STANDARDE FIPA

1. STANDARDE FIPA Nitu Marius

2. INTRODUCERE • FIPA (Foundation for Intelligent Physical Agents – Fundaţia pentru Agenţi Fizici Inteligenţi) este o organizaţie membră IEEE ce promovează tehnologia bazată pe agenţi şi interoperabilitatea standardelor sale cu alte tehnologii. • FIPA a fost înfiinţată în anul 1996 ca o organizaţie suedeză specializată în producerea de specificaţii pentru standardele software pentru agenţi eterogeni şi interactivi şi sisteme bazate pe agenţi.

3. INTRODUCERE • FIPA a fost acceptată oficial de IEEE ca a unsprezecea sa comisie de standarde pe 8 iunie 2005. • Specificaţiile FIPA reprezintă o colecţie de standarde care intenţionează să promoveze interoperabilitatea agenţilor eterogeni şi serviciile pe care agenţii le pot reprezenta.

4. DESCRIEREA STANDARDELOR FIPA • Ciclul de viaţă al standardelor FIPA:

5. DESCRIEREA STANDARDELOR FIPA • Specificaţiile FIPA sunt clasificate în funcţie de poziţia lor în ciclul de viaţă. Intenţia ciclului de viaţă al specificaţiilor este de mapare a progresului unor anumite specificaţii de la conceperea lor până la ultima variantă.

6. Faza Preliminară • Faza Preliminară (Preliminary) este cea de concepere iniţială a specificaţiilor • Specificaţiile din faza Preliminară sunt considerate a fi schiţe sub construcţie. • Este posibil să existe multe revizuiri şi schimbări şi, prin urmare, sunt considerate instabile şi nepotrivite pentru implementare • Toate specificaţiile Preliminare au un identificator care începe cu ‘P’.

7. Faza Experimentală • Specificaţiile care au ajuns în faza Experimentală sunt implementate pe platforme de agenţi FIPA. • O specificaţie în Faza Experimentală (Experimental) este considerată a fi stabilă pentru o perioadă de doi ani sau până când este promovată la faza de Standard. • Când specificaţia trece în faza Experimentală primeşte un nou identificator ce începe cu ‘X’

8. Faza Standard • O specificaţie cu statutul de standard este considerată a fi un standard stabil şi publicat formal, care a fost aprobat şi susţinut de FIPA. • O specificaţie nu mai poate avansa mai mult de statutul de standard, cu excepţia cazurilor când devine nenecesară şi este trecută în faza de Specificaţie Depreciată.

9. Specificaţie Depreciată • O specificaţie din faza de Specificaţie Depreciată (Deprecated) este o specificaţie care a fost identificată ca potenţial nenecesară standardelor FIPA. • Toate specificaţiile Depreciate au un identificator care începe cu ‘D’. • O specificaţie poate deveni Depreciată din orice fază a ciclului de viaţă (Preliminară, Experimentală sau Standard) în anticiparea fazei de Specificaţie Învechite (Obsolete) după expirarea unei perioade de graţie.

10. Specificaţie Învechită • O Specificaţie Învechită (Obsolete) este o specificaţie care a fost identificată ca nefiind necesară standardului FIPA. • Toate Specificaţiile Învechite au un identificator ce începe cu litera ‘O’. • O specificaţie poate fi scoasă din faza de Specificaţie Învechită la o dată ulterioară, dacă se consideră că este necesar, cu acordul Comisiei de Arhitectură FIPA şi a membrilor FIPA.

11. Standardele FIPA • În prezent, standardele FIPA sunt în număr de 25: • Printre ele se numără: Specificaţia FIPA pentru Arhitectură Abstractă, Specificaţia FIPA pentru administrarea agenţilor, Specificaţia pentru protocoalele de interacţiune FIPA, Specificaţia FIPA pentru libraria de acte de comunicaţie, etc.

12. ADMINISTRAREA AGENŢILOR • Specificaţia FIPA pentru adminstrarea agenţilor (FIPA Agent Management Specification). • Acest standard detaliază administrarea agenţilor interoperabili. • Administrarea agenţilor furnizează cadrul normativ în care agenţii FIPA există şi cooperează. Ea stabileşte modelul logic de referinţă pentru crearea, înregistrarea, localizarea, comunicaţia , migrarea şi retragerea agenţilor

13. ADMINISTRAREA AGENŢILOR • Modelul de referinţă al administrării agenţilor:

14. ADMINISTRAREA AGENŢILOR Modelul de referinţă constă din următoarele componente logice: • Un agent este un proces computaţional care implementează funcţionalităţile autonome şi de comunicaţie ale unei aplicaţii. • Un serviciu director (DF) este opţional şi este serviciul unde agenţii se pot înregistra spre a putea fi contactaţi. • Un sistem de administrare a agenţilor (AMS) este o componentă obligatorie a platformelor de agenţi ce supravegheză accesul la componentele acesteia. • Un serviciu de transport al mesajelor (MTS) reprezintă calea standard de comunicaţie dintre agenţi şi dintre diferite platforme. • O platformă de agenţi (AP) furnizează infrastructura fizică în care agenţii pot fi desfăşuraţi

15. CONCLUZII FIPA este una dintre comisiile IEEE ce se ocupă cu stabilirea normelor de implementare a agenţilor şi de comunicare dintre agenţi într-un mediu multi-agent şi importanţa standardelor sale este crucială pentru funcţionarea eficientă a agenţilor, indiferent de platformă sau implementare. VĂ MULŢUMESC!