Starea de s ănătate şi starea de boală

1. Starea de sănătate şi starea de boală • Imunitate • Germeni • Anticorpi • Vaccinuri • Prioni • Antibiotice

2. Definiţia sănătăţii Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dat o definiţie oficială a sănătăţii, ea fiind astfel formulată: „Sănătatea este acea stare de complet bine fizic, mintal şi social şi nu constă numai în absenţa bolii şi a infirmităţii.”

3. Starea de sănătate Sănătatea trebuie conceputăşi ca un factor important în determinarea acelui concept complex pe care îl denumim „calitatea vieţii”. Pe plan biologic, sănătatea are la bază un echilibru al tuturor funcţiilor organismului, al compoziţiei chimice a umorilor şi ţesuturilor corpului omenesc. Acest minunat echilibru este permanent întreţinut şi controlat printr-un mecanism complex în care intră numeroşi factori: chimici, fizici, psihici, sociali. Un mare endocrinolog descoperea următoarele patru armonii în organismul sănătos: „Sănătatea este armonia funcţiunilor, aşa cum frumuseţea este armonia formelor corpului, aşa cum adevărata bunătate este armonia sentimentelor etice şi adevărata înţelepciune este armonia intelectului”.

4. Starea de sănătate Starea de sănătate este influenţată negativ de o mulţime de factori: • alimentaţia dezechilibrată şi necorespunzătoare; • excesul de medicamente; • undele electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă; • poluarea atmosferica; • fumatul; • alcoolul; • poluarea apei; • programul de muncă şi odihnă dezordonat; • stress-ul; • lipsa de activitate fizică.

5. Starea de sănătate Se cunoaşte faptul ca din 100 de decese, 60 sunt cauzate de o alimentaţie nesănătoasă şi dezechilibrată, ceea ce este semnificativ referitor la starea de sănătate. De asemenea, oamenii de ştiinţă, au ajuns la concluzia ca un om în vârstă de 50 – 60 de ani are circa 1,5 -2 Kg. de depuneri toxice în organism şi că 95 % dintre boli sunt cauzate de aceste depuneri toxice. Din cauza intoxicării organismului, intestinul devine un colector de reziduuri, de unde toxinele ajung în sânge, afectând astfel mai mult sau mai puţin organele. Astfel apar: • îmbătrânirea înainte de vreme; • rigiditatea articulaţiilor; • ochi obosiţi cu privire tulbure; • piele palidă.

6. Starea de sănătate Atât supraalimentaţia cât şi subalimentaţia sunt foarte dăunătoare pentru organism. Supraalimentaţia oboseşte organismul, iar subalimentaţia, scade rezistenţa lui şi slăbeşte sistemul de apărare. Sănătatea poate fi afectata de greşeli în modul de alimentaţie, printre care se remarca următoarele: abuzul de alimente de origine animală, abuzul de făina şi zahăr (prăjituri, gemuri, bomboane, îngheţată), abuzul de lipide – grăsimi, abuzul de sare, abuzul de conserve şi alimente artificiale.

7. Imunitate Imunitatea organismului sau sistemul imunitar, cum mai este numit, cuprinde mecanismele de apărare ale organismului faţă de agenţii nocivi externi lui. Dacă agenţii patogeni sunt în cantităţi mici, sistemul imunitar face faţă cu brio atacului. Există însă şi situaţii când sistemul imunitar este depăşit, este slăbit şi are nevoie de ajutor pentru a face fata agenţilor patogeni. Mai ales în perioadele reci, în care factorii externi sunt determinanţi pentru starea de sănătate a organismului, imunitatea organismului trebuie protejată intens.

8. Imunitate Specialistii din domeniul medical vorbesc despre două tipuri de imunitate: - înnăscută; - dobândită. Imunitatea înnascută este moştenităşi nu suportă modificări de-a lungul vieţii. Imunitatea dobandită poate fi susţinutăşi modelată prin contactul cu diverşi antigeni, prin vaccinare, prin dietăşi prin includerea în alimentaţie a unor suplimente alimentare care să ajute organismul săîşi refacă forţele. Aici apare rolul indeplinit de suplimentele alimentare care contribuie la cresterea imunitatii organismului.

9. Obiceiuri pentru creşterea imunităţii organismului Este extrem de important să-ţi menţii sănătos sistemul imunitar până la vârstă înaintată. Acest lucru poate fi realizat prin alegerea corecta a alimentelor. Substanţele bioactive care influenţează sistemul imunitar sunt: vitaminele A, B6, C si E, zincul, seleniul, cuprul, fierul şi substanţele vegetale. Imunitatea organismului creşte o dată cu eliminarea sau reducerea grăsimilor din alimentaţie. Specialiştii recomandă pentru o alimentare sănătoasă: • o porţie de legume crude; • o porţie de legume fierte; • o dată pe zi salată; • de două ori fructe, una dintre mese putând fi înlocuită cu un pahar de suc.

10. Obiceiuri pentru creşterea imunităţii organismului Sucul de roşii este unul din alimentele cele mai bune pentru a ajuta la cresterea imunităţii. S-a ajuns la concluzia ca cei care consuma suc de roşii proaspăt, au cele mai bune valori în ceea ce priveşte antioxidanţii. În mod evident, licopina (prezentăîn roşii) s-a dovedit a fi un “captator” de radicali mai puternic decat beta-carotenul.Obs: Exista diferenţe de cantitatea de licopină: un pahar de suc de roşii conţine până la 30 mg de licopină, în timp ce 100 g roşii nu conţin decât 3 mg. Organismul valorifică cel mai bine bulionul şi sosul de roşii. În primul rând, pentru ca celulele vegetale distruse livrează mai multa licopină decât roşia proaspată. O lingură de ulei de măsline adaugată la sos - uşurează absorbţia licopinei de către intestin. De aceea, şi morcovii căliţi conţin o cantitate mai mare de caroten decât morcovii cruzi.Roşiile au şi un efect anticancerigen. Cu cât e mai mare consumul de roşii şi, implicit, cantitatea de licopina din sange, cu atât e mai redus riscul îmbolnăvirii de cancer la pancreas, intestine, prostată sau sân.

11. Obiceiuri pentru creşterea imunităţii organismului Imunitatea organismului uman depinde şi de alte substante obligatoriu prezente în organismul uman: • Vitamina A (lapte, ficat, legume şi fructe verzi, rosii si galbene) este un protector al pielii. Atunci când lipseşte, activitatea multor celule imunitare scade, iar virusurile şi bacteriile pot pătrunde mai uşor prin pereţii intestinali. • Vitamina C (multe soiuri de fructe şi legume) este un antioxidant care protejează celulele imunitare. Virusurile sunt “devorate” doar când ea există. • Vitamina E (uleiuri vegetale, cereale integrale, nuci, ardei) este importantă pentru protejarea membranelor. • Vitamina B6 se găseşte în: peşte, carne de pasăre, cereale, banane, fasole, mazăre, ajută la producerea anticorpilor. Substantele vegetale secundare, precum carotenul (morcovii, grapefruit, broccoli), licopina (roşii, pepene verde), luteina (spanac, ardei), şi flavonoidele (ceai verde, ceapă, fructe roşii, ciocolată, vin roşu) influenţează reacţiile imunitare şi au un efect antioxidant.

12. Obiceiuri pentru creşterea imunităţii organismului Zincul. Este indispensabil pentru piele. Atunci cand lipseste, celulele imunitare se maturizeaza mai greu. Pentru o sănătate bună, doză de bază pentru zinc este de: 22,5 - 50 mg pe zi pentru bărbaţi şi femei. Alimentele cele mai bogate în zinc sunt: stridiile (16 mg/100 g), ficatul de vităşi de porc (9 mg/100 g), germenii de grâu (7 mg/100 g), pâinea integrala (5 mg/100 g), carnea de vită, gălbenuşul de ou (4 mg/100 g), soia (3 mg/100 g), fasole uscata, linte, peşte oceanic, crustacee (2-2,5 mg/100 g). Seleniul se găseşte în fructele de mare cum ar fi: stridiile, langustele, tonul, ficat, rinichi, cereale integrale, ceapa şi usturoiul, nucile, drojdia de bere. Necesarul este de 60-80mcg pe zi. Ajuta celulele “ucigase” naturale in combaterea cancerului, acţionează sinergic cu vitamina E, intrăîn compoziţia enzimelor, încetineşte îmbâtrănirea. Acizii graşi nesaturaţi (uleiuri vegetale) determină activitatea celulelor imunitare. Ei sunt materia de bază pentru substanţele inflamante şi membranele celulare. Imunitatea scazută este rezultatul a mai mulţi factori care “ajută” încet la distrugerea organismului: stresul continuu - distruge anticorpii şi dereglează intercomunicarea lor complexă. Nicotina - sporeşte prejudiciile cauzate de radicalii liberi care vatămăşi celuleleimunitare.

13. Obiceiuri pentru creşterea imunităţii organismului Medicamentele - de ex. antibioticele (recomandate în infecţiile bacteriene) şi chimioterapeuticele slăbesc sistemul imunitar. Drogurile ca: heroina, marijuana, ecstasy, precum şi cantităţile mari de alcool blochează imunitatea. Pentru o viaţă cât mai sănătoasăşi un sistem imunitar “de fier”, specialiştii recomandă: un program sportiv moderat stimulează sistemul imunitar pentru ca intregul organism este activat şi oxigenat. Vitamine şi substanţe minerale ca supliment, echilibrează deficienţele, de exemplu în cazul unei solicitări fizice şi intelectuale extreme.

14. “Germenii nu sunt cauza bolilor şi nici duşmanii omului” Germenii sunt microorganisme care, pătrunse în organism sunt capabile să determine, după un timp de latenţă, sinteza unor organisme care vor determina apariţia anticorpilor cu care reacţionează specific. Aceasta se datorează faptului că sunt substanţe străine de organism (non-self). Microorganismele nu sunt duşmanii noştri. Bacteriile sunt omniprezente - ele sunt cu noi şi în jurul nostru în permanentă. Viaţa nu ar fi posibilă fără ele. Microorganismele ne sunt de fapt prieteni şi au rol de gunoieri care au nevoie de hrana pentru a se reproduce. Ei acţionează imediat ce apare o acumulare de materie toxica care ameninţă integritatea şi vitalitatea corpului. Microorganismele îndeplinesc o funcţie utilă, de a “curăţa mizeria” şi, odată ce şi-au terminat “treaba”, revin la starea pasiva.

15. “Germenii nu sunt cauza bolilor şi nici duşmanii omului” Alimentaţia naturală ignoră infecţiile, prin prevenţie, prin menţinerea unui mediu in care microorganismele nu au ce curăţa, deci, nu apar”. Nu este nici un dubiu ca bacteriile sunt in mod intim asociate cu multe boli grave. Ele produc anumite toxine puternice, în procesul de metabolizare a materiei bolnave din ţesuturi. Nimeni nu neagă importanţa bacteriilor în evoluţia unei boli însă acestea nu constituie cauza primară a bolilor aşa cum majoritatea oamenilor cred, ci starea pacientului se agravează datorită toxinelor eliminate de acestea prin metabolizarea celulelor din ţesuturile afectate.

16. Antigenii Antigen (greacă: anti=contra şi geano=a naşte, a genera) este termenul care defineşte orice substanţă de origine endogenă sau exogenă, care, odată ajunsă în organism, nu este recunoscută ca proprie şi determină apariţia unui răspuns imun, ce vizează neutralizarea şi eliminarea ei. Odată pătrunse în organism antigenele pot determina: 1. Sinteza de molecule de anticorpi, care le recunosc specific. 2. Instalarea memoriei imunologice ("amintirea" organismului despre întâlnirile anterioare avute cu acelaşi antigen). 3. Apariţia eventuală a unor reacţii imune aberante: reacţii alergice, autoimune etc.

17. Anticorpii Anticorpii sunt molecule de natură proteică (globulină), produsă în organitele limforeticulare sanguine denumite limfocite, capabile să recunoască o particulă străina de organism, denumită antigen, şi să declanşeze o reacţie imunologică, care are ca rezultat îndepărtarea respectivei particule. Unitatea structurală a anticorpilor o reprezintă o proteină tetracatenară, denumită monomer. Anticorpii se leagă de markeri specifici - antigene - care se găsesc pe suprafaţa virusurilor, bacteriilor, sau a unor toxine şi le aglutinează. Sistemul imunitar poate fabrica milioane de anticorpi diferiţi, care "luptă" împotriva unei largi varietăţi de invadatori potenţiali.

18. Anticorpii Virusurile, bacteriile, parazitii si celulele alterate ale organismului (infectate cu un germene sau tumorale) sunt antigene. Unele antigene provoacă o reacţie alergică stimulând producerea de imunoglobuline, sau anticorpi de tip e (igE): acestea sunt alergene, care au origini foarte diferite (venin de viespe, polen, produse chimice etc.). Deşi un antigen este, în general, o substanţă străină organismului, în cazul bolilor autoimune, chiar un element al organismului nu este recunoscut de acesta ca fiind al său.Antigenele sunt, în majoritatea cazurilor, glicoproteine (proteine combinate cu glucide). Lipidele sunt mult mai rar antigenice, în afara cazului ca sunt asociate altor structuri moleculare mai mari.

19. Anticorpii Persoanele care au grupa sanguină 0, A sau B prezintă anticorpi faţă de alte grupe sanguine. Grupa sanguină AB, denumită şi primitor universal, nu fabrică anticorpi faţă de celelate grupe sanguine. Un anticorp produs de organism, în cazuri patologice, împotriva propriilor sale celule sau ţesuturi poartă denumirea de autoanticorp. Un anticorp care apare doar la anumiţi indivizi ai unei specii şi care acţionează împotriva componentelor ţesuturilor străine ale unui individ din aceeaşi specie poartă denumirea de izoanticorp.

20. Reacţia anticorpi-antigeni Reacţia antigen-anticorp stă la baza fenomenelor imunologice, este specificăşi se poate realiza în orice proporţii. În această reacţie intervine şi sistemul complementului (9 compuşi proteici), activat de complexele antigen-anticorp. Complementul activat produce corpi activi, care atrag polimorfonuclearele, eliberează substanţe vasoactive, activează coagularea şi măresc permeabilitatea vasculară.Efectele biologice ale complexului antigen-anticorp pot fi multiple: favorabile, indiferente sau chiar nocive. Printre rezultatele favorabile trebuie citate, în primul rând, acţiunea antimicrobianăşi cea antitoxică, care asigură rezistenţa şi imunitatea specifică.Dar reacţia antigen-anticorp poate produce cele mai variate şi mai grave tulburări generale, acestea constituind fenomene de alergie, de hipersensibilitate. Deci, în unele situaţii, anticorpii pot conduce la o rezistenţă mărită, iar în altele, la o sensibilitate sporită, mergând chiar până la hipersensibilitate.

21. Vaccinuri Vaccinurile sunt preparate biologice dotate cu proprietăţi antigenice, care declanşează apariţia răspunsului imun la organismele supuse vaccinării. Protecţia imunologică se instalează după interval de timp variabil de la inoculare (săptămâni, luni), în funcţie de vaccin, şi este de lungă durată (ani). Vaccinarea şi termenul de vaccin au fost introduse în medicină de medicul generalist englez Edward Jenner, în anul 1796, cu ocazia descoperirii primului vaccin, împotriva variolei. În prezent toate ţările şi-au elaborat propriile scheme naţionale de vaccinare împotriva bolilor infecţioase. În România, vaccinarea copiilor începe de la vârsta de 2 ore, cu administrarea primei doze de vaccin împotriva hepatitei B.

22. Vaccinuri Vaccinarea este o metodă de imunizare activă profilactică împotriva unor boli, prin inocularea unui vaccin. Vaccinoprofilaxia se poate realiza: • în cadru organizat, prin campanii de vaccinare înscrise în programele obligatorii de imunizare din fiecare ţară • în situaţia declanşării unor focare infecto-contagioase ale căror boli beneficiază de un vaccin corespunzător • opţional, pentru profilaxia bolilor pentru care există vaccin specific, dar care nu este inclus în programele obligatorii de imunizare.

23. Prionii Prionii sunt agenţi infecţioşi nonconvenţionali de natură proteică, lipsiţi de orice tip de acid nucleic, care produc un grup de boli neurodegenerative transmisibile ale animalelor şi omului, numite boli prionice (encefalopatii spongiforme transmisibile). Dintre acestea, cea mai cunoscută este encefalopatia spongiformă bovină (boala vacii nebune), dar există forme de encefalopatie spongiformă şi la alte specii de animale: scrapia (la ovine şi caprine), encefalopatia spongiformă a cervidelor etc. Din categoria bolilor prionice ale omului fac parte:boala Creutzfeldt-Jacob, insomnia fatală familială, boala Kuru, sindromul Alpers (la copil) etc.

24. Prionii Printre bolile ereditare provocate de prioni sunt ataxia (pierderea abilităţii de a umbla normal) şi o formă fatală de insomnie; amândouă sunt foarte rar întâlnite. O mare îngrijorare produce o boală cunoscută de mult, dar extrem de rar întâlnită, şi anume sindromul Creutzfeld-Jakob.(CJD-Creutzfeld-Jakob disease). În această boală, demenţa progresează foarte repede, vederea şi funcţiile musculare sunt sever afectate, după care urmează moartea. Boala afectează, în general, persoanele în vârsta; totuşi aproximativ zece cazuri au fost înregistrate la tineri pacienţi englezi care mâncaseră carne de la vaci infectate cu BSE (bovine spongiform encephalopathy). În general aceşti pacienţi nu supravieţuiau mai mult de un an de la stabilirea diagnosticului, si la autopsie creierele lor semănau mai mult cu cele ale vacilor infectate de BSE decât cu cele ale oamenilor suferind de sindromul CJ. Rezultatul acestor autopsii precum si alte experimente au condus la rezultatul ca boala vacii nebune fusese transmisa si la oameni.

25. Bolile provocate de prioni la animale La animale boala este cel mai des intalnita la oi si capre. In timpul bolii, animalele isi pierd coordonarea, umbla impleticit, cad, orbesc si, in cele din urma, mor. Un aspect ingrijorator al bolile provocate de prioni este ca, spre deosebire de alte boli ale animalelor, ele se pot raspandi si la oameni. Odata infectate, vacile pot parea normale pentru mai multi ani inainte de incepe sa se comporte agresiv care reprezinta un prim simptom al bolii; deci vacile pot fi trimise la abator fara ca fermierii sau ce impacheteaza carnea sa-si dea seama ca ele au carnea infectata.

26. Bolile provocate de prioni la oameni La oameni, boala devine evidentă abia dupa multi ani sau chiar zeci de ani de la infectare. Se ştie că o boală obscură numita kuru afecta, de mult timp, a apărut la băştinaşii din Noua Guinee. Boala apare numai la femei şi la copiii mici ca rezultat al tradiţiei tribului potrivit căreia morţii erau onoraţi măncându-li-se creierele. Pacienţii îşi pierdea coordonarea mişcărilor şi, de cele mai multe ori, înnebuneau. În cele din urmă mureau, nemaiputând săînghită mâncarea. Acum, ca această practică a încetat, boala kuru aproape a dispărut.

27. Antibioticele Antibioticele (greacă ἀντί- contra, βίος- viaţă) sunt o grupă de medicamente care se folosesc la tratamentul bolilor infecţioase provocate de bacterii. Antibioticele sunt folosite datorită acţiunii lor bactericide de a omorî bacteriile sau protozoarele.

28. Antibioticele Antibioticele sunt molecule relativ simple produse de mucegaiuri sau bacterii care au capacitatea de a ucide sau de a frâna dezvoltarea deja în doze relativ mici a altor specii concurente. Ulterior au fost produse în medicină şi antibiotice sintetice. Grupa de chimioterapice ca sulfonamida au acţiune mai ales bacteriostatică care se manifestă prin frânarea înmulţirii bacteriilor. Antibioticele pot acţiona: • bacteriostatic de frânare a înmulţirii bacteriilor • bactericid de eliminare a bacteriilor