CARTEA - PRIETENUL OMULUI

1. CARTEA-PRIETENUL OMULUI Prof. Cornelia Cucu Liceul cu Program Sportiv Bacău

3. Consideraţii preliminare

4. În orientarea lecturii elevilor, dirigintelui îi revin următoarele sarcini:- stimularea interesului elevilor pentru lectură; • orientarea preferinţelor acestora către valorile autentice; • îndrumarea elevilorîn efectuarea lecturii cu maximum de folos sub aspectul folosirii tehnicilor de muncă intelectuală. • Atât în cadrul orei de dirigenţie câtşi în activităţile extracurriculare şi extraşcolare se pot organiza: vizite, expoziţii de carte, recenzii, medalioane, activităţi de cerc, concursuri, vizionări de filme, primirea unor invitaţi, etc., având ca scop cunoaştereaşi popularizarea cărţii.

5. Teme, idei pentrudiscuţii

6. Călătorie în istoria cuvântului şi a cărţii • Elementele tipograficeale unei cărţi • Sfaturi pentru întreţinerea şi folosirea unei cărţi • Cum alcătuim o bibliotecă personală • Cum, când şi unde citim? • Arta lecturii • Cugetări despre carte • Chestionar de verificare a gradului de preocupăre a elevilor pentru lectură

8. Călătorie în istoria cuvântului şi a cărţii

9. a. Cum au apărut primele înfiripări de grai omenesc Unele vorbe s-au ivit din încercările oamenilor primitivi de a imita glasul unor animale, şuierul vântului, plescăitul apei, etc., din nevoia de a se înţelege cu cei din jur în truda lor de fiecare zi. Într-o fază mai înaintată de dezvoltare a gândirii sale, omul a reuşit să creeze noţiuni (deci şi cuvintele corespunzătoare) despre lucruri şi fiinţe: băţ, bărbat, cald…Ca limbaje de comunicare au fost folosite fluieratul – cu care se transmiteau informaţii sau se conversa la câţiva kilometri – toba şi, mai aproape de noi, trompeta, cu ajutorul cărora se transmiteau mesaje până la zeci de kilometri distanţă.

10. b. Cum a apărut scrisul Oamenii au căutat să găsească o cale trainică de a transmite experienţa lor de viaţă generaţiilor viitoare. Astfel, au apărut semnele convenţionale notate pe diferite materiale. La început au fost desenelecare reprezentau anumite fiinţe sau obiecte. Un asemenea scris , prin desene, s-a numit pictografic. Cele mai multe dintre asemenea desene aveau substrat magic. Scrisul pictografic a evoluat spre scrisul ideografic. Ideogramele erau desene simplificate, reprezentând noţiuni şi judecăţi (latină,ideo= concepţie; greacă, graph = scris). Un pas înainte l-a reprezentat scrierea egipteană cu hieroglife (descifrate în secolul al XIX-lea de savantul francez Champollion), care sunt figuri corespunzând unor noţiuni (cuvinte) bine determinate. De exemplu: o apă se reprezenta printr-o linie şerpuitoare.

12. Scrierea cuneiformăa aparţinut sumerienilor din Mesopotamia, cam pe vremea hieroglifelor egiptene. Cuvintele şi silabele erau redate prin linii sau grupuri de linii drepte, verticale, oblice sau orizontale. Se scria pe lut, de sus în jos şi de la dreapta la stânga. Mai târziu, din motive necunoscute, scrisul acesta a căpătat o altă dispunere exterioară, de la stânga la dreapta, semnele fiind culcate pe orizontală.Scrierea alfabetică a apărut în jurul anului 2000 î.Hr., fiind inventată de fenicieni. Realizând simboluri cu valori fonetice pentru monosilabe şi consoane, ei au creat primul alfabet, aproape în întregime fonetic (vocalele încă nu erau cunoscute). Alfabetul fenician a fost împrumtat de către greci, apoi s-a răspândit şi la alte popoare (începând cu secolul al IV-lea î.Hr.). Alfabetul grec este primul şi cel mai vechi alfabet în sensul că denotează fiecare vocală şi consoană cu semnul separat.

13. Pe baza alfabetului grecesc s-a dezvoltat alfabetul latin, răspândit apoi în toată lumea în timpul Imperiului Roman. În secolul al VIII-lea d.Hr. a fost alcătuit şi alfabetul slavon (apărut în Bulgaria) (glagolitic, apoi chirilic). Pânăîn secolul al IX-lea s-a scris numai cu litere mari (majuscule, lat. majus = “mai mare”).Dacii au început, probabil , să scrie împrumutând caracterele de la vecini, întâi de la greci, apoi de la romani. După retragerea romană (271 d.Hr.), scrierea în limba latină se pierde treptat. Prin secolul al IX-lea, pătrunde pe teritoriul românesc alfabetslavon. De-abia în 1860, alfabetul latin va fi adoptat oficial în Principatele Române.

16. c. Materiale şi instrumente de scris S-a scris pe tăbliţe acoperite cu ceară, bronz, aramă, fildeş, pergament , frunze, scoarţă de copac, lemn, pânză, papirus iar în final pe hârtie. Primele instrumente de scris au fost diverse materiale ascuţite, cu care se scrijelau formele alese. Mai târziu au apărut dalta şi ciocanul, pensula, condeiul ( de lemn, fildeş sau metal) ascuţit la un capăt , tubul de trestie ascuţit, pana de pasăre ( mai ales de gâscă, scoasă din uz în secolul al XIX-lea), tocul cu peniţă (începând cu secolul al XVIII-lea ), tocul rezervor sau stiloul (inventat de românul Petrache Poenaru), creionul (fabricat din cărbune-grafit, începând cu secolul al XVIII-lea). Cerneala este cunoscută de pe vremea vechilor egipteni, extrem de rezistentăîn timp, fiind fabricată din coloranţi naturali.

18. d. Istoria cărţii În Antichitate se scria pe tăbliţe de lut sau cerate care, legate între ele la o margine, alcătuiau un codex . Cartea - manuscris (pe papirus, pergament, hârtie) s-a dezvoltat mai ales în Evul Mediu, când copierea şi împodobirea manuscriselor au atins culmi de adevărată artă. În sec. al XV-lea, Johannes Gutenberg a inventat literele mobile, primele cărţi tipărite numindu-seincunabule. La noi, tiparul a apărut în secolul al XVI-lea, iar în 1508 s-a tipărit prima carte religioasăîn Ţara Românească. Cuvântul “carte” este moştenit din limba latină, unde “charta” înseamnă “hârtie, scrisoare”. De-a lungul timpului, a căpătat mai multe înţelesuri: a) scrisoare; b) document, hotărâre, certificat, act scris; c) capitol al unei lucrări; d) învăţătură, instrucţie, cultură.

22. Elementele tipograficeale unei cărţi

23. - litera, de diferite forme şi dimensiuni : cursive (ca de mână) , aldine (îngroşate) , normale; - formatul : mare (de exemplu 1,90/1,90 m – un atlas vienez) şi mic (de exemplu, 24mm/18mm – o carte aflată la Leipzig) ; broşuranu depăşeşte 48 de pagini ; placheta nu depăşeşte 100 de pagini; cartea depăşeşte 100 de pagini; -învelişul cărţii : copertele, legate de un cotor (broşate, când sunt din hârtie, şi cartonate), învelite în pânză, mătase, cu incrustaţii sau gravuri; supracopertele, care protejează unele cărţi preţioase ; fila de gardă ( foaie albă de protecţie interioară) ; fila de titlu, cu datele cele mai importante despre lucrare; foaia de sumar.

25. Termeni importanţi din lumea cărţii

26. - ediţie: toate cărţile imprimate cu aceeaşi serie; -tiraj: numărul de exemplare tipărite în aceeaşi ediţie; -indicede nume sau de materii: tabel care îl ajută pe cititor să găsească rapid o informaţie; -bibliografie: lista de cărţi, reviste, etc, consultate de autor; -erată: lista greşelilor strecurate la tipărire; -caseta tipografică : imprimată pe verso la fila de titlu sau pe ultima pagină, cuprinde date importante pentru bibliotecari; -colecţie: culegere de cărţi apropiate ca tematicăşi tipărite într-un format identic; -motto:text scurt, uneori un citat, aflat pe una din primele pagini, care sugerează ideea generală a lucrării sau a capitolului; prefaţă (postfaţă):text care oferă lămuriri privind tema lucrării, scopul, izvoarele, autorul, etc.;

27. - editor : cel care pregăteşte manuscrisul pentru tipar, stabileşte condiţiile de imprimare; - anticar: persoana care cumpărăşi apoi vinde cărţi; - bibliotecă :dulap sau mobilă specială cu rafturi de ţinut cărţi; încăpere, sală în care se păstrează şi se citesc cărţile ; - adnotare: notă explicativă , însemnare pe marginea unui text; - subsol: partea de jos a unei pagini, unde se fac trimiteri bibliografice, explicaţii; - autograf: ceea ce este scris de mâna autorului; - bibliofil: cel care are un interes deosebit faţă de cărţile preţioase şi rare; - abreviere: cuvânt sau grup de cuvinte prescurtate.

29. Sfaturi pentru cei care iubesc cartea

30. Nu îndoiţi pagina! Folosiţi un semn de carte ! • -Nu scrieţi nimic pe carte! Folosiţi fişe! • Nu întoarceţi filele cu mâinile murdare sau cu degetele muiate în gură ! • Nu ţineţi cărţile în dulapuri (spaţii) închise, lângă alimente sau pe masa unde mâncaţi! • Nu presaţi între filele cărţii frunze, flori! • Nu rupeţi niciodată filele unei cărţi, nu-i smulgeţi ilustraţiile, nu-i distrugeţi copertele! • Dacă vă aparţine, semnaţi-vă numai pe foaia de titlu! • Nu puneţi cartea pe (sub) paharul cu apă sau alte obiecte care o pot murdări (deteriora)! • Feriţi cărţile de umezeală, şoareci, foc, insecte “bibliofile”! • Dacă aţi împrumutat cartea de la o persoană, nu uitaţi să o duceţi la timp înapoi!

32. Îndrumări pentru alcătuirea unei biblioteci personale

33. Biblioteca trebuie să cuprindă, în primul rând, lucrări de referinţăşi de bază de care avem nevoie tot timpul, pentru studiu şi pentru informare • ( îndreptar ortografic, dicţionar explicativ al limbii române, dicţionar de neologisme, atlas, ghiduri turistice, jurnale de călătorie, o lucrare cu sfaturi gospodăreşti, un îndreptar privind comportarea civilizată), enciclopedii diverse, tratate generale de istorie, literatură, artă,ştiinţă, etc.; • Nu trebuie să lipsească operele marilor scriitori români şi străini, cărţi preferate – alese, la început, cu ajutorul profesorilor ,părinţilor, librarilor; • Biblioteca trebuie revizuită periodic şi împrospătată ; • Trebuie să existe o evidenţă a cărţilor din bibliotecă şi una a cărţilor împrumutate; • Aranjarea cărţilor se poate realiza alfabetic, pe domenii, după gradul de interes şi de folosinţă .

35. Când, cum şi unde citim?

36. Cănd ştii că ai lipsuri în lectură, poţi citi cu glas tare, pentru a te supraveghea mai bine; • Lectura expresivă (ritm, intonaţie, mimică, gesturi) se face numai cu voce tare ; • Când citeşti în gând, nu sări peste cuvinte sau rânduri; • Nu trebuie să fim obosiţi; • Lectura particulară trebuie făcutăîn timpul liber; • Lectura serioasă se face în condiţii de igienă intelectuală perfectă ; • Lectura nu trebuie întreruptă des; • Consultă, când este necesar, materiale ajutătoare, dicţionare, atlase, etc.; • Foloseşte, pentru reţinerea îndelungatăşi temeinică a celor citite, rezumate, conspecte, schiţe, note, înregistrate pe fişe de lecturăşi păstrate apoi în ordine; • -Lectura trebuie să fie selectivăşi bine înţeleasă .

38. Arta lecturii în citate

39. “ Oamenii simpli nu ştiu cât timp şi câtă trudăîţi trebuie ca săînveţi să citeşti; eu am muncit 80 de ani şi nu pot spune că am reuşit.” (Goethe) “ Ca să citeşti destule cărţi bune, trebuie să citeşti mai puţine cărţi proaste căci viaţa este scurtă, timpul şi puterile limitate.” ( A. Schopenhauer) “ La mulţi copii se dezvoltă o manie stranie:devorarea cărţilor… nu se opresc pentru a înţelege…nu se întreabă dacă poate fi adevărat ceea ce citesc. Ei gonesc în lectură ca maniacii vitezei pe o şosea; cititorii pasivi înghit paginile, cum înghit automobiliştii kilometri.” (Jules Payot) “Pentru a învăţa să citeşti, trebuie, în primul rând, să citeşti încet, apoi trebuie să citeşti mereu mai încet, până ce la ultima carte vei învăţa să citeşti foarte încet….atunci te vei putea bucura de frumuseţea ei…atunci vei învaţa din ea…atunci vei avea dreptul s-o critici.” (Emile Faguet)

41. Cugetări despre carte

42. “Cărţile sunt profesori muţi.” (maximă latină) • “Barbarii (inculţi) se vor lupta întotdeauna cu armele, oamenii luminaţi se vor întrece prin cărţi.” (maximă latină) • “…nu este alta şi mai frumoasăşi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor…” (Miron Costin) • “Cartea e lumina ce călăuzeşte civilizaţia.” (F.D.Roosevelt) • “O cameră fără cărţi e ca un trup fără suflet.” (Cicero) • “Cartea îţi aduce mângâiere…din ea culegi multăînţelepciune” (I.Creangă) • - O, sfintele mele cărţi…cât vă datorez că sunt om, că sunt om adevărat, ca oamenii din ţările unde nu s-a întrerupt niciodată cultura…” (N. Iorga) • “Cu cei învăţaţi mai mult vei învăţa, iar cu cei proşti vei pierde şi ceea ce ai învăţat.” (proverb latin)

44. Chestionar pentru verificarea lecturii particulare sau suplimentare

45. Aveţi bibliotecă personală ? • Câte şi ce cărţi aţi cumpărat în ultima vreme (lună, semestru)? • La ce bibliotecă eşti înscris? • Ce cărţi ai citit în ultima vreme? Care dintre ele ţi-a plăcut mai mult şi de ce? • Ce fel de cărţi doreşti să citeşti mai mult? (versuri, proză, aventuri, din lumea ştiinţei, fantastice, basme, de călătorii, etc.) • În ce momente ale zilei (săptămânii) obişnuieşti să citeşti? • Ce loc ocupă lectura pentru tine între celelalte preocupări extraşcolare? • Cum îţi alegi cărţile pentru lectură ? Te ajută cineva? • Ce ziare şi reviste citeşti? • Consemnezi ceva din cărţile citite? Din care şi ce anume?

46. Bibliografie: • 1. Cosma, Traian, Ora de dirigenţie în gimnaziu, Editura “Plumb”, Bacău, 1994 • 2. www.crestinortodox.ro/credinta.../despre-carte-lectura • 3. www.intelepciune.ro/despre/carti/citate • 4. www.jurnalul.ro/fun/cartea-cel-mai-bun-prieten-al-omului • 5. www.proverbe-ro.com/proverbe-despre-carti • 6. www.referat.ro/referate_despre/cartea_prietenul_omului • 7. www.referat.ro/referate/Cartea_sau_calculatorul

47. SFÂRŞIT