OPERAŢIILE DE MENŢINERE A PĂCII (PEACE -KEEPING OPERATIONS)

1. OPERAŢIILE DE MENŢINERE A PĂCII (PEACE -KEEPING OPERATIONS) • sunt conduse având consimţământul tuturor părţilor din conflict pentru a monitoriza şi facilita implementarea unui acord de pace; • sunt utilizate negocierile, medierea, arbitrajul între părţile aflate în conflict şi mijloacele juridice ale dreptului internaţional; • includ activităţi ce pot conţine elemente ale altor operaţiuni; • În cadrul operaţiilor de menţinere a păcii se disting operaţiuni cum ar fi: • observarea; • interpunerea forţei; • asistenţă pentru tranziţie; • controlul armamentelor.

2. OPERAŢIILE DE IMPUNERE A PĂCII (PEACE KEEPING OPERATIONS) • au natură coercitivă şi se desfăşoară când nu s-a ajuns la un consens al tuturor părţilor aflate în conflict sau când există incertitudine; • sunt menite să menţină ori să restabilească pacea sau să impună condiţiile specificate în mandat; • în prezent doar NATO are capacitatea de a desfăşura, conduce, comanda şi controla operaţiunile iniţiate pentru a realiza acţiuni de impunere a păcii împotriva celor responsabili de amenintarea la adresa păcii şi securităţii sau a celor care se fac vinovaţi de acte de agresiune; • aceasta este cea mai posibilă misiune a forţei NATO, aflată în sprijinul ONU; • scopul operaţiunii de impunere a forţei nu va fi înfrângerea ori distrugerea unui adversar, ci obligarea oricăreia dintre părţi să respecte un anumit curs al acţiunii.

3. OPERATII DE PREVENIRE A CONFLICTULUI (CONFLICT PREVENTION OPERATIONS) • Presupune acţiuni desfăşurate în baza capitolului VI al Cartei ONU; • cuprind o gamă largă de activităţi de la iniţiativele diplomatice, la desfăşurarea preventivă de forţe în scopul împiedicării escaladării disputelor în conflicte armate sau a răspândirii lor; • prevenirea conflictului poate să includă misiuni de descoperire şi cercetare a unor fapte, consultare, înştiinţare, inspecţii şi monitorizare; • forţele şi mijloacele militare folosite la aceste misiuni trebuie să se bazeze pe sprijinul pe care îl poate acorda eforturile diplomatice şi politice pentru a rezolva disputele.

4. OPERATIILE DE CONSTRUCŢIA PĂCII (PEACE BUILDING OPERATIONS - PBO) • cuprinde acţiuni în sprijinul măsurilor politice, sociale şi militare şi structurilor care urmăresc întărirea şi respectarea declaraţiilor politice, în vederea consolidării păcii, promovarea încrederii şi bunăstării, precum şi sprijinirea refacerii economice; • urmăresc să ajute la stabilizarea unei păci fragile pe termen mediu şi lung; • Implicarea militară va fi iniţial concentrată pentru asigurarea unui mediu stabil şi sigur; • alte contribuţii ale armatei la construcţia păcii ar putea fi: • învăţământ şi instruire pentru forţele armate ale statului implicat; • ajutor militar acordat autorităţilor civile; • asistenţă pentru refugiaţi (în limita posibilităţilor).

5. OPERAŢII DE REALIZARE A PĂCII (PEACE OPERATIONS) • include activităţi diplomatice conduse după începerea unui conflict şi urmăreşte realizarea unei încetări a focului ori o instaurare rapidă a păcii; • cuprind asigurarea unor bune oficii, mediere, conciliere şi acţiuni cum ar fi presiuni diplomatice, izolare ori sancţiuni; • se realizează în principal prin mijloace diplomatice, totuşi, sprijinul militar este necesar; • pot fi incluse misiuni de prevenire a conflictului cum ar fi cercetarea sau chiar misiuni de impunere a păcii, cum ar fi sancţiunile şi embargoul.

6. OPERAŢIILE UMANITARE (HUMANITARIAN OPERATIONS) • asistenţa umanitară care se desfăşoară în scopul înlăturării sau reducerii urmărilor dezastrelor naturale sau cauzate de om, al unor situaţii endemice ce produc suferinţe umane, precum foametea, bolile, sărăcia; • ajutorul în caz de dezastre care implică satisfacerea unor necesitaţi vitale de supravieţuire ale oamenilor aflaţi în primejdie, în special a hranei, adăpostului, asistenţei medicale; • apărarea drepturilor omului care reprezintă un element de bază al operaţiilor umanitare; • prevenirea sau împiedicarea amplificării şi răspândirii abuzurilor privind încălcarea drepturilor omului pot necesita iniţierea unei operaţii de impunere a păcii pentru care forţele multinaţionale trebuie pregătite corespunzător.

7. DESCURAJAREA • descurajarea adversarului se refera la exploatarea forţei potentiale; • inseamna a-ti convinge adversarul ca este in interesul lui sa evite anumite directii de actiune; • Conceptul de descurajare este vechi. Acest concept a evoluat mult de-a lungul timpului. Modul in care el a fost interpretat si aplicat face dificila includerea sa in randul diplomatiei preventive sau al diplomatiei coercitive; • Asimilarea conceptului de descurajare cu cel de amenintare, ceea ce partial este corect, duce la includerea sa in randul diplomatiei coercitive; • Acceptarea insa a impartirii conceptului de descurajare in descurajare pasiva si descurajare activa ar permite includerea primei categorii in domeniul diplomatiei preventive;

8. Aplicarea descurajării unor forţe potrivnice sau potenţial potrivnice are şi un efect dezavantajos pentru forţa care-l aplică. Forţa ameninţată este avizată şi sporeşte cheltuielile de înarmare putând trece de la conceptul defensiv de apărare către cel ofensiv. Este cazul războiului rece în care ambele tabere au urmarit descurajarea celeilalte ajungându-se la o cursă nebună a înarmărilor.

9. DESCURAJAREA PASIVĂ • parăzile militare care urmăresc a scoate în evidenţă atât nivelul de dotare tehnică cât şi nivelul de pregătire al militarilor; • exerciţiile si aplicaţiile cu trupe şi tehnică de cea mai nouă generaţie; • dezvăluirea celor mai sensible secrete care aparţin statului ţintă, prin publicarea lor în mijloacele de mass-media; • tendinţa de a furniza prestigioasei publicaţii “ Jane’s” spre publicare, cantităţi de multe ori mai mari de echipamente militare decât cele reale fără a se sublinia ce proporţie dintre acestea sunt operaţionale.

10. DESCURAJAREA ACTIVĂ • impunerea de sancţiuni economice este un mijloc de descurajare folosit frecvent în perioada contemporană. Eficienţa sa este însă discutabilă. Mulţi analişti consideră că această masură nu afectează prea mult guvernele ci mai ales populaţia; • în cazul în care masura de impunere de sancţiuni nu este susţinută şi de operaţii psihologice adecvate, propaganda internă, abilă şi agresivă poate să creeze efectul invers prin dirijarea opiniei publice împotriva statului care a iniţiat sancţiunile; • impunerea embargourilor pe importul de arme; • condiţionarea admiterii în programe; • executarea de raiduri aeriene cu lovirea anumitor obiective; • războiul limitat care are obiective locale ca: evitarea unui dezastru umanitar, oprirea atacurilor disproporţionate asupra unei anumite provincii sau a unui stat, atrocităţi comise de o anumită guvernare într-o provincie rebelă