LIBERTATEA DE EXPRIMARE - standarde internationale -

1. LIBERTATEA DE EXPRIMARE- standardeinternationale- Timisoara Jud. CristiDanilet 09.12.2008 membruSoJust

2. DUDO, CEDO Articolul19 : Oriceom are dreptul la libertateaopiniilorsiexprimarii; acestdrept include libertatea de a aveaopiniifaraimixtiune din afara, precumsilibertatea de a cauta, de a primisi de a raspandiinformatiisiideiprinoricemijloacesi independent de frontierele de stat. ART. 10: DREPTUL LA LIBERTATEA DE EXPRIMARE ŞI INFORMARE • par.1 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei, fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele de a supune întreprinderile lor de radiodifuziune, cinema sau televiziune unui regim de autorizaţii. • par. 2 Exerciţiul acestor libertăţi comportând îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supus unor formalităţi, condiţii, restricţii sau sancţiuni prevăzute de lege, care reprezintă măsuri necesare, într-o societate democratică, în scopul asigurării securităţii naţionale, integrităţii teritoriale sau securitătii publice, apărării ordinii şi prevenirii crimei, protecţiei sănătăţii şi a moralei, protecţiei reputaţiei şi a drepturilor altor persoane, pentru a evita divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judiciare.

3. Instrumenteeuropene • Declaraţiaprivindlibertatea de exprimareşiinformare (ComitetulMinistrilor, 1982): dr la exprimareestecondiţie de bază a progresului şi împlinirii oricărei persoane, • Declaraţia privind politica de comunicare pentru viitor (a 6-a Conferinţaministeriale europene privind politica de comunicare în masă, Cracovia, 15-16 iunie2000); • Rezoluţia ConsiliuluiEuropei(74) 26 privind dreptul la replică – situaţia persoanei în relaţia cupresa • Recomandarea CM al CoEnr. R (99)15 referitoare la reflectarea de către media a campaniilorelectorale; • Recomandarea sa nr. R(97) 20privind “discursul care incita la ură” : amintind că libertatea discursului politic nu include libertatea de a exprima opinii rasiste caresă incite la ură, xenofobie, antisemitism şi la orice formă de intoleranţă; • Rezoluţia 1165 (1998) a Adunării Parlamentare privind dreptul la respectareavieţiiprivate. • RecomandareaCM al CoE(2000) 7 asupradreptuluijurnaliştilor de a nu revelasurselelor de informare • Recomandarea Adunarii Parlamentare a CoE sa 1506 (2001) asupra libertăţii de exprimare şi de informare în mass-media din Europa • Declaraţia privind libertatea comunicării în Internet (CM al CoE, 2003) • Normele Consiliului Europei Privind Libertatea De Expresie Si De Informare (2003) • Declaraţia privind libertatea discursului politic în media (CM al CoE, 2004)

4. CurteaEDO (1) • Presa: « câine de pază » (Thorgeir Thorgeirson, 1992) • permite publicului să primească informaţii asupra problemelor dezbătute în arena politică sau în legătură cu alte sectoare de interes public inclusiv pe cele care divizează opinia • libertatea de exprimare nu priveşte numai informaţiile şi ideile primite în mod favorabil sau considerate ca inofensive ori indiferente, dar şi pe cele care scandalizeazà, şochează sau neliniştesc Statul ori o parte oarecare a populaţiei. • autorităţile unui Stat democratic trebuie să tolereze critica chiar şi atunci când aceasta este considerată provocatoare sau insultătoare • articolul 10 nu protejează numai substanţa ideilor exprimate, dar şi modul în care acestea sunt prezentate: publicaţiile care stigmatizează ideologia dominantă a Statului, chiar în legătură cu subiecte sensibile precum integritatea teritorială a acestuia, nu sunt contrare articolului 10, cu condiţia ca aceste publicaţii să nu incite la ură sau la violenţă • LimitacriticiiGuvernuluiestemailargadecatcriticaaltorpersoanepublice

5. Curtea EDO (2): Fapte-Judecati de valoare • ! Dacămaterialitateacelor din prima categorie se poatedovedi, exactitateacelor din urmă nu se poatedemonstra • A. Fiindvorba de prezentareaunorfaptereale, Curtea a precizatobligaţiacerevinejurnaliştilor - de a le relata cu bunăcredinţă, pebazafaptelorexacte - furnizândinformaţiifiabileşi precise şirespectândeticajurnalistică • atuncicândpresaîşiaducecontribuţia la dezbaterilepublicepeteme care suscităpreocupărilegitime, ea trebuie, înprincipiu, săpoatăsă se sprijineperapoarteleoficiale, fără a aveanevoiesăîntreprindăcercetăriindependente, aceasta cu condiţia ca jurnalulsăfiacţionat cu bunăcredinţă • B. pentrujudecăţile de valoareesteimposibilsă se aducădovezişicăaceastaarlezaînsăşilibertatea de opinie, element fundamental al dreptuluigarantat de cătrearticolul 10 . Cu toateacestea, unelejudecăţi de valoarelipsite cu totul de temeiulfaptelor pot să se dovedeascăexcesive .In consecinţă, Curtea a subliniatobligaţiajurnaliştilor de a exprimaasemeneajudecăţişi de a respectaregulileprefesieilor, dândexplicaţiiobiective care săpermităpubliculuisăîşiformezepropriasaopinie. • Cu toateacestea, ea a acordatjurnaliştilordreptul de a recurge la o doză de exagerareşi de provocareşi de a utilizaexpresii care arputeasă fie considerate dreptpolemicesauchiarlipsite de măsurăpe plan personal

6. Curtea EDO (3): Sanctiuniadmisibile • Penale: cu retineri (populatiatrincurajatasa se pronunte in probleme de interes general) • Interzicereaexceptiei de adevar pt sefiistatelor • Despagubiricivile: sa nu fie ridicate (ex saduca la prabusireaziarului). Ceeaceconteazauneori nu estesuma, cifaptulcondamnarii (ex. Se incalca art 10 dacaziaristulesteobligatsa nu maifoloseasca o anumitaexpresie) • Confiscareamaterialului de presa: trceamaiinaltavigilenta

7. Curtea EDO (4): secretul de stat • Statul nu are obligatiapozitiva de colectaresidifuzare de informatii, dar are obligatia pozitiva de a asigura protectia jurnalistilor agresati • Recomandarea (2002) 2 privind accesul la documentele publice • informaţii privitoare la vătămări grave ale mediului înconjurător • Nedivulgarea de informaţii confidenţiale face parte din datoriile şi responsabilităţile jurnaliştilor: pt chestiunipublice de interes major, criteriistricte pt restrictii • serviciul securităţii interioare trebuie să se bucure de cea mai înaltă protecţie atunci când este vorba de divulgarea informaţiilor privind activităţile sale, dar ea a estimat că această necesitate încetează să existe atunci când asemenea informaţii au fost deja făcute publice ori şi-au pierdut caracteul confidenţial • Protejareasurselorjurnalistului

8. Declaraţia privind libertatea discursului politic în media I. Libertatea de exprimare şi informare prin media • publicul trsă fie informat asuprachestiunilorde interes public, ceeace include dreptul media de a difuzainformaţii negative şiopinii critice privind personalităţile politice şi funcţionarii, precum şi dreptul publicului de aprimi aceste informaţii şi opinii. II. Libertatea de a critica statul sau instituţiile publice • Statul, guvernulsauoricare alt organ al puterii executive, legislative saujudiciarepoateface obiectul criticilor în media. • Persoanele care reprezintă aceste instituţii rămân, pe de altă parte, protejate ca indivizi. III. Dezbaterea publică şi controlul publicului asupra personalităţilor politice • Personalităţile politice au decis să apeleze la încrederea publicului şi au acceptat să facăobiectul unei dezbateri politice publice, fiind în consecinţă supuşi, prin media, unui control public atentşiuneicriticipublicepotenţialvirulenteşidureasupramoduluiîn care şi-au exercitat sau îşi exercită atribuţiile. IV. Controlulpubliculuiasuprafuncţionarilor • Funcţionarii trebuie să accepte să fie supuşi controlului şi criticii publice, în special prinmedia, în ceea ce priveşte modul în care şi-au exercitat sau îşi exercită atribuţiile, în măsura încare acest lucru este necesar pentru a asigura transparenţa şi exercitarea responsabilă aatribuţiilorlor.

9. V. Libertatea de a satiriza • Genulumoristicşi satiric, permite un grad mairidicat de exagerareşichiar de provocare, atâttimpcât nu induce publiculîneroareînprivinţafaptelor. VI. Reputaţia personalităţilor politice şi a funcţionarilor • Personalităţile politice nu ar trebui să beneficieze de o protecţie mai mare a reputaţiei lor şi aaltordrepturidecâtcelelaltepersoaneşi nu artrebuipronunţatesancţiunimai severe îndreptul intern împotriva media, atunci când acestea din urmă critică personalităţile politice. • Acest principiu se aplică, de asemenea, şi funcţionarilor; nu ar trebui admise derogări decâtatuncicândelesunt strict necesarepentru a le permitefuncţionarilorbunaexercitare a atribuţiilorlor. VII. Viaţa privată a personalităţilor politice şi a funcţionarilor • Viaţa privată şi de familie a personalităţilor politice şi funcţionarilor ar trebui să fie protejatăîmpotrivareportajelor din media, conform articolului 8 al Convenţiei. Totuşi, informaţiidespre viaţa lor privată pot fi dezvăluite dacă acestea constituie un subiect de interes publiclegat direct de modul în care ei şi-au exercitat sau îşi exercită atribuţiile, ţinându-se cont denecesitatea de a nu aduce prejudicii inutile unei terţe persoane. • Atunci când personalităţilepolitice şi funcţionarii atrag ei înşişi atenţia asupra elementelor din viaţa lor privată, mediasunt abilitate să-şi exercite dreptul de a cerceta aceste elemente. VIII. Căi de recurs împotriva violărilor prin media • Personalităţile politice şi funcţionarii nu ar trebui să aibă acces decât la mijloacele juridice de recurs de care dispunpersoaneleparticulareîncaz de violare a drepturilorlorprin media. • Daunele-interese şi amenzile impuse în caz de insultă sau defăimare trebuie să prezinte unraport rezonabil de proporţionalitate cu încălcarea drepturilor sau a reputaţiei altuia, luând înconsiderareeventualelereparaţiivoluntareefectiveşiadecvate care au fostacordate de media şi acceptate de persoanele în cauză. • Defăimarea sau insulta în media nu ar trebui să atragădupă sine pedeapsa cu închisoarea, decât dacă această pedeapsă este strict necesară şiproporţională în raport cu gravitatea violării drepturilor sau a reputaţiei altuia şi mai ales dacăalte drepturi fundamentale au fost grav încălcate prin declaraţiile defăimătoare sauinsultătoare din media, precum ar fi discursul care incita la ură.

10. Criticajustitiei/judecatorilor • Justitia – o ramura a guvernarii: poateficriticata dpdv organizational • Procesele pot firedate (atentie la campaniile de influentare si prezumtia nevinovatie) • Hotararile pot fianalizate (pedepse pt coruptie, pedofili) • Judecatorii/procurorii nu pot ficriticati: scadeprestigiul, autoritateasiincrederea "Braford contra Danemarcei" :"interesul de a protejareputatiasi a asiguraautoritateamagistratiloreste superior aceluia de a permite o discutieliberaasupraimpartialitatiiacestora". "Pager siOberschlick contra Austriei" :"activitateajustitiei nu poatefidiscutatafarasa se aiba in vedereanumitelimitepentru a nu subminaautoritateaacesteia, comandamentdeosebit de important intr-un stat de drept". (ex – Comunicat CSM 8 mai2008: `PlenulConsiliului Superior al Magistraturiiahotaratca politicieniisimembriiexecutivului au depasitlimiteleadmisibilealediscursuluipublic politic, asa cum suntprotejate de dispozitiilearticolului 10 dinConventiaeuropeana a drepturiloromului care consacralibertatea de exprimare,in momentul in care acestia au acuzatprocurorii de obedientapolitica, lipsademoralitate, obrazniciesicomportamentabuziv`)

11. Alteaspecte ale lib.exprimare • Independenţa mediilor de informare faţă de autorităţile publice • Organismele de gestiune ale radiodifuziunii nu tr sa fie obiectul ingerinteleor politice sau de alta natura (Recomandarea 1147 (1991) a APprivind responsabilitatea parlamentelor în materie de reformă democratică a radiodifuziunii, Recomandarea (94) 13 a Comitetului de Miniştri asupra măsurilor vizând promovarea transparenţei în mediile de informare, RecomandareaCM (96) 10 privindgarantareaindepdendenţeiserviciului public al radiodifuziunii, Recomandarea AP1506 (2001) asupra libertăţii de exprimare şi de informare în mass-media din Europa, Recomandarea CM(2000) 23 privind independenţa şi funcţiile autorităţilor de reglementare a sectorului radiodifuziunii). • Promovarea pluralismului in mediile de informare (RecomandareaCM(99) 1 si Curtea EDO): Statul este ultimul garant al pluralismului. Aceasta nu exclude un regim de autorizatii, care nu tr sa fie o forma de cenzura la adresa continutului sau orientarii postului. • Dificultăţijuridiceşi practice impuseactivităţiijurnalistice de cătreautorităţilepublice • absenţa măsurilor eficace de anchetă asupra unor acte ilegale însoţite de violenţă, şi de protecţie împotriva acestor acte reprezenta o încălcare a articolului 10 • Recomandarea (96) 4 a Comitetului de Miniştri privind protecţia jurnaliştilor în situaţiile de conflict şi de tensiune

12. Bibliografie • Consiliul Europei, Diviziunea Media (http://www.coe.int/media). • DeciziileCurţiiEuropene a DrepturilorOmului: http://www.echr.coe.int. • Monica Macovei, Freedom of expression, Human Rights Handbooks, nr. 2, Consiliul Europei, 2001 (engleză, română, rusă). • Articolul 19 (http://www.article19.org, The virtual freedom of expression handbook) • Institutul din Moscovapentrupoliticaşilegislaţiaprivindmediile de informare(http://www.medialaw.ru). • Institutul European al Mediilor de Informare (http://www.eim.de ) • CentrulEuropean de Jurnalism(http://www.ejc.nl ).

13. Sugestii: • Sensibilizati judecatorii • Faceti-va din justitie un partener: impreuna aveti aceleasi scopuri • luptati-va pt independenta justitiei: numai astfel poate fi ocrotita libertatea presei

14. Multumesc, Cristi Danilet, judecator