George Enescu

1. “Ceea ce e important în artă, este să vibrezi tu însuţi şi să-i faci şi pe alţii să vibreze!” George Enescu

2. George Enescu Viaţa artistului Capacităţile în domeniul muzical Interpret (violonist) Compozitor Dirijor Pedagog George Enescu, văzut de oameni mari ai lumii Casa Memorială George Enescu Filarmonica George Enescu Bibliografie

3. George Enescu George Enescu s-a născut la 19 august 1881, în satul Liveni (care se afla pe vremea aceea în judeţul Dorohoi). La scurt timp, în 1883, familia se mută în satul Cracalia, într-o casă mai mare şi mai puţin izolată de lume. Aici, micuţul George are primul contact cu muzica lăutarilor, pe care încearcă s-o imite, făurindu-şi singur un instrument ce se vroia a fi o vioară. Pentru că era silitor şi se ambiţiona să cânte, copilul primeşte până la urmă un frumos cadou: o vioară adevarată. Mai mult pe nimerite, inventând, imitând şi descoperind continuu, micuţul începe să cânte la vioară, mânuind arcuşul cu un instinct aproape incredibil. Fără să cunoască notele, George reproducea cu arcuşul sunete din natură, glasurile păsărilor, sau fragmente din melodiile populare pe care le auzea prin sat, fiind foarte atras de ritmurile jocurilor populare.

4. George Enescu La 4 decembrie 1937, George Enescu se căsătoreşte cu Maria Cantacuzino (foto dreapta jos), consfinţind astfel o lungăşi pasionată poveste de dragoste începută cu aproape 40 de ani în urmă! În toamna anului 1946, Enescu părăseşte definitiv ţara, comunismul ce se instaura în România nepermiţându-i să mai revină vreodată. Continuăînsă să compună, să susţină concerte, să dirijeze şi să predea cursuri de interpretare (în Anglia şi Italia). În ziua de 4 mai a anului 1955, George Enescu se stinge din viaţă, în apartamentul său de pe Rue de Clichy, din Paris. Maria Cantacuzino

5. George Enescu In timpul Primului Război Mondial cât şi în al doilea Enescu va rămâne în ţară, dorind ca perioada grea din întreaga lume să o treacă alături de poporul său. In acest timp colaborează cu interpreţi români, avându-l colaborator la pian pe Alfred Alessandrescu, şi pune pe picioare spectacole de operăîntre anii 1914-1919. In timpul celui de-al doilea Război Mondial va susţine concerte şi turnee şi în Rusia colaborând cu interpreţi de origine rusă. Ultimile sale creaţii au fost: • “Cvartetul de coarde numărul 2” • “Simfonia de cameră pentru 12 instrumente soliste”(1954) • poemul simfonic “Vox şi Maris”(1950)

6. George Enescu George Enescu se simte solidar cu eroismul Armatei Române şi contribuie la ridicarea moralului acesteia, dar şi la strângerea de fonduri, ca preşedinte al grupărilor artistice, organizate de Crucea Roşie. In această calitate, împreună cu marii artişti români ai vremii (scriitori, muzicieni, oameni de teatru), Enescu organizează o serie de festivaluri artistice la Teatrul Naţional din Iaşi (foto dreapta sus), obţinând sume considerabile pentru ajutorarea răniţilorşi a familiilor îndoliate. Teatrul Naţional din Iaşi

7. George Enescu Ca violinist, arta sa interpretativă s-a caracterizat prin naturaleţe, sensibilitate, bogăţia coloritului, varietatea nuanţelor şi îmbinarea atenţiei acordate substanţei muzicale cu virtuozitatea. Repertoriul său a cuprins întreaga literatură a instrumentului. In formaţiile de cameră, Enescu a colaborat cu P. Casals, J. Thibaud, A. Cortot, A. Cassella, D. Oisrahşi alţi artişti de seamă. Ca pianist, arta sa se distingea printr-o bogatăşi rafinată paletăşi sonoritatea orchestrală a execuţiei. Interpret (violonist)

8. George Enescu Din momentul apariţiei, “fenomenul Enescu”, s-a produs inevitabil o reacţie pozitivăîn evoluţia activităţii violonistice şi muzicale româneşti. Primul său recital la Ateneul Român din 20 martie 1894, acompaniat la pian de însuşi profesorul său din Viena, Hellmesberger, recital urmat de acea abundenţă de cronici elogioase la adresa “copilului minune” , nu putea să nu producă o rezonanţă deosebităîn lumea muzicală din ţara noastrăşi să nu stimuleze interesul general pentru vioarăşi muzicăîn ţara noastră. Apoi a urmat consacrarea lui George Enescu ca violonist de valoare internaţională, prin obţinerea pentru prima oară de către un violonist român al Premiului I al Conservatorului din Paris, cu interpretarea Concertului nr.3 de Saint-Saens în cadrul Concertelor Eduard Colonne.

10. George Enescu La 11 februarie 1890, după un an de la absovirea Conservatorului unde obţinuse Premiul Grand Prix, Enescu are primul său concert de vioară cu Orchestra Collone, solist în concertul de vioară de Beethoven.Acesta a fost începutul carierei de solist, cuprinzând în mod deosebit turnee în Statele Unite ale Americii , începând din 1923, carieră care nu i-a întrerupt însă activitatea de compozitor, pentru care unul dintre anii esenţiali este 1931.

11. George Enescu Compozitor Printre lucrările lui mai de seamă se numără: “Poema română” (1897), care întruchipează o serie de tablouri sugestive ale vieţii rustice; două“Rapsodii române” (1901, 1902), caracterizate printr-o linie melodică bogată, de autentică obârşie folcloricăşi înveşmântare orchestrală colorată; trei suite pentru orchestră (printre care Suita III-a “Săteasca”, 1938), în care folclorul cunoaşte o transfigurare subtilă; trei simfonii (1905; 1913; 1919, aceasta din urmă refăcutăîn 1921), care, prin maturitatea concepţiei, excepţionala măiestrie armonică, polifonicăşi orchestrală, prin dimensiunile lor, reprezintă monumentale fresce sonore; o Simfonie de cameră pentru 12 instrumente solistice (1945),în care folclorul atinge un grad înalt de rafinament; o Simfonie concertantă pentru violoncel şi orchestră (1901).

12. George Enescu Enescu a scris şi lucrări pentru formaţii de cameră (două cvartete de coarde, 1900; un dixtuor pentru instrumente de suflat, 1906 ş.a.) caracterizate printr-o melodică expresivă, prin construcţii unitare, închegate şi prin transparenţa sonorităţii de ansamblu; lucrări pentru pian, pentru violoncel şi pian, precum şi pentru vioarăşi pian (printre care Sonata a III-a “în caracter popular românesc” , 1926; suita “Impresii din copilărie”, 1940), care se remarcă prin echilibru dintre libertatea inspiraţiei şi disciplinei formei; lieduri (printre care ciclul de lieduri pe versuri de Clément Marot); prelucrări şi transcripţii. Pornind de la subiectul binecunoscut al tragediei clasice greceşti, Enescu a scris, după libretul lui Ed. Fleg, opera “Oedip”.

13. George Enescu Creaţie capitală a lui Enescu, opera “Oedip” este strabătută de un conţinut emoţional generos şi intens şi se distinge printr-un limbaj poetic şi evocator dramatic. Ea cuprinde şi transpuneri ale unor elemente folclorice, pe planul unei înalte generalizări, cu mijloace de expresie caracteristice artei contemporane occidentale. Sub înrâurirea de mai târziu a unor curente ale muzicii franceze şi germane ca urmare a preocupărilor pentru găsirea unor noi modalităţi de expresie, unele lucrări ale lui Enescu, de pildă Simfonia de cameră, vădesc pe alocuri o mai accentuată interiorizare şi redare mai abstractă a conţinutului emoţional.

14. George Enescu Dirijor In cariera sa de dirijor a uimit prin memoria excepţională cu care era înzestrat fiind observat atât de interpreţi cât şi de public cum îşi ţinea partiturile pe pupitru dar nu arunca privira asupra lor în timpul concertelor. Enescu a fost unul dintre cei mai de seamă dirijori contemporani. Măiestria sa dirijorală se caracteriza prin profunzimea redării sensului operei artistice şi prin sobrietatea, supleţea şi expresivitatea gestului. A fost un remarcabil tălmăcitor al creaţiei lui Bach, Mozart, Beethoven, R. Strauss, Brahms, Ceaikovski, Wagner. Enescu a propagat peste hotare, alături de lucrările sale care căpătaseră un incontestabil prestigiu internaţional, creaţiile unor compatrioţi ai săi, atrăgând astfel atenţia asupra tinerei şcoli muzicale româneşti.

15. George Enescu George Enescu era foarte atent la funcţionarea şi sprijinirea Conservatoarelorromâneşti chemate să aibă un rol activ în educarea şi formarea gustului muzical al poporului şi în pregătirea unor muzicieni şi instrumentişti valoroşi. Pedagog

16. Bibliografie • http://www.stepitupboston.com/MusicalNotes.gif/MusicalNotes-full.jpg • myconsumerblog.wordpress.com • libraries.mit.edu • www.cffc.navy.mil • www.shutterstock.com • digitalgran.blogspot.com • http://www.metropotam.ro/La-zi/2006/12/art7359339939-Sinaia-din-amintiri/290px-Carmen_Sylva.jpg Sunet: Rapsodia Româna nr.2, în Re Major,op.11