Dezbateri ideologice Partidele politice în Republica Moldova: Abordări ideologice şi doctrinare.

1. Dezbateri ideologicePartidele politice în Republica Moldova: Abordări ideologice şi doctrinare. Tema 1 Proiectul liberal în Republica Moldova. Implimentare şi funcţionalitate. Dr. Octavian Ţîcu Catedra Relaţii Internaţionale şi Politologie, ULIM

2. Proiectul liberal în Republica Moldova. Implimentare şi funcţionalitate • Ideologia – matricea acţiunii politice • Liberalismul: statuare, evoluţie,viitor. • Metamorfoze ideologice în contextul tranziţiei. • Segmentul liberal în Republica Moldova

3. 1. Ideologia – matricea acţiunii politice • Etimologie şi evoluţie • Noţiune • Relaţia ideologie-doctrină • Relaţia partid-ideologie

4. Etimologie şi evoluţie • Antoine Destuttde Tracy -„Elements d’ideologie” (1789): “ideologie” - „ştiinţa despre idei”. • Curentul raţionalist (Tracy)- natura consensuală a societăţii şi adoptă o abordare contemplativă a adevărului. • Curentul german (Hegel,Marx,Mannheim)- relativism şi natura schimbătoare a societăţii.

5. Noţiune • ansamblul, totalitatea ideilor şi concepţiilor care reflectă într-o formă mai mult sau mai puţin sistematizată, interesele şi aspiraţiile unor clase, categorii sau grupuri sociale, determinate de condiţiile obiective ale existenţei acestora şi care servesc la justificarea relaţiilor sociale (şi a deciziilor politice) pe care acestea sunt interesate să le modifice sau să le conserve.

6. Relaţia ideologie-doctrină • element constitutiv al ideologiei. • instrument prin care o anumită ideologie poate fi răspândită. • esenţa, nucleul focalizator şi valoric al ideologiei. • sistematizează un set definit de concepţii şi principii prin care se exprimă o anumită ideologie. • raport de supraordonare.

7. Relaţia ideologie-partid • Ideologiile şi partidele sunt indispensabile în principiu. • Ideologiile asigură partidele politice cu idei, credinţe, simboluri, idealuri, cunoştinţe, adică constituie baza lor teoretică. • Partidele conferă ideologiei funcţionalitate şi realizarea principiilor acestora. • Puterea – ca finalitate politică pentru transformare. • Idealuri şi valori existenţiale.

8. 2. Liberalismul: statuare, evoluţie,viitor. • Evoluţia gândirii liberale • Forme de manifestare. • Liberalismul contemporan.

9. Evoluţia gândirii liberale • Umanism - contestarea autorităţii Bisericii în perioada Renaşterii. • Whigii din perioda Revoluţiei Glorioase în Anglia- precursori a cerinţei de suveranitate populară. • “Liberal” – Iluminismul: partidul Whig în Anglia, filosofii în Franţa şi mişcarea pentru auto-guvernare în America colonială. • se opuneau monarhiei absolute, mercantilismului şi diferitor forme de ortodoxism religios şi clericalism. • Au formulat conceptele de drepturi ale indivizilor în cadrul statului de drept (rule of law), la fel ca şi importanţa auto-guvernării prin alegeri reprezentative.

10. Evoluţia gândirii liberale • John Locke (1632-1704) - libertatea economică (proprietatea) şi libertatea intelectuală (libertatea conştiinţei) • Montesquieu – Spiritul legilor – ideea separării puterilor în stat. • Jean – Baptiste Say şi Destutt de Tracy - “armonia” pieţii şi sintagma “laissez-faire”. • Rousseau – ideea contractului social • Adam Smith – indivizii îşi pot structura viaţa morală şi economică fără influenţa statului, iar naţiunile sunt mai puternice dacă cetăţenii săi ar fi liberi să-şi urmeze liber iniţiativele proprii • Liberalismul revoluţionar: Revoluţia Americană şi Revoluţia Franceză au adăugat consistenţă politică “democraţiei” în lista valorilor promovate de gândirea liberală.

11. Forme de manifestare • Liberalism Politic. • indivizii sunt baza legii şi societăţii, iar societatea şi instituţiile sale există în beneficiul indivizilor, fără a arăta favoare faţă de cei cu un rang social mai înalt( Magna Carta). • contractul social, prin care cetăţenii fac legile şi acceptă să le respecte. • emancipează toţi cetăţenii adulţi indiferent de sex, rasă sau statut economic. • accentuază statul de drept (rule of law) şi susţine democraţia liberală.

12. Forme de manifestare • Liberalismul cultural • drepturile individului legate de conştiinţă şi modul de viaţă, inclusiv libertatea cunoaşterii, libertatea religioasă, libertatea sexuală şi protecţie de la implicarea guvernării în viaţa privată. • se opune implicării guvernării în literatură, artă, mediul academic, avorturi şi controlul natalităţii, prostituţie, alcool, etc. • Majoritatea liberalilor se opun implicării în unele sau în totalitatea acestor sfere.

13. Forme de manifestare • Liberalismul economic( liberalismul clasic sau liberalismul de la Manchester) • drepturile individuale asupra proprietăţii şi libertatea contractului. • capitalismul de “laissez faire”, adică scoaterea barierelor legale în comerţ şi încetarea privelegiului garantat guvernării ca subsidiile şi monopolul. • absenţa sau regularea parţială a pieţii de către guvernare. • valoarea bunurilor şi consumului ar trebui stabilite de libera alegere a indivizilor, adică de forţele pieţii. • acceptă inegalitatea economică ce apare din inegalitatea poziţiilor de afaceri ca fiind rezultat natural al competiţiilor, atât timp cât nu este folosită constrângerea. • este în special influenţat de liberalismul englez de la mijlocul secolului 19.

14. Forme de manifestare • Liberalismul social (noul liberalismsau liberalismul reformat) • a apărut la sfârşitul secolului 19 în multe state dezvoltate influenţat de utilitarismul lui Jeremy Bentham şi John Stuart Mill. • susţin liberul schimb şi economia de piaţă în care necesităţile de bază ale individului se întâlnesc. • susţin ideile progresiv sociale, fundamentate pe ideea practicile sociale ar trebui să fie continuu adaptate în aşa fel încât să asigure bunăstarea societăţii. • deoarece indivizii sunt baza societăţii, toţi indivizii ar trebui să aibă acces la necesităşile de bază ale realizării, ca educaţia, oportunitatea economică şi protecţie pentru macro-efectele dăunătoare aflate în afara controlului lor. Pentru SL, aceste beneficii sunt considerate drepturi. • restricţii asupra competiţiei economice, cum ar fi legile anti-trust sau controlul preţurilor asupra plăţii, iar şcolile, librăriile, muzeele şi galeriile de artă trebuie să fie susţinute de taxe.

15. Liberalismul contemporan. • Liberalism contra totalitarism – începând cu mijlocul sec.20 liberalismul se defineşte în opoziţie cu totalitarismul. Apariţia totalitarismului a devenit o lentilă pentru gândirea liberală. Mulţi liberali analizând propriile credinţe şi principii au ajuns la conluzia că oamenii în condiţii degradante s-au întors spre dictaturi pentru soluţii. Deaceea aceştea susţineau că statul avea datoria să protejeze bunăstarea economică a cetăţenilor săi. Prin Frieriech von Hayek şi Milton Friedman liberalismul a căpătat din noi consistenţă. – libertatea economică este o condiţie indispensabilă pentru crearea şi susţinerea libertăţilor civile şi politice. La rândul său prin Societatea deschisă şi duşmanii săi, Karl Popper apără democraţia liberală şi susţine societatea deschisă.

16. Liberalismul contemporan. • Evoluţia după II RM • Liberalii autentici au fost “strânşi” între partidele conservatoare şi cele”laburiste” sau social democratice: PL - minoritar în Marea Britanie. • dominarea liberalismului modern – conexiunea între modernism şi progresivism: o populaţie în posesia drepturilor şi având mijloace economice şi educaţionale suficiente ar fi cea mai bună apărare împotriva totalitarismului. • Socializarea liberalismului. • După 1970 – revenirea la vechile postulate, clasice, dinaintea I RM – Neoliberalismul.

17. Liberalismul contemporan.Analiză ideologică şi doctrinară • Libertatea – majoritatea partidelor care se pretind liberale promovează drepturile şi responsabilităţile individului, alegerea liberă în cadrul unui proces de concurenţă deschis, economia de piaţă şi dubla responsabilitate a statului de a proteja indivizii şi a le garanta libertatea. Critici: libertatea economică poate duce la inegalitate totală, libertatea exprimării duce la o exprimare obscenă, blasfemică şi periculoasă. Poate fi conflict între stat ca protector al libertăţii şi garant al libertăţii.

18. Democraţia • promovează democraţia liberală ca formă de guvernământ. Reprezentanţii aleşi sunt subiecţi ai statului de drept, iar puterea lor este moderată de constituţie, care accentuază protejarea drepturilor şi libertăţilor indivizilor şi limitează voinţa majorităţii. Liberalii favorizează sistemul pluralist în care viziunile politice şi sociale diferite, chiar cele marginale sau extreme, pot concura pentru puterea politică pe principiu democratic şi au oportunitatea să ajungă la putere prin alegeri ţinute periodic.

19. Drepturile civile • liberalismul susţine drepturile civile pentru toţi cetăţenii: protejarea şi privelegiile libertăţii personale extinsă pentru toţi cetăţenii egali în faţa legii. Aceasta presupune tratarea egală egală a cetăţenilor indiferent de rasă, gen şi clasă. Sunt divizaţi asupra gradului de extindere a unor drepturi pozitive cum ar fi hrana, locuinţa sau educaţia. Criticii şcolii internaţionaliste a drepturilor omului susţin că valorile drepturilor civile susţinute de liberali nu au valabilitate universală şi se limitează doar la cetăţenii unor anumite spaţii.

20. Statul de drept; Guvernare neutră; Egalitatea • Statul de drept – guvernarea poate să-şi exercite legal autoritatea în concordanţă cu legile adoptate prin procedura stabilită. Alt aspect al statului de drept este independenţa puterii juduciare, a cărei independenţe este un scut împotriva acţiunilor arbitrare a puterii. • Guvernare neutră – statul nu trebuie să determine valorile personale. În SUA neutralitatea este exprimată în Declaraţia de Independenţă, care stipulează dreptul de a urmări fericirea. • Egalitatea – rasismul este incompatibil cu liberalismul. Liberalii în Europa sunt ostili oricăror încercări a statului de a forţa egalitatea angajării prin acţiune legală împotriva angajaţilor, în timp ce în Statele Unite mulţi liberali favorizează o astfel de acţiune afirmativă. Liberalii susţin în general ideea oportunităţii egale, dar nu neapărat şi a rezultatelor egale. Majoritatea partidelor liberale europene nu favorizează cote de angajare pentru femei şi minorităţi etnice pentru înlăturarea inegalităţii de gen şi rasiale. Totuşi toţi sunt în consens cu ideea că discriminarea arbitrară în bază de rasă sau gen este moral incorectă

21. Economia de piaţă • economia de piaţă şi comerţul liber, limitarea intervenţiei guvernului în ambele domenii. • Variaţiuni: Liberalii modern deşi susţin ideea liberului schimb văd în aceasta un pericol prin creşterea corporaţiilor multi-naţionale şi concentrarea bogăţiei şi puterii în mâinile celor puţini. • responsabilitatea guvernului pentru sănătate, educaţie şi atenuarea sărăciei, dar menţin ideea de piaţă bazată pe schibul independent. • există consens că sănătatea şi educaţia trebuie să fie valabilă pentru toţi cetăţenii, dar sunt diferiţi ăn viziunile lor privind măsura în care guvernul ar trebui să susţină aceste beneficii. • deoarece sărăcia este văzută ca un pericol pentru libertatea personală, liberalismul caută un echilibru între responsabilitate personală şi responsabilitate comunitară. Protecţie specială pentru handicapaţi, bolnavi, cu dizabilităţi şi persoanele în etate. • în anii 1980-90 liberalismul european s-a întors spre mai mult laisse-faire şi susţine privatizarea şi liberalizarea în sănătate şi alte sectoare publice.

22. Liberalismul şi social-democraţia • Unele scopurile şi metodele comune, dar în multe aspecte diferă. Social democraţia combină atât liberalismul social, cât şi socialismul democratic. • rolului statului asupra economiei • un minim de egalitate în venit. • sector public larg. • naţionalizareautilităţilor (gaz, electricitate). • justiţie socială. • creşterea standardului de viaţă.

23. 3. Metamorfoze ideologice în perioada de tranziţie • tranziţia de la o unitate administrativ-teritorială la stat independent, integrat în sistemul mondial. • tranziţia de la o componentă a complexului economic unic al Uniunii Sovietice la economie naţională viabilă în condiţiile globalizării. • tranziţia de la o economie „socialistă”, planificată la o economie „de piaţă” (capitalistă). • tranziţia de la o societate totalitară la una democratică.

24. Metamorfoze ideologice în perioada de tranziţie • Distorsionarea distincţiei ideologice dreapta-stânga. • Inconsistenţa ideologică (întâi partid, apoi ideologie). • Opţiunile economice înguste în Moldova: partidele de stânga, chiar cel aflat momentan la guvernare, adoptă în fond politicile economice ale celor de dreapta, iar programele lor tind să fie vagi în privinţa problemelor economice şi menţin ataşamentul privind bunăstarea socială la nivel declarativ. • impactul comunismului şi naţionalismului asupra culturii politice a societăţii moldoveneşti.

25. Metamorfoze ideologice în perioada de tranziţie • programelor politice după nu conferă individualitate partidelor existente şi nu se conformează exigenţelor doctrinei de partid. • politicile de stânga sunt promovate de către cei de dreapta şi invers, politicile de dreapta sunt în arsenalul celor de stânga. • autoidentificarea ideologică prin aderarea la familiile de partide internaţionale -conferă partidului legitimitate.

26. Metamorfoze ideologice în perioada de tranziţie • programele partidelor politice din Republica Moldova sunt uniforme şi declarative. • nu conţin o abordare complexă a problemelor şi scopurilor strategice ale societăţii. • constată existenţa problemelor complicate în domeniul social-economic, dar nu se propun metode eficiente şi mecanisme reale pentru soluţionarea lor. • recomandă aceleaşi soluţii de rezolvare a problemelor fără a ţine cont de interesele sociale. • formarea alianţelor, blocurilor cu lideri puternici, charismatici pentru a obţine electorat se face nu în jurul programelor, ideilor, cât a persoanelor. • partidele politice concurează între ele pentru ca o persoană sau alta binecunoscută în societate, să devină imaginea partidului. • viaţa de partid se axează nu atât în jurul interesului ideologic de partid, cât în jurul interesului personal al liderului de partid.

27. Metamorfoze ideologice în contextul tranziţiei • impactul totalitar din perioada sovietică. • spiritul confruntaţional. • marginalizarea celor „de jos” şi necompromisul celor „de sus”. • nivelul înalt de personalizare a relaţiilor politice. • schimbarea bruscă a ciclurilor şi ritmurilor procesului politic.

28. Spectrul ideologic stânga-dreapta în RM Patru centre de atracţie doctrinară: • social-liberal: Partidul „Alianţa „Moldova Noastră” (PAMN), Partidul Liberal (PL), Partidul Naţional Liberal (PNL), Partidul Liberal Democrat (PLD), Partidul European (PE), Partidul Popular Republican (PPR). Neoliberale: Mişcarea social-politică „Forţa Nouă”. • creştin-democrat, cu tentă naţională: Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD), Partidul Naţional Român (PNR), Noul Partid Naţional Moldovenesc (NPNM). • social-democrat: Partidul Social Democrat (PSDM), Partidul Democrat (PD), Partidul Republican (PR), Uniunea Centristă din Moldova (UCM). • socialist: Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), Partidul Socialist din Moldova (PSM), Partidul Democrat Agrar din Moldova (PDAM), Uniunea Muncii (UM), Partidul Dreptăţii Social-Economice din Moldova (PDSEM), Mişcarea Politică „Speranţa -Nadejda”, Mişcarea Social-Politică Republicană „Ravnopravie”

29. 4. Segmentul liberal în Republica Moldova • Origini • Componenţă • Aspect ideologico-doctrinar

30. Perioada interbelică • Partidul Ţărănesc – 23 august/5 septembrie 1918 – Partidul Naţional Democrat Moldovenesc. • Alegerile din 1919: 72 din 92 mandate în Adunarea Deputaţilor; 35 din 37 în Senat • Scindarea: unii cu PŢ din Regat (Halippa), ceilalţi cu PNL (Inculeţ) • De orientare liberală – Partidul Democratic al Unităţii (Ciugureanu). • Acestea două au asigurat victoria liberalilor la alegerile din 1922 din Basarabia – necesară pentru adoptarea Constituţiei din 1923. • 20 ianuarie 1923 – fuziunea PŢ (Inculeţ) cu PNL

31. 1. Alianţa “MoldovaNoastră” • PAMN s-a constituit la 19 iulie 2003 prin fuziunea Alianţei Social-Democratice din Moldova (ASDM), Partidul Liberal (PL) şi Alianţa Independenţilor din Moldova (AIRM) • La 27 iunie 2005 la Congresul al VI-lea al AMN. S. Urechean lider unic al partidului, vice-preşedinte V. Untilă. În plan ideologic a fost declarată doctrina social-liberală. • În programul PAMN se stipulează că „partidul se va baza pe conceptul doctrinar al social liberalismului contemporan, care reprezintă astăzi, rezultatul convergenţei curentelor liberale şi a celor social-democrate pe direcţia cоmbinării principiilor libertăţii individuale cu solidaritatea socială, implicări minime din partea statului şi responsabilitatea statului pentru respectarea necondiţionată şi egală a legilor, primatul proprietăţii private, liberei concurenţe şi a liberei iniţiative cu o protecţie socială ridicată”.

32. 2. Partidul Naţional Liberal (PNL) Logica creării: • Destrămarea BMD-ului şi scindarea AMN - excluderea din AMN a deputaţilor liberali Vitalia Pavlicenco şi Anatol Ţăranu. Excluderea aripii liberale, care reprezenta vechiul grup PNL, s-a produs, în opinia celor excluşi, pentru tentativa de a conferi AMN-ului o identitate liberală şi naţională autentică. Ce este: • Congresul de constituire a Partidului Naţional Liberal (PNL) a avut loc la 16 decembrie 2006. Congresul a aprobat Programul şi Statutul PNL şi a ales organele de conducere ale formaţiunii. În calitate de preşedinte al PNL a fost aleasă Vitalia Pavlicenco. PNL este succesorul formaţiunii omonime PNL, constituite în Moldova în 1993 • Noul PNL se revendică din liberalismul românesc, începînd cu secolul al XIX-lea, din tradiţia liberală basarabeană a perioadei interbelice şi din Mişcarea de Eliberare şi Renaştere Naţională de la confluenţa anilor 80–90 ai secolului trecut din Republica Moldova. Ce doreşte: • PNL se declară adeptul ferm al doctrinei liberale moderne, practicate cu precădere în statele Europei Unite. Partidul pledează pentru ruperea categorică, definitivă şi ireversibilă a Republicii Moldova de ideologiile şi practicile politice caracteristice spaţiului eurasiatic, dominat de Rusia. PNL se pretinde parte a gîndirii liberale din România, urmărind obiectivul de omogenizare a infrastructurii politice a celor două state româneşti. PNL revine cu oferta programatică privind crearea Uniunii Interstatale România-Republica Moldova, promovată, pentru prima oară, în anul 2000.

33. 3.Partidul Liberal(PL) Ce este: Partidul Liberal (PL) este succesorul de drept al Partidului Reformei (PR). Conferinţa de constituire a PR - 5 septembrie 1993. Iniţial - formaţiune politică de centru-dreapta, de esenţă creştin-democrată. Al II-lea Congres al PR - 24 aprilie 2005 - Partidul Reformei în Partidul Liberal. Mihai Ghimpu - preşedinte al partidului. PL - formaţiune politică liberală de dreapta. • Ce doreşte: susţinerea şi promovarea tinerei generaţii în viaţa social-politică; respectarea şi asigurarea suveranităţii naţionale, independenţei, unităţii şi a integrităţii Republicii Moldova (RM); soluţionarea diferendului transnistrean; retragerea armatei şi a arsenalului militar ale Federaţiei Ruse de pe teritoriul RM; integrarea RM în structurile euroatlantice; respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului; asigurarea libertăţii depline a presei prin eliminarea oricărui control din partea autorităţilor publice şi a reprezentanţilor acestora; promovarea şi asigurarea unei autentice autonomii locale; stimularea iniţiativei private cu respectarea regulilor concurenţei; combaterea corupţiei, crimei organizate şi a economiei subterane.

34. 4. Partidul Liberal (24 martie 2002-19 iulie 2003) Partidul Liberal (PL) a fost creat în baza fuzionării la Congresul din 24 martie 2002 a trei structuri politice: Partidul Renaşterii şi Concilierii din Moldova (1995); Uniunea Social-Liberală "Forţa Moldovei", constituită la 22 septembrie 2001 prin unificarea Partidului Naţional Liberal (1993) şi a Mişcării social-politice "Pentru Ordine şi Dreptate" (2000); Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat (1993). • Logica constituiurii: Această fuziune a fost rezultatul al victoriei copleşitoare a PCRM în scrutinul parlamentar din 2001. Necesitatea creării unui puternic pol liberal, capabil să contracareze ofensiva comunistă împotriva statului de drept şi a principiilor economiei de piaţă. • Ce s-a dorit a fi: Doctrina liberală şi pe cele mai recente realizări teoretice neoliberale: particularităţile tranziţiei de la o societate totalitară, cu o economie centralizată, la capitalismul modern, cît şi de specificul pronunţat al Republicii Moldova, stat marcat profund de probleme sociopsihologice şi etnopsihologice, de implicaţii geostrategice nefavorabile. • PL a fost adeptul conceptului despre statul minim, ca unul puternic, dar bazat pe primatul valorilor individuale, al drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului. • PL a fost adeptul ideii despre naţiunea civilă, asigurînd dreptul la identitatea etnică a fiecărui cetăţean. • Liberalii au fost convinşi că toate problemele interetnice şi privind hotarele dintre ţări pot fi soluţionate doar în cadrul unei Europe unificate, după modelul UE şi al globalizării accelerate a economiei.

35. 5. Partidul Social Liberal (9 mai 2001-10 februarie 2008) • Logica creării: Decepţia profundă a populaţiei faţă de guvernările din perioada 1991-2000. Nemulţumire şi neîncredere faţă de forţele politice democratice şi liderii lor manifestatată prin acordarea masivă a voturilor electoratului în favoarea Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM). • Ce a fost: Congresul de constituire a PSL a avut loc de Ziua Europei, la 9 mai 2001. Preşedintele partidului, în persoana lui Oleg Serebrian. Fuziune cu PDM la 10 februarie 2008. • Ce a dorit să fie: • Partidul Social Liberal (PSL) este un partid politic de centru-dreapta, bazat pe doctrina liberalismului social. Exprima voinţa politică şi interesele unor categorii largi ale societăţii moldoveneşti, care militează pentru modernizarea autentică a ţării, pentru împlinirea aspiraţiilor de libertate, democraţie, justiţie socială, solidaritate, bunăstare, unitate europeană şi naţională. • A edifica în Republica Moldova un sistem de valori social-liberale racordat la realităţile RM. Economia de piaţă performante, care să se bazeze pe îmbinarea mecanismelor concurenţiale cu rolul activ, raţional dimensionat, al statului în orientarea politicilor economice şi sociale. • Edificarea unei noi elite politice în Republica Moldova, contînd esenţialmente pe oameni tineri, întrunind mai mulţi reprezentanţi ai minorităţilor lingvistice şi confesionale. • Monitorizarea guvernării comuniste şi adoptarea unor atitudini ferme faţă de acţiunile conducerii republicii.

36. 6. Partidul European • Înregistrat la 21 noiembrie 2005. Preşedinte Viorel Ghimpu • Ce este: Formaţiune politică de factură nouă, un partid al acţiunii, bazat pe doctrina social-liberală, orientat spre reformarea, modernizarea şi alinierea vieţii social-politice şi economice din Republica Moldova la valorile civilizaţiei occidentale. • Logica creării: • Clasa politică actuală a refuzat adoptarea şi aplicarea legii lustraţiei şi s-a dovedit a fi incapabilă să-şi însuşească standardele de comportament politic civilizat şi modern. În condiţiile în care această clasă politică s-a arătat a fi iresponsabilă şi a fost sancţionată de către populaţie prin neprezentarea la vot este necesară constituirea unei elite politice noi care va înţelege să-şi asume menirea pentru care are raţiunea de a exista. • Este necesară formarea unei clase politice constituită din oameni pentru care este familiară noţiunea de om de stat aflat în serviciul cetăţenilor, al interesului public şi în serviciul intereselor ţării în raporturile cu statele străine. • A trecut timpul liderilor pentru care activitatea politică înseamnă o modalitate de promovare a propriilor afaceri, a venit timpul oamenilor care au o pregătite profesională şi o ţinută morală adecvată. A trecut timpul partidelor post-sovietice, a venit timpul partidelor europene. • Ce doreşte: Partidul European consideră că la baza economiei statului trebuie să stea libertatea economică a persoanei şi proprietatea privată. Partidul European pledează pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, pentru limitarea intervenţiei statului în activităţile întreprinderilor economice şi stabilirea unor raporturi echilibrate între interesele economice ale persoanei şi programele de protecţie socială aplicate de către stat.

37. 7. Partidul Liberal Democrat (PLD) • Ce este: - Partid de centru-dreapta la intersecţia dintre liberalism şi social-democraţie. Congresul de constituire – 9 decembrie 2007. Preşedinte Vladimir Filat. • Logica creării: • Formaţiune de opoziţie faţă de actualul partid de guvernămînt – PCRM şi faţă de "acoliţii" acesteia. Absenteismul masiv al cetăţenilor la actul electoral şi numărul mare al indecişilor - pături sociale largi care nu se regăsesc în partidele politice existente. • Ce doreşte: • stat de drept, economie de piaţă funcţională, liberă concurenţă, drepturi şi libertăţi ale cetăţeanului protejate, solidaritate socială şi toleranţă. • independenţa justiţiei, inviolabilitatea proprietăţii şi securitatea afacerilor, libertatea mass-media, drepturile omului şi respectul pentru cetăţean să fie asigurate. • normelor constituţionale în raport cu republica parlamentară, desfăşurarea unui referendum privind problema transnistreană, asigurarea separaţiei puterii în stat, introducerea votului uninominal • integrarea Moldovei în structurile europene şi euro-atlantice

38. 8. Mişcarea social-politică "Forţa Nouă" • S-a format la 28 mai 1997. Primul Congres al Mişcării, din decembrie 1998, a aprobat Statutul ei. Preşedinte Valeriu Pleşca. Doctrina neoliberală. • Edificarea statului de drept, în care vor fi garantate drepturile politice, economice şi sociale ale fiecărui cetăţean al Republicii Moldova; la consolidarea societăţii civile şi a independenţei statului nostru; precum şi la păstrarea integrităţii lui teritoriale. • Sprijină pe cele mai avansate categorii ale societăţii, care au conştientizat necesitatea obiectivă a trecerii la o nouă etapă calitativă în evoluţia ţării: reprezentanţii cercurilor de afaceri, ai sectorului privat şi cooperatist de la sate, intelectualitatea liberală, tineretul, pe întreg segmentul activ din punct de vedere social şi politic al populaţiei. • În cazul venirii lui la putere, va porni de la principiile şi ideile fundamentale ale doctrinei neoliberale. Această doctrină constituie rezultatul evoluţiei fireşti a gîndirii sociale şi filozofice europene şi a concepţiei privind formarea şi dezvoltarea dinamică a societăţii contemporane. • Aplicarea creatoare a principalelor principii ale doctrinei neoliberale în condiţiile concrete ale Moldovei va permite să învingem oportunismul ideologic şi voluntarismul politic, să trasăm şi să materializăm în fapte concrete strategia trecerii urgente a societăţii la democraţie în condiţiile economiei de piaţă.

39. Alte formaţiuni... • 9. Partidul Republican din Moldova (PRM) • S-a înfiinţat la 15 august 1999. - Partidul se pronunţă pentru liberalizarea economiei, efectuarea tuturor schimbărilor în baza reformelor, trecerea la economia de piaţă de tip modern, bazată pe proprietatea privată, spiritul de iniţiativă şi libera concurenţă. E nevoie de un sistem de dezvoltare durabilă. - Partidul optează pentru o economie social orientată. • 10. Mişcare Social-Politică pentru Neam şi Ţară (MSPNŢ) - Constituirea Mişcării Social-Politice pentru Neam şi Ţară (MSPNŢ) a avut loc la 5 mai 2007. Doctrina social-liberală. Preşedinte este Tudor Deliu.

40. De ce este inconsistent liberalismul? • Macrosocial: stat minimal, economie de piaţă/proprietate privată • Microsicial: individualitate, responsabilitate, concurenţă, originalitate, toleranţă. • Societatea moldovenească: valori totalitate şi tradiţionale - răbdare, supunere, disciplină, hărnicie (“Valorile 2002”) • Conflict valoric al conştiinţei: principiile şi credinţele lor tradiţionale versus necesitatea acţiunii conform altor valori contrare – libertate, proprietate privată, concurenţă. • “Hibrid” – formă democratică, fond (conţinut) tradiţional şi totalitar. • Conflict între formă şi fond: deleghează statului responsabilităţile şi cedează deliberat libertatea în momente de dificultate.