Ministerul Educatiei Caravaggio Diapozitivul 4

1. IASNICU IULIANA Ministerul Educatiei Caravaggio Diapozitivul 4

2. Caravaggio • Michelangelo Merisi da Caravaggio (n. 29 septembrie1571- d. 18 iulie 1610, Porto Ercole), numit după orașul său natal Caravaggio, lângă Milano, a fost un pictor italian considerat precursor al stilului baroc, indiscutabil unul dintre cei mai mari novatori din istoria picturii.

4. Caravaggio, un orășel din lomblardy în apropiere de Bergamo, era așezat în secolul al XVI-lea la hotarul dintre două state vrăjmașe: Ducatul Milanez și Republica Venețiană, inevitabil expus trecerii oștilor aflate în luptă. Era regiunea pe care oamenii o numeau "patria fruntariilor, tâlharilor și asasinilor". Îi plăcea să deseneze cu cărbune și în 1584 intră în atelierul pictorului milanez Simone Peterzano, în 1592 sosește la Roma. Soarta artistului se schimbă atunci când Pandolfo Pucci, juristul Curții Romane, îi oferă protecția, în schimbul pictării unor tablouri. Când cardinalul del Monte îl învită în 1596 la curtea sa, totul avea să se schimbe. În 1606, Caravaggio îl ucide în duel pe pictorul Ranuccio Tommasoni și este el însuși grav rănit. Este arestat, dar reușește să evadeze din închisoare și să ajungă la Napoli. Aici s-a născut, la 29 sept. 1571, Michelangelo, fiul lui Fermo Merisi și al Luciei Oratoria.

5. Pelegrinarile pictorului • În 1593, bolnav, încearcă să plece din Roma, dar la poarta orașului face o criză (probabil de malarie) și își pierde cunoștința. Își revine într-un salon al spitalului Santa Maria della Consolazione, între bolnavi de ciumă, muribunzi și alienați mintal. Pictează tablouri pentru câteva biserici din oraș, apoi se mută în insula Malta, unde face portretul marelui maestru al ordinului Cavalerilor de Malta, Alof Wignacourt. La 14 iulie 1608 i se conferă titlul de cavaler-monah, dar în urma unui conflict cu un alt cavaler, ajunge din nou în închisoare. La sfârșitul anului 1609se îmbarcă spre Napoli. • Și-a pierdut toată avuția și la 18 iulie 1610 moare în urma unei crize grave de malarie.

6. Picturi • Tablourile lui Caravaggio, Băiat cu un coș cu fructe, 1594 sau Tânără femeie cântând la lăută, 1595-1596 plac notabilităților și colecționarilor de artă din Roma, și primește tot mai multe comenzi. În 1599, începe lucrul la seria dedicată vieții Sfântului Matei, pentru capela Contarelli a bisericii San Luigi dei Francesi. În 1602, termină versiunea a doua a tabloului Sfântul Matei cu Îngerul. • Pictează tablouri pentru câteva biserici din oraș, apoi se mută în insula Malta, unde face portretul marelui maestru al ordinului Cavalerilor de Malta, Alof Wignacourt.

7. Galerii de pictura • În Galleria degli Uffizi din Florența,tabloul "Bacchus"iese în evidență prin gama sa coloristică bogată și armoniile subtile. Pictura poate sugera dorința de plăceri, vremelnicia vieții și îndeamnă la savurarea clipei prezente. • Scena morții lui Holofern, după o legendă din Vechiul Testament, surprinde momentul când Iudita, după ce l-a îmbătat pe conducătorul cuceritorilor. • "Cina din Emmaus" este legată de zugrăvirea tradițională a episodului biblic de către pictorii venețieni Tiziano și Veronese. • "Punerea în mormânt", • amplasează cinci figuri grupate în jurul trupului lui Iisus.

8. Caravaggismul "Arta lui Caravaggio a constituit saltul cel mai important în întreaga istorie a picturii italiene. Esența picturii sale, care nu cunoaște niciun fel de tabu, nu este atmosfera, vibrația culorilor sau farmecul formelor - toate acestea par a fi de la sine înțeles -, ci prezența reală, aproape fizică a trupurilor, a masei corpurilor și detaliilor". Bazele caravaggismului olandez au fost puse de Hendrick Terbrugghen, care între anii 1604-1614 a trăit la Roma și s-a întâlnit personal cu Caravaggio, și de Dirck van Baburen. Consta in tehnica dispunerii luminii, inițiată de Caravaggio.

10. Bibliografie • Angela Ottino Della Chiesa: L'opera completa di Caravaggio. Rizzoli, Milano 1967 • Michael Kitson: The Complete Paintings of Caravaggio. Abrams, Londra 1967 • Mia Cinotti: Michelangelo Merisi detto Caravaggio. Poligr. Bolis, Bergamo 1983 • Roberto Longhi: Caravaggio. Giunti, Florența 1998 • Rosa Giorgi: Caravaggio: una rivoluzione terribile e sublime. Leonardo arte, Milano 2003 • Jürgen Harten: Caravaggio. Originale und Kopien im Spiegel der Forschung. Hatje Cantz, Düsseldorf 2006