80 likes | 253 Views
Într-o carte cu povestioare am citit o istorie despre doi prieteni care călătoreau prin deşert. La un moment dat s-a ivit o neînţelegere între ei şi unul i-a tras o palmă celuilalt. Rănit, dar fără a scoate un cuvânt, a scris pe nisip : “ASTĂZI PRIETENUL MEU CEL MAI BUN MI-A TRAS O PALMĂ”.
E N D
Într-o carte cu povestioare am citit o istorie despre doi prieteni care călătoreau prin deşert. La un moment dat s-a ivit o neînţelegere între ei şi unul i-a tras o palmă celuilalt.
Rănit, dar fără a scoate un cuvânt, a scris pe nisip: “ASTĂZI PRIETENUL MEU CEL MAI BUN MI-A TRAS O PALMĂ”.
Au mers mai departe până au ajuns la o oază. Au hotărât să se scalde împreună. Prietenul pălmuit era cât pe ce să se înece, dar celălalt l-a salvat. După ce şi-a revenit a scris pe o piatră: “ASTĂZI PRIETENUL MEU CEL MAI BUN MI-A SALVAT VIAŢA !”.
Călătorul care pălmuise şi salvase pe cel mai bun prieten al său a întrebat: “Când te-am rănit ai scris pe nisip şi acum pe o piatră. De ce?” Şi celălalt a răspuns: “Când cineva ne răneşte trebuie să scriem pe nisip, unde vânturile iertării pot să şteargă cele scrise. Dar când cineva face ceva bun pentru noi, trebuie să cioplim în piatră, unde nici o furtună nu va putea şterge cele scrise”.
“ÎNVAŢĂ SĂ SCRII RĂNILE TALE PE NISIP ŞI SĂ CIOPLEŞTI ÎN PIATRĂ EXPERIENŢELE TALE FRUMOASE”.
Se spune că trebuie doar o secundă pentru a găsi o persoană deosebită, o oră pentru a o preţui, o zi pentru a o iubi, dar o viaţa întreagă pentru a uita de ea.