TURISMUL DE V ÂNĂTOARE ŞI PESCUIT DIN ROMÂNIA

1. TURISMUL DE VÂNĂTOARE ŞI PESCUIT DIN ROMÂNIA Prof. Stanila Cristian

2. De ce turismul de vânătoare şi de pescuit? • România dispune de bogate resurse piscicole şi cinegetice; • Evoluţia şi transformarea celor două activităţi în „turism de vânătoare şi de pescuit”; • Cine practică la noi în ţară şi de ce acest tip de turism? • Elementele de unicitate care fac diferenţa între turismul de vânătoare şi de pescuit şi celelalte tipuri de turism din România;

4. - *Vânătoarea este permisă numai cu aprobare specială.

7. * Punctaje obţinute pentru blanǎ

12. Concluzii • Vânătoarea reprezintă cea mai veche ocupaţie omenească, omul fiind înainte de toate vânător şi culegător, manuscrisele rămase din epocile trecute şi săpăturile arheologice demonstrând acest lucru. De asemenea, pescuitul, la fel ca şi vânătoarea, este considerat o veche îndeletnicire, aşezările omeneşti fiind amplasate în lungul cursurilor marilor râuri, pentru a-şi asigura necesarul de hrană; • România dispune în prezent de o biodiversitate faunistică şi piscicolă, fiind consecinţa mai multor factori, printre care se numără poziţionarea ţării pe continent şi pe Glob, influenţele climatice benefice în dezvoltarea lor, conservarea acestei biodiversităţi în România, comparativ cu situaţia din multe alte ţări europene, datorită densităţii mai mici a populaţiei umane şi exploatarea mai puţin intensivă a solului destinat producţiei agricole şi forestiere; • În vederea acoperirii deficitului numărului de exemplare dintr-o specie într-o anumită zonă, pentru a readuce pe terenurile noastre specii autohtone cândva dispărute sau cu specii alohtone, se practică populările şi colonizările cu faună de interes cinegetic, respectiv ihtiofaună; • Conform, hotărârilor guvernamentale din ultimii 2 ani, administrarea şi gestionarea fondului cinegetic se realizează de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. În cadrul acestei autorităţi, s-a înfiinţat un organism distinct, specializat în domeniul cinegetic, care este reprezentat de Direcţia de Management Cinegetic dar şi de Direcţia de Control Silvic şi Cinegetic, din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Administrarea şi gestionare fondului piscicol se realizează de către autoritatea publică centrală, prin Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, în urma ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008; • Vânătoarea şi pescuitul sunt două activităţi care presupun o raţionalizare a consumului resurselor pe care se bazează acestea, aşadar se impune aplicarea de către autorităţi a unor reguli şi respectarea acestora de către practicanţii lor;

13. 6. Trofeul, atât cel de vânat, cât şi cel de pescuit, poate fi socotit distincţia obţinută ca rezultat al unui management cinegetic sau piscicol aplicat corect. Rolul trofeului este esenţial în gestionarea prăzii. El rămâne un instrument în serviciul utilizării durabile a resurselor naturale regenerabile, fiind un indicator biologic incontestabil. Totodată, el constituie o motivaţie pentru vânătorul/pescarul însuşi, căruia îi încununează priceperea, îndemânarea şi perseverenţa. Cele mai valoroase trofee sunt: capra neagră, ursul brun – care a poziţionat România pe primele locuri în topurile internaţionale - , cerbul. Printre capturile cele mai mari de peşti, care sunt considerate recorduri naţionale, se numără ştiuca (18,2 kg), crapul comun (38,45 kg), crapul oglindă (41,3 kg), somnul (99 kg), şalău (13,45 kg) etc. 7. Un element extrem de important în dezvoltarea turismului de vânătoare şi pescuit îl reprezintă concursurile şi campionatele organizate. Prin specificul lor, sunt destinate să atragă cât mai mulţi participanţi în zona de desfăşurare a acestora, aceasta contribuind şi la înfăptuirea fenomenului turistic. Concursurile locale şi regionale invită, de regulă, concurenţi din ţară, luând amploare astfel, turismul intern. Cu cât concursurile şi campionatele cresc în importanţă şi sunt recunoscute la nivel naţional şi internaţional, sunt luaţi în calcul şi alţi indicatori, precum contribuţia turiştilor internaţionali la dezvoltarea turismului de vânătoare şi pescuit în România, şi implicit a turismului naţional. Astfel, independent, dar totuşi strâns legate între ele, se produc fenomenele aducătoare de beneficii şi avantaje pentru România. 8. Turiştii străini sunt atraşi în România de pachetele turistice avantajoase ca preţ, în comparaţie cu ţările vecine, de diversitatea faunistică şi piscicolă. Datele statistice arată că: turiştii străini care vin în România pentru vânătoare, provin în general din ţările Uniunii Europene şi sunt: • Spanioli - cu un procent de aproape 50% • Germani şi austrieci – cu un procent de aproximativ 25%. • Italieni – cu un procent cu 20% • Scandinavi - provin in jur de 5%. 9. Fondurile obţinute din turismul de vânătoare şi pescuit sunt destul de mari, dar, adăugate la veniturile totale obţinute într-un an, reprezintă doar un procent de 5,8% din PIB-ul ţării, o valoare cu mult inferioară altor ţări europene precum Franţa, Spania, Ungaria, Cehia ş.a. .

14. 10.Printre structurile de cazare folosite pentru această formă de turism se numără hotelurile, pensiunile rurale şi cele cu profil agroturistic, cabanele de vânătoare şi pescuit, utilizate doar de turiştii care au drept scop practicarea vânătorii sau a pescuitului, ş.a.. În România, există suficiente cazuri în care principalele obstacole ale dezvoltării turismului sunt generate de o ofertă insuficientă ca volum, structură sau nivel calitativ al serviciilor, datorită faptului că dezvoltarea bazei tehnico-materiale turistice nu urmează din punct de vedere calitativ şi cantitativ ritmurile de creştere ale cererii de servicii turistice. În ultimii 19 ani, s-a constatat o scădere progresivă a numărului de cabane turistice, în schimb, se află într-o evidentă creştere cel al pensiunilor turistice rurale. 11.Spaţiile de alimentaţie publică folosite în această formă de turism sunt cele obişnuite, însă o categorie aparte o reprezintă restaurantele cu specific pescăresc şi vânătoresc. 12.În ceea ce priveşte transporturile,la realizarea turismului de vânâtoare şi pescuit, participă toate tipurile de infrastructură de transport: reţeaua rutieră (cel mai intens utilizată), reţeaua feroviară (care şi-a pierdut din importanţă în ultima perioadă), reţeaua navală constituită din canalele navigabile şi fluviul Dunărea şi calea aeriană, avionul servind, mai ales, cursele internaţionale. 13.Pentru protecţia şi conservarea faunei cinegetice şi piscicole, este necesară aplicarea unei poltici prin care să se aibă în vedere diminuarea efectelor negative ale turismului asupra mediului.