Mânia

1. Mânia (Osândirea)

2. Mânia • Atunci când voinţa lui se ciocneşte cu altă voinţă, care nu vrea să i să supună • Când e aparent nedreptăţit de alţi oameni • Hulă împotriva lui Dumnezeu • La amintirea de ură ascunsă, pomenirea de rău, ranchiuna, dorinţa de răzbunare • Orice tulbură iubirea de sine Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

3. Proverbe 16,32 ˮCel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetățiˮ. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

4. Trăirea sentimentelor de amărăciune • Îl lipseşte pe mânios de • mila dumnezeiască • Nerăbdare şi irascibilitate • Duşmănie şi isterie • Întunecarea minţii • Conduce la crimă împotriva aproapelui, • ucidere de animale, distrugeri de obiecte • Paralizarea voinţei spre bine CONSECINȚE • Distruge relaţiile interpersonale • pe toate nivelele • Osândirea răpeşte • vrednicia dumnezeiască • Răzbunarea pe persoane şi obiecte prin • cuvinte,fapte şi gesturi corespunzătoare • Dă naştere altor patimi: invidie, gelozie, • duşmănie, clevetire • Aduce dezordine, instabilitate şi întunecare • totală a sufletului – scurtă nebunie • Conduce la pierderea unor eventuale virtuţi Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

5. Om nefericit Om bolnav Om singur Om mânios Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

6. Cauzele mâniei Iubirea de sine, egoismul Îndreptățirea de sine + Trufia + Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

7. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

8. Despre conflicte în Sfânta Scriptură Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

9. Proverbe 10:10Celceclipeşte din ochivafipricină de supărare; iarcel care ceartă cu inimăbunăaşazăpacea. Proverbe 10:12 Uraaduceceartă, iardragosteaacoperătoatecusururile. Proverbe 13:10 Mândria nu dăprilejdecât la ceartă, înţelepciunea se aflănumai la ceiceprimescsfaturi. Proverbe 16:28Omul cu gândrăuaţâţăceartăşidefăimătoruldespartepeprieteni. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

10. Proverbe 18:6Buzeleceluinebunduc la ceartăşiguraluidănaştere la ocări! Proverbe 20:3Este o mare însuşirepentruomsă se stăpânească de la ceartăşi tot nebunul se întărâtă. Proverbe 26:17Ca celceprinde un câine de urechi, aşaestecelce se vârăîntr-o ceartăîn care nu esteamestecat. Proverbe 28:23Cel care ceartăpe un omvaaveamaimultămulţumiredecâtcel care-l linguşeşte. Proverbe 29:9 Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie cărâde, nu-şipierdecumpătul. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

11. Rom 1:27-29Asemeneaşibărbaţiilăsândrânduialaceadupă fire a părţiifemeieşti, s-au aprinsînpoftaloruniipentrualţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşindruşineaşiluând cu eirăsplatacuvenitărătăciriilor. Şiprecum n-au încercatsăaibăpeDumnezeuîncunoştinţă, aşaşiDumnezeui-a lăsat la mintealorfărăjudecată, săfacăcelece nu se cuvine. Plinifiind de toatănedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtărirele, bârfitori... Rom 2:7-10Viaţăveşnicăcelorce, prinstăruinţăînfaptăbună, cautămărire, cinsteşinestricăciune, iariubitorilor de ceartă, care nu se supunadevărului, ci se supunnedreptăţii: mânieşifurie. Necazşistrâmtorarepestesufletuloricăruiom care săvârşeşterăul, al iudeuluimaiîntâi, şi al elinului;  darmărire, cinsteşi pace oricui face binele: iudeuluimaiîntâi, şielinului. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

12. Rom 13:13-14Săumblămcuviincios, ca ziua: nu înospeţeşiînbeţii, nu îndesfrânărişiînfapte de ruşine, nu înceartăşiînpizmă; ciîmbrăcaţi-văînDomnulIisusHristosşigrija de trupsă nu o faceţisprepofte. 1Cor 3:3Fiindcăsunteţi tot trupeşti. Câtăvremeesteîntrevoipizmăşiceartăşidezbinări, nu sunteţi, oare, trupeştişi nu dupăfireaomeneascăumblaţi? Fil 1:15Unii, e drept, vestescpeHristos din pizmăşi din duh de ceartă, alţiiînsă din bunăvoinţă. Fil 2:2-3Faceţi-mi bucuriadeplină, ca săgândiţi la fel, avândaceeaşiiubire, aceleaşisimţiri, aceeaşicugetare. Nu faceţinimic din duh de ceartă, nici din slavădeşartă, ci cu smerenieunulpealtulsocotească-l mai de cinstedecât el însuşi. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

13. 1Tim 6:4Acela e un îngâmfat, care nu ştienimic, suferind de boaladiscuţiilorşi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieliviclene. Evrei 12:6Căcipe cine îliubeşteDomnulîlceartă, şibiciuieştepe tot fiulpe care îlprimeşte". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

14. Ce spun sfinţiidespremânie Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

15. Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznădejdii și iadul smereniei, Edit. Deisis, Sibiu 2001, pag. 94. ˮOrice om, dacă-și taie voia lui înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, va avea totdeauna pace în suflet, dar cel căruia îi place să-și facă voia sa, nu va avea pace niciodatăˮ. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

16. Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznădejdii și iadul smereniei, Edit. Deisis, Sibiu 2001, pag. 94. ˮSufletul care s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu îndură cu ușurință orice întristare și orice boală, pentru că, și atunci când e bolnav, el se roagă și vede pe Dumnezeu: <Doamne, Tu vezi boala mea. Știi că sunt păcătos și neputincios. Ajută-mă să îndur totul și să-Ți mulțumesc bunătății Tale>. Și Domnul alină boala și sufletul simte ajutorul dumnezeiesc și stă înaintea lui Dumnezeu vesel și mulțumitor”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

17. Sfântul Ioan de Kronstadt Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

18. „Egoismul şi trufia ni se descoperă mai cu seamă în nerăbdare şi irascibilitate, atunci când nu suportăm nici cea mai neînsemnată supărare de la alţii, cu sau fără intenţie, sau când ne izbim de vreo piedică, pe drept sau pe nedrept pusă, cu sau fără intenţie, de către oameni sau de către obiectele din jurul nostru. Egoismul şi trufia din noi ar vrea ca totul să le aparţină, să se înconjoare de toate onorurile, comodităţile vieţii acesteia trecătoare; ar vrea ca toţi oamenii - şi imaginaţi-vă până unde merge trufia! - toată natura să se supună voinţei noastre, fără crâcnire şi cât mai repede cu putinţă. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

19. Întimpcenoi- vai! - suntemfoarteînapoiaţiînprivinţacredinţei, a faptelorbune, a supuneriifaţă de UniculnostruStăpân! Creştine! Trebuiesăfiismerit, blând, îndelung-răbdătorşisă nu uiţiniciodatăcă nu eştidecâtputregai, pulbere, nimic, căeştinecuratşică tot ce e bun în tine este de la Dumnezeu, căviaţa, respiraţia, totulîţisunt date de Dumnezeuşicăpentrupăcatulneascultăriişi al neînfrânăriitrebuiesărabzi, să-ţirăscumperifericireaceaviitoare din Raiprinîndelungă-răbdare, aceastafiindu-ne nouă de trebuinţăîntr-o lume a imperfecţiunilorşinenumăratelorcăderiînpăcat ale oamenilor din jurulnostru, din numeroasafamilie a omenirii, ceacopleşită de păcat. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

20. „Purtaţi-văsarcinileuniialtoraşiaşaveţiîmplinilegealuiHristos“ (Galateni 6, 2). Cine estenerăbdătorşiirascibil, acela nu a ajunssă se cunoascăpe sine şisăcunoascăoameniişi nu estevrednicsă se numeascăcreştin. Spunândaceastamăjudecpe mine însumi, fiindcăeusuntprimul care suferă de nerăbdareşiirascibilitate”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

21. „Mânia este izbucnirea urii ascunse, o continuă reînnoire a amintirii unor ocări îndurate mai demult. Mânia este dorinţa de a face rău celui ce ne-a supărat; este o patimă foarte năpraznică căci iuţime se numeşte fierberea şi mişcarea împotriva celui ce ne-a nedreptăţit. Ea sălbăticeşte sufletul în fiecare zi, răpeşte mai ales mintea de la rugăciune făcând să apară chipul celui ce ne-a supărat. Când este de durată se preface în ură şi pricinuieşte în timpul nopţii tulburări şi îngălbenirea trupului, năvălirea de gânduri furioase (accese de furie)”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

22. „Mâniosul (irascibilul) este un epileptic care se sfâşie şi se loveşte singur împins fiind de o pornire lăuntrică care determină prăbuşirea lui. Nimic nu este atât de nepotrivit celor ce se nevoiesc decât tulburarea mâniei. Pe când întoarcerea la Dumnezeu are multă trebuinţă de smerenie, mânia este semnul unei mari mândrii”. „Nimeni să nu-şi închipuie cumva această întunecime ca o patimă uşoară, trecătoare sau puţin primejdioasă, căci una ca aceasta de multe ori cuprinde până şi inimile bărbaţilor duhovniceşti. (Nimeni să nu-şi închipuie că această patimă e simplă, căci ea dă naştere multor complicaţii)”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

23. „ Dacă culmea blândeţii este de a păstra liniştea inimii faţă de cel ce ne întărâtă, chiar când este prezent, apoi desigur că este culmea mâniei a ne lupta şi a ne sălbătici cu vorbele şi cu gesturile împotriva celui ce ne-a provocat o supărare, chiar şi atunci când suntem singuri”. „Vorbeşte cu grijă înaintea celui mândru şi bolnav de pizmă, căci când tu vorbeşti, el dă în mânia lui cuvintelor tale tâlcul care voieşte. Deci din cele bune ale tale ia pricini vătămătoare, cuvintele tale schimbându-se în cugetarea sa după felul bolii lui”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

24. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

25. „Vicleanul nu este niciodată în pace ci totdeauna-i hărţuit de mânie, vicleşug şi de iuţime. Totdeauna cârteşte, totdeauna e aspru, când i se porunceşte – grăieşte împotrivă, se răzvrăteşte; când e sfătuit la bine – face rău; când e dojenit – batjocoreşte. El ia în râs pe cei ce vieţuiesc bine, îi pizmuieşte pe cei ce sporesc, se scârbeşte de sfaturile bune, îi defaimă şi dispreţuieşte pe fraţi, îi dezbină, răzvrăteşte, îi face răi, îi zeflemiseşte pe cei îndelung-răbdători, se făţărniceşte faţă de străini, cleveteşte, se asociază cu fiecare împotriva celuilalt, aţâţă la sfadă, întărâtă pe unul contra altuia, e gata la ocări, defăimări şi în a face numai rău. Precum se vede mânia, întunecă mintea şi îl ţine pe om într-o agitaţie continuă şi accentuată ducându-l până la nebunie. Între funcţiile sufleteşti este o strânsă legătură, ele înrâurindu-se reciproc”. (Filocalie) Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

26. Învățătură a Sfântului Grigorie, despre mânie Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

27. „Să nu daţi, fraţilor, loc mânieiîntrevoi. Pentrucăomulmânios nu primeştedar de la Dumnezeu, ciprinmâniasacade din înălţimearăbdării, îngroapa de pierzanie a mâniei. Care fiarăesteaşa de cumplităşineîmblânzită, precumesteomulcelmânios, care nu-şipierdemânia? Şi, precumotravaesteînjivinilecelece se târăsc, aşa-işiîncelmânios. Îndrăcindu-se, mâniosullatră, ca un câine la toţi, şiîmboldeşte, ca o scorpie, şi ca şarpelemuşcă. Fugiţifraţilor, de o răutate ca aceasta. Cănicidregătoriaceluimânios nu-icinstită, nicicărunteţele, de folos. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

28. Ceestemairăudecâtmâniosul? Aceastaturbatîl face peom, sluţitşi nu bun, fiindcă nu vine duhulluiDumnezeu la celmânios. Socoteştedar, omule, căcelceţinemânie, nu se stăpâneştepe sine însuşi din mânieşieste ca un beat, de iuţime. Că nu cunoaştepeceicefacbine, şitrăieşte ca într-o noapteîntunecoasă, de toţi se apucă, tuturorcelormaimarişicelormaimicidecât el le grăieştefară de rânduialaşi, pecelmaibătrân, îlhuleşte. Ceartă, estefoarteguraliv, ocărăşte, bate, la nimic nu  se  supuneşi nu primeştecuvintelecelorce-l mângâiepe el. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

29. Nicijertfaunuia ca acesta nu-ibineprimită, nici nu poatesă se îndrepteze. Tusăziciaşa: „Aşteptând, am aşteptatpeDomnul, şi a căutatspre mine". Goneşte-ţiiuţimeaşimânia din inimăcă a zisDomnul: „Oricine se mâniepefrateleştiu; vrednicvafi de osândă". (Matei 5, 22). Iarmâniasă-ţi fie ţienumaiasupradiavolului, fiindcăprintr-însul am căzut din Rai. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

30. Acela, şiacum, pefiecare din noi, ne pândeşte, ca să ne înseleşiînvăpaiaceanestinsăsă ne afunde, de care văpaie, însuşisatanamult se cutremură. Dreptaceea, părăseşteiuţimeaşilasă ca nu cumvaîmpreună cu Irodiada, săteosândeşti, că ea se mâniamultasupraluiIoanBotezătorul, care voiasă o mântuiascăpedânsa. Că ea auzind de minunilece se făceau de el, îșiastupaurechile, ca o aspidăsurdă, pânăceaflândvremeprielnică, l-a tăiatpeIoan. Dar pe sine s-a făcutblestemată, de cătrecelepatrumargini ale pământului. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

31. Pentrucădiavolul face voiaplăcuţilorsăi, ca săsăvârşeascărăutateamâniei, aicilăudându-se cu păcatele, iaracolosă fie duşi, fără de pocăinţă, la osândă. Că ce a făcutmâniaIrodiadei? TăindpeIoan, l-a trimispe el înîmpărăţie, iarpe sine la osândaceafără de sfârşit. De aceasta, temându-se, să ne silim a nu ţinemânieîntrenoi. Dumnezeuluinostruslavă; acumşipurureaşiînveciivecilor! Amin” Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

32. Umple-mă de bucurie spunându-mi că ai fost la dușmanul tău și l-ai luat în brațe. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

33. Dacăaifostnedreptăţit de aproapeletău, adu-ţiaminte de David. Gândeşte-te la blândeţeaşi la lipsa de răutate a acestuiproorocşimânia care îţiardesufletulvadispărea. Spune-mi: din cepricinăţi-e duşmanfrateletău? Poatete-a înjurat? Poate a furat de la tine? Poatete-a nedreptăţit? Oriceţi-arfifăcut, să nu întârziisă tai frânghia care teţinelegat de duşmănie. Dacă nu facilucrulacestaastăzi, mâinevafimaigreu. Poimâine, şimaigreu. Cu fiecarezicetrece, ruşineatavacreşteşiodată cu ea, duşmăniavaprinderădăciniputerniceîninimata. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

34. Umple-mă de bucuriespunându-mi căaifost la duşmanultău, l-aiprinsînbraţe, l-aistrâns cu iubireşi l-aisărutat cu lacrimiînochi. Chiarşifiarădacăarfi, purtareataîivamuiainimaşi se vaîmblânzi. Înfelulacesta, scapi de păcat, iarpe el îlcâştigi, făcându-l să-şiprefacăuraînprietenieşidragoste. Să nu-mi zici: „Este un omsucit, răuşi de neîndreptatşi de aceea nu aşputeaniciodatăsă mi-l facprieten”. Oricumarfi, nu poatefimairăudecât Saul, care deşi a fostsalvat de multeori de la moarte de David, s-a întorsîmpotrivaacestuia. Dar cu toatecă Saul s-a purtatastfel, David l-a ajutat din nou, însă Saul nu s-a potolitşi a căutatsă-l omoareiarşiiar. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

35. Cepoţisămaizicidespreduşmanultău? Căţi-a intratfărădreptpeogor? Căţi-a furatanimalele? Căşi-a bătutjoc de tine? Căte-a înşelat? Cu toateacestea, nu a încercatsă-ţiiaviaţa, aşa cum a încercatînrepetaterânduri Saul cu David. Şichiardacăarîncercasă-ţiiaviaţa, tot David estemaipresus de tine, căci cu toatecă a trăitînvremealegiimozaice, care nu era desăvârşităşi care învăţa: ochipentruochi, dintepentrudinte(Ieş. 21, 24), a ajuns la înălţimeaînţelepciuniilegiievanghelice: iubiţipevrăjmaşiivoştri, faceţibinecelorcevăurăscpevoi(Luca 6, 27). Pecândtu, de multeori, teumfli de răutate, înfuriat de ceeaceţi-a făcutduşmanultăuîntrecut, David, neţinând cont de ceaveasă-ifacă Saul înviitor, nu încetasă-l ajuteşisă-l salveze din oriceprimejdie. Pe cine salvamereu? Pecel care căuta cu tot dinadinsulsă-l omoare! Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

36. Spune-mi, aşadar, cu ceanumete-a supăratvrăjmaşultău? Ceţi-a făcut de nu vreisăteîmpaci cu el? Ţi-a furatbani? Dar dacătuînduri cu răbdarenedreptateafăcută, veifirăsplătit de Dumnezeufoartemult, ca şi cum aifiîmpărţitaceibani la săraci. Pentrucă fie daimilosteniesăracilor, fie îndurinedreptatea, săvârşeştiaceeaşifaptăbună. A încercat, oare, săteomoare? Dacătuteveirugapentruacelom ca Dumnezeusă-iiertepăcateleşiîlsocoteştibinefăcătorultăupentrupăcatelepe care tuînsuţi le-aisăvârşit, atunciveifisocotit de Dumnezeumucenic. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

37. Dar pentrucăsocoteştică nu este cu putinţă ca vrăşmaşultăusă-şischimbegândulrăuceîl are asuprata, îţivoispunedoaratât: existăvreun animal maisălbaticdecâtleul? Cu toateacestea, şipe el îlîmblânzescoamenii. Dacăfolosescmijloacelepotrivite, ei pot schimbachiarşifirealeului, transformându-l într-un animal liniştitşiblând ca o oaie. Crezicătu, care aiputernicelearme ale iubiriişismereniei, nu veiputeaîmblânzi un om care, oricât de răuarfi, estetotuşi o fiinţăraţională, făcută de DumnezeudupăchipulSău? Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

38. Cerăspunsvomdaatuncicândvomîmblânzianimale, dar nu şioameni, chiardacăblândeţeaesteîmpotrivafiriianimalului, iarsălbăticiaîmpotrivafiriiomului? Dacăputemtransformafirea, cum de nu putemschimba un gândrău? Cu câtduşmanultăuestemaisălbatic, cu atâtmai mare vafirăsplatacuvenităţie, dacăveireuşi, cu răbdareşiinsistenţă, să-l vindeci de răutateasa. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

39. „Dar a spusatâteadespre mine”, teplângitu. Şice e cu asta? Dacă are dreptate, săteîndreptezi. Iardacă nu are dreptate, sărâzişisăpriveştispuselelui cu dispreţ. Dar maibinesă nu râzi, nicisă nu dispreţuieşticuvintele sale, cisătebucuri, aducându-ţiaminte de spuseleDomnului: Fericiţiveţificândoameniivăvorurîpevoişivăvorizgonidintreei, şivăvorbatjocorişivorlepădanumelevoastre ca rău din pricinaFiuluiOmului.Bucuraţi-văînziuaaceeaşivăveseliţi, că, iată, platavoastrămultăesteîncer(Luca 6, 22-23). Saupoateduşmanultău are dreptateînceeacezice? Atunciveidobândiaceeaşirăsplată, dacărabzi cu smereniecuvintelelui, dacă nu-l înjurişi nu-l jigneşti, cioftezi cu amărăciuneşitepocăieşti din toatăinimapentrupăcatele tale. Căci de multeori, maimultbine ne facduşmanii cu vorbelelorgrele, decâtprieteniinoştri cu laudelelor. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

40. Căciprietenii, fie din dragoste, fie ca să ne linguşească, nu ne spun adevărulşiînfelulacesta, defectelenoastresporesc. Pecândduşmanii, deşisuntîndemnaţi de răutatealor, atuncicând ne acuzăpentrugreşelilenoastre, ne obligăsă ne îndreptăm – bineînţeles, dacăavembunăvoinţă –şiînfelulacestaduşmănialor se face pricinabineluinostru. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

41. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

42. Să nu zicem: „Cutare m-a enervat” sau „Cutare m-a făcutsă spun cuvintegrele”. Întoatecazurile, noisuntemvinovaţipentrupăcatelenoastre. Căcidacă am fioamenismeriţi, nu numaioamenii, darnicimăcardiavolii nu arputeasă ne înfurie. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

43. Săfim cu băgare de seamă ca nu numaisă nu pățimnici un rău din parteaduşmanilornoştri, darnicinoisă nu le pricinuimlorvreunrău. Înfelulacesta, Dumnezeu ne vabinecu- vântaşi ne vaapăra, aşa cum l-a apăratpe David, atuncicândviaţasa era înprimejdie. Numaiaşavomarătacăsuntemmaibuni, maiînţelepţişimaivrednici de cinstiredecâtvrăşmaşiinoştri. Dacăfacemastfel, câştigămiubirealuiDumnezeuşi a oamenilor De obicei, nu ne înfurieatâtcuvintelepe care le auzim de la celălalt, câtduşmăniape care o simţimfață de el. Întimpulnopții, nu putemsărecunoaștem un prieten de-al nostru din cauzaîntunericului, pecândîntimpulzilei, îlrecunoaș-tem de departe. Înacelașifel, din cauzamâniei, nu recunoaștem însemenulnostruchipulluiHristos, şi ne purtăm cu el cu răutate, pecânddacăalungămmânia, atuncichipulsău ne pare prietenosşicuvintele sale plăcute. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

44. Săvedemacumcazulcelmai des întâlnit, cândduşmanultăuteprovoacăpentru un neajunsadevăratpe care îlaisaupentru un păcatpe care l-aisăvârşit cu adevărat. Dacăîn loc să-l înjurişisă-l provocişitu, oftezi cu amărăciuneşiÎlrogipeDumnezeusăteierte, scapi de păcatultău. ...exemplu din SfântaScriptură: vameșul și fariseul ... Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

45. Cesămaispunemdespreoamenii care urăscşifacrăucelor care nu le-au pricinuitnici un rău? „Nu-l pot suferipecutare”, zicei. Sau: „Pecutare nu-l pot înghiţi”. Şidacăîiîntreb de ce, nu prea au cesă-mi răspundă. Undevorajungeaceştioameni? Înce stare se vorarătadinaintealuiDumnezeu, la Judecată? Cum se vorizbăvi de iadulcelveşnic, cândsuntmairăişidecâtidolatrii? Şiuite, idolatrii, de multeori, chiardacă nu aşteaptănici o răsplată, propovăduiesciubireaşibunătatea. Iarnoi, creştinii, îiurâmpeceipentru care Hristos S-a răstignit, pecei cu care avemaceeaşicredinţăşinădejde, peceiîmpreună cu care alcătuim un singurtrup – trupulteantropic al luiHristos, adicăBiserica. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

46. Iată de cesuntem din ceîncemaislabi, pecândvrăşmaşulnostru, diavolul, este din ceîncemaiputernic. În loc sălucrămîmpreună cu dragostefrăţeascăîmpotrivarăului, luptămunul cu celălalt. SădeabunulDumnezeu ca prinharulSău, săalungăm din inimilenoastreuradrăceascăşisădobândimdragosteaceabinecuvântată. Să ne iubimunulpealtul, pentrucădragosteaeste de la Dumnezeuşioricineiubeşteestenăscut din DumnezeuşicunoaştepeDumnezeu. Celce nu iubeşte n-a cunoscutpeDumnezeu, pentrucăDumnezeuesteiubire(1 Ioan 4, 7-8). Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

47. De ce țipă oamenii unii la alții, mai ales când se ceartă? Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

48. Adevărul e că, atuncicânddouăpersoane se ceartă, inimilelor se distanţeazăfoartemult. Pentru a acoperiaceastădistanţă, eistrigă, ca să se poatăauziunulpecelălalt. Cu câtsuntmaisupăraţi, cu atâtmai tare strigă, din cauzadistanţeişimaimari. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

49. Pe de altă parte, ce se petreceatuncicând un băiatşi o fatăsuntîndrăgostiţi? Ei nu ţipădeloc. Vorbescîncetişor, suav. De ce? Fiindcăinimilelorsuntfoarteapropiate. Distanţadintreeleestefoartemică. Uneori, inimilelorsuntatât de aproape, cănici nu maivorbesc, doarşoptesc, murmură. Iaratuncicândiubirea e şimaiintensă, nu mai e nevoienicimăcarsăşoptească, ajungedoarsă se priveascăşiinimilelor se înţeleg. Asta se petreceatuncicânddouăfiinţe care se iubesc, au inimileapropiate. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

50. Părintele Dumitru Stăniloae spunea: Ierod. Gamaliel - Mân. Antim