinele edificiului atingeau 116 m. Farul din Alexandria şi-a îndeplinit menirea până în secolul al XII-lea. Construcţia s-a prăbuşit în anul 1302 când a avut loc un seism. În pofida faptului ca nu a mai fost identificat locul unde odinioară se ridica monumentul, numele acestuia a supravieţuit.

4. 2. COLOSUL DIN RHODOS În antichitate locuitorii din Rhodos, insula situată la sud de oraşul Halicarnas, au fost navigatori. Aceştia aveau predilecţie pentru operele uriaşe. Din relatarea unui autor al epocii aflăm că în Rhodos existau peste 3000 de statui, dintre care 100 erau foarte mari. Cea mai cunoscută şi admirată a fost statuia care îl înfăţişa pe Helios, zeul Soarelui. Cu o înălţime de cca 40 de metri, a fost denumita "colosul din Rhodos". Opera de artă a fost distrusă de un cutremur. După anumite relatări, statuia ar fi servit drept far în port. 3.GRĂDINILE SUSPENDATE ALE SEMIRAMIDEIConform legendelor, cu mii de ani în urmă, în Babilon a domnit regele legendelor Ninus. Acesta s-a căsătorit cu Semiramida, o prinţesă străină care era foarte tristă pentru că îşi părăsise patria. Pentru ca Semiramida să se acomodeze mai bine cu noul ţinut în care urma să locuiască, suveranul a ordonat supuşilor să amenajeze "Gradinile suspendate din Babilon", care sânt cunoscute în istorie drept a doua minune a lumii antice. În realitate, grădinile nu erau suspendate, ci erau dispuse în terase supraînălţate, spijinite de coloane, care formau o scară uriaşă. Opera de artă se întindea pe o suprafaţă care depăşea 15.000 mp. Printr-un sistem de irigaţii, apa Eufratului ajungea până la cea mai înaltă grădină, udând plantele.

5. 4.STATUIA LUI ZEUS DIN OLIMPIA In mitologia greaca regatul lui Zeus, divinitatea suprema, se afla pe vârful acoperit de nori al Muntelui Olimp. Zeus era atât de puternic incit daca se încrunta, muntele se zguduia. Din acest motiv statuia care a fost realizata de sculptorul Fidias pentru templul din Olimpia, oras din Peloponez, il înfaţişează pe "părintele zeilor" încruntat. Din descrierile făcute, Zeus purta o cununa din frunze de laur, confecţionate din bucăţi de aur. În mâna dreaptă divinitatea ţinea o statuie a zeiţei Victoriei, iar în stânga un sceptru. Soclul statuii a fost realizat din marmura neagra. Timp de secole templul lui Zeus din Olimpia a fost sanctuarul cel mai frecventat de pelerini. Statuia a fost distrusa de goţi. 5. MAREA PIRAMIDĂ DE LA GIZEH Cea mai impunătoare piramidă din Egipt a fost construita din ordinul faraonului Keops, la Gizeh, localitate situata in apropiere de Cairo. Ea a fost considerata prima minune a lumii, fiind singura dintre cele şapte care înca mai exista. Piramida a fost ridicată pe o suprafaţă de 54.000 mp, înălţimea monumentului fiind de aproximativ 140 m ceea ce echivalează cu doua catedrale Notre-Dame de Paris suprapuse. Bucăţile de piatră au fost aduse din munţii care se află la est de Nil. Modul in care a fost construita piramida si arhitectura acesteia au generat numeroase controverse în rândul oamenilor de ştiinţă. Piramida lui Keops, prin numeroasele sale elemente surprinzătoare, constituie o enigma pentru contemporani.

6. 6 5 8 7

7. 6. TEMPLUL DIANEI DIN EFES Templul Dianei din Efes, in Asia Mica, in fata insulei Samos, considerat a patra minune a lumii antice, a căzut pradă flăcărilor. Locuitorii din Ionia, veniţi din zona continentală a Greciei, fondaseră acest templu către sfârşitul primului mileniu înainte de Hristos. Se găsea cândva în apropierea unui arbore pe care triburile indigene îl venerau. Acolo se afla sanctuarul unei zeiţe a fecundităţii, pe care şi-o reprezentau ca pe o femeie cu mai mulţi sâni. Mitologia greacă, deschisa întotdeauna la nou, a preluat-o cu entuziasm. Dorienii au mărit străvechiul templu, au asimilat-o mai târziu pe zeiţa-mamă Dianei, seducătoarea si feciorelnica zeiţă a lunii, neobosita vânatoare, protectoare a animalelor, a femeilor si a oraşelor. Era, de asemenea, recunoscută ca fiică a lui Zeus şi sora geamănă a lui Apollo. Templul Dianei a fost cunoscut şi sub numele de Artemison, a fost început in 620 î.Hr., de Chersiphron, refăcut de Paeonis din Efes (550 i.e.n.) si complet reconstruit de Deinocrates, intre 350 si 323 i.e.n. Edificiul era construit in stil ionic si avea 127 de coloane decorate cu reliefuri, la care au contribuit sculptori celebri, precum Praxitelesa si Scopas. 7. MAUSOLEUL DIN HALICARNAS În cetatea Halicarnas din Asia Mica a domnit in secolul al IV-lea i.Hr. regele Mausolos. Suveranul a ordonat arhitecţilor să îi construiască un monument asemănător piramidelor din Egipt. Lucrarea urma să fie în acelaşi timp o operă de artă şi un mormânt. Conform descrierilor cea de-a cincea minune a lumii a fost un edificiu înconjurat de coloane, acoperişul în formă piramidală ce avea în vârf un car triumfal in care se aflau Mausolos şi soţia sa Artemisa.

8. ROMAANTICĂ

9. 2. Etapa pseudoturistică • Se suprapune Evului mediu pană la epoca renaşterii în Europa, când premisele favorabile turismului din antichitate se reduc din cauza fanatismului religios şi a circumstanţelor politice: nr. mare de state feudale, fiecare cu legislaţie proprie, dese războaie, etc. • Activităţi : - pelerinaje religioase, conduse de ghizi călugări - la Roma şi Ierusalim pt. creştini - la Mecca şi Medina pt. musulmani - la Lhasa, sanctuarele din India şi Indochina pt. budişti - la Muntele Fiji pt. Japonezi - schimburi comerciale care dezvoltă primele drumuri importante prin Europa şi mai departe; foarte important era de ex. “DRUMUL MĂTĂSII” care străbătea Asia de la est la vest şi ajungea în Europa; în lungul drumurilor se dezvoltă hanurile - apare turismul cultural favorizat de apariţia primelor universităţi: Bologna (1119), Ravenna (1130), Sorbona (1200), Cambridge (1209), Oxford (1214), Padova (1222), Neapole (1224), Pisa (1346), Cracovia (1364), Viena (1365), etc.

10. MAREA MOSCHEE DIN MECCA

12. MEDINA

13. LASHA CAPITALA SPIRITUALĂ A TIBETANILOR

14. MUNTELE FUJI

15. 3.Etapa turismului modern şi contemporan • Între secolele XV-XVII • Începând din secolul XVIII până în 1950 (etapa revoluţiei industriale) • Perioada turismului în masă

16. a) Între secolele XV-XVII • Începe în perioada Renaşterii când s-au făcut şi marile descoperiri geografice; apar paşapoartele • Renaşterea reprezintă epoca de înnoire socială şi culturală, care a avut loc în Europa, la sfârşitul Evului Mediu, în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, caracterizată prin redescoperirea interesului pentru cultura şi artaantichităţii clasice. Renaşterea a avut originea în Italia şi s-a răspândit apoi în întreaga Europă apuseană. În acest timp s-au produs profunde transformări sociale, politice, economice, culturale şi religioase, care au marcat trecerea către societatea modernă. Societatea feudală a Evului Mediu cu structură ierarhică rigidă, dominată de economia agrară şi sub puternica influenţă a Bisericii Catolice a început să se destrame. La producerea acestor fenomene, un rol determinant l-au avut oamenii de cultură şi artiştii, înclinaţi către clasicismul greco-roman, aspirând la eliberarea spirituală de sub dogmele religioase.

17. În Europa secolului al XV-lea si al XVI-lea forţele de producţie sau dezvoltat vertiginos favorizate de răspândirea şi perfecţionarea unor realizări tehnice din antichitate . Noile inovaţii apărute , printre care se numără şi cele din transportul maritim cum sunt : construirea de nave cu tonaj superior si a caravelelor, perfecţionarea cârmei, busolei si astrolabului . Aceste realizări tehnice au revoluţionat navigaţia. În acelaşi timp a început procesul de formare a capitalului, prin concentrarea unor mari sume de bani in mâna unor oameni bogaţi . Creşterea producţiei manufacturiere, si nevoile sporite ale populaţiei orăşeneşti a contribuit la înflorirea comerţului . Pentru facilitarea schimburilor economice se crează companii comerciale precum Compania Levantina , Compania răsăriteană , Compania indiilor ,etc. Pe măsură ce relaţiile marfa~bani s-au dezvoltat a apărut o cerinţă tot mai mare de aur si argint . În acelaşi timp preţul mirodeniilor, mătăsii şi pietrelor preţioase aduse din orient a crescut deoarece monopolul acestora era deţinut de arabi aliaţi cu veneţienii si genovezii . Poveştile care circulau in acea perioada despre bogaţiile fabuloase ale Orientului precum si repunerea in circulaţie a ipotezei lui Ptolomeu privind sfericitatea Pamântului împreuna cu revoluţiile tehnice din navigaţie au dus la dorinţa de găsire a unui nou drum spre Orient . In anul 1410 in Portugalia se înfiinţase prima şcoală de navigaţie. În ea se învăţa istoria marinei din timpurile de mai înainte , astronomia , matematica , scrierile lui Hiparc si Ptolomeu si se mai studia si o carte din evul mediu numita „Mirabilia Mundi” sau „Lucrurile minunate ale lumii” , în care Marco Polo (1254-1323) descria călătoria sa în China, de unde s-a întors cu nenumărate bogaţii. Şcoala aceasta a avut printre elevii săi pe Bartolomeo Diaz si Vasco da Gama .

18. b) Începând din secolul XVIII până în 1950 (etapa revoluţiei industriale) • Revoluţia industrială este procesul tehnic complex prin care munca manuală este înlocuită cu maşinismul. În acest proces muncitorului îi revenea rolul de supraveghere, reglare şi alimentare a maşinii. Apariţia revoluţiei industriale a avut ca efect creşterea producţiei, dezvoltarea oraşelor şi a ştiinţei., creşterea numărului de locuitori • „revoluţie industriala”,a implicat progrese in domenii diferite; multe dintre ele nu aveau nimic in comun cu procesele industriale, dar acţionau convergent asupra economiei, producând efecte atât de spectaculoase încât puteau fi considerate revoluţionare. O serie de invenţii şi descoperiri au transformat producerea textilelor si prelucrarea metalelor in industrii recunoscute pe plan mondial. Noi surse de energie – mai ales motorul cu aburi – au fost valorificate. Exploatarea cărbunilor a fost „combustibilul” acestei revoluţii, iar creşterea numărului populaţiei a asigurat forţa de muncă necesară şi o piaţă pentru bunurile produse de industrie. • O revoluţie rapidă a mijloacelor de transport a dus la scăderea costurilor de transport a materiilor prime şi produselor finite, a persoanelor; de asemenea, „revoluţia agriculturii” a pus capăt fricii de foamete şi a devenit posibila susţinerea unei populaţii în creştere.

19. În această perioadă se dezvoltă şi se diversifică căile şi mijloacele de transport, precum şi bazele de cazare • Apar primele hoteluri – 1816 Rigi, 1823 Arcadron • Apar staţiuni balneare – Baden Baden, Pyrmont, Badenweiller (Germania), Bagneres de Luchon, Ax les Thermes (Franţa), Karlovy Vary (Cehia) • Se dezvoltă primele activităţi cu caracter strict turistic (călătoria turistică – iniţiată de Thomas Cook în 1841, stă la baza agenţiilor de voiaj • Concomitent, în Franţa, Germania, Norvegia, Elveţia, Italia, Suedia apar cluburile de turism-alpinism şi asociaţiile de vacanţă • De la practicarea turismului individual sau în grupuri mici, se trece la TURISMUL ÎN MASĂ • Această formă de turism e practicată prima oară în Anglia unde au apărut aşa numitele “holliday”(excursii de vacanţă) şi “weekend”(excursii de sfârşit de săptămână)

20. KARLOVY VARY

21. BADEN BADEN

22. AX les THERMES

23. Apare reorientarea omului către natură • La sfârşitul secolului XIX se pun bazele infrastructurii turistice propriu-zise ( aşezări cu funcţie turistică pe Coasta de Azur, Nisa, Cannes, Monte Carlo, Saint Tropez în Franţa, San Remo, Savona, Viarregio in Italia, Torremolinos, Aquillas, Santiago de Ribera în Spania) • În 1672 apare în Franţa primul GHID TURISTIC • Începând cu 1910 în unele state se reglementează timpul liber prin apariţia concediului plătit şi se generalizează paşapoartele, deci apar doi factori care impulsionează turismul

24. MONACO COASTA DE AZUR

25. MONTE CARLO

26. SAINT TROPEZ

27. c) Perioada turismului în masă • Cauze: • Scurtarea zilei de muncă şi a săptămânii de lucru • Creşterea nivelului de trai • Dezvoltarea căilor şi a mijloacelor de transport şi creşterea vitezei de deplasare • Dezvoltarea şi diversificarea ofertei turistice • Creşterea nevoii de recreere şi recuperare ca urmare a creşterii stressului unei vieţi urbane • În 1970 apar Organizaţia Mondială a Turismului, Academia Internaţională de Turism, Fereraţia Internaţională de Balneologie şi Climatologie, precum şi foarte multe firme de turism (Thomas Travel, Travel Trust, Club Mediteranean, Club Europeen, Inturist, Cedoc, Ibus, etc.)

28. PARTICULARITĂŢILE TURISMULUI CONTEMPORAN • Creşterea caracterului său de masă • Creşterea razei de deplasare la nivel continental şi intercontinental • Turismul devine o ramură de bază a economiei multor ţări receptoare • Diversificarea turismului conform cererii • Mobilitatea deosebită datorată dezvoltării şi diversificării căilor şi mijloacelor de transport • Accentuarea caracterului social prin atragerea spre turism şi a populaţiei cu venituri mici • Întinerirea, prin afirmarea turismului de vacanţă • Feminizarea • Reîntoarcerea la natură

29. Prof. Zamfira Florentina Grup Şcolar de Industrie Alimentară Constanţa