Infirmitatea motorie cerebrală IMC/EIS

1. InfirmitateamotoriecerebralăIMC/EIS

2. Infirmitateamotoriecerebralăinclude afecţiunişiformeprecum: • maladiasausindromul Little, • diplegiaspastică a prematurului, • cvadriplegiaspastică, • icterul nuclear al nouluinăscut, • leziunilecerebraletimpurii, • leucomalaciileperiventriculare, • sechele de prematuritate, • paraliziecerebrală (“cerebral palsy”).

3. Sindromul Little este o formăparticulară a IMC în care tulburărilemotoriipredominantesunt la nivelulmembrelorinferioare, fiindcauzatăcelmaiadesea de o prematuritate – numindu-se şi “diplegiaspastică a prematurului”).

4. Sindromul Little reprezintă o infirmitate motorie cerebrală (IMC) ce apare din primele luni ale vieţii, de cele mai multe ori la copiii prematuri sau victime ale unei naşteri dificile care a antrenat o insuficientă a oxigenării creierului. 

5. Copilul atins de sindromul Little are, în general, o dezvoltare intelectuală normală. • el prezintă o redoare extrem de marcată a membrelor inferioare şi, uneori, a membrelor superioare. 

6. tratamentul constă în intervenţia individualizată de către o echipa pluridisciplinară cuprinzând • medic, • ortoped, • kinetoterapeut • psihopedagog

7. Particularităţi ale dezvoltării • De la la 3 ani copilul valid îşi dezvoltă autonomia, învătând să meargă şi să vorbească. • Deficienţa fizică va determina reducerea mobilităţii, perturbând autonomie. • În formele grave, chiar îmbrăcarea şi hrănirea pot fi obositoare pentru copil, astfel că el trebuie ajutat de părinţi, în acest context, copilul are o încredere redusă în fortele sale.

8. Particularităţi ale dezvoltării • Perioada de preşcolar este stadiul de dezvoltare a initiaţivei, astfel că învăţarea este mult perturbată în situaţia unei deficienţe fizice. • Cunoştinţele copilului despre propriul corp apar prin folosire, perceptie si vizualizare. Atunci când copilul are sindromul Little, imaginea sa asupra corpului poate fi centrată pe durere şi pe anxietate. • Copilul exercită un control precar asupra unor functii (incontinenta urinara de ex.), astfel că se simte jenat şi inferior. • Copiii au probleme legate de formarea imaginii corporale, mai ales la nivelul segmentelor afectate.

9. Particularităţi ale dezvoltării • În perioada şcolară, elevul ajunge la desavârsirea capacitatilor sale, cu diminuarea sentimentului de inferioritate. Succesul depinde de capacitatea copilului de a coopera şi de a intra în competiţie cu ceilalţi. • Uneori, deficienta fizica poate fi bariera în calea creativităţii şi competitivităţii lui. • Prietenia joaca, la aceasta vârsta, un rol deosebit în formarea stimei de sine. Orice apreciere cu privire la sine ca fiind "diferit" poate afecta sentimentul de apartenenţă la grup, ceea ce determină izolare şi evitarea relaţiilor sociale. • în aceasta perioada, copilul se identifica din ce în ce mai mult cu grupul din care face parte şi cu liderul acestuia. Apare astfel o tendinţă de independenţă, mai ales faţă de familie. De aceea, trebuie ajutat să înţeleagă că, deşi nu este " perfect", are calităţi şi abilităţi demne de admiraţia celor din jurul lui.

10. Particularităţi ale dezvoltării • În adolescenţă, impactul deficienţei este deosebit. • În etapele anterioare, imaginea de sine, stima de sine şi comportamentul erau influenţate de relaţia cu parintii. Adolescentul este diferit, el visează la un viitor independent, departe de casă, departe de părinţi, chiar dacă va trebui să se descurce singur. • Modificarile pubertale trebuie integrate în imaginea de sine, cu câstigarea controlului şi cunoaşterea propriilor capacităţi fizice sau psihice. • La copiii cu deficiente fizice, aceste identificari sunt prioritare, dar ele se desfasoara frecvent în singuratate, deoarece "a fi diferit" înseamna a fi exclus din grup.

11. Particularităţi ale dezvoltării • În adolescenţă, tânarul este deosebit de vulnerabil la stresul emotional produs de boala. • Înfăţişarea corporală, maiestria şi abilitatile reprezinta elementele de baza la aceasta grupă de vârsta. O afectare cât de mica a uneia dintre aceste calitati poate determina o respingere din grup. Pentru a fi asemănători cu colegii lor, adolescenţii cu deficiente sunt capabili de a merge până la refuzul deficienţei, însoţit de refuzul îngrijirii şi al tratamentelor. • Astfel, pentru a fi "ca toata lumea", ei pot renunţa la ajutoarele tehnice de specialitate, care le oferă confort, dar care-i separă de colegii sanatosi.

12. linkuri • https://www.youtube.com/watch?v=rYuY9oypDAU