Culoarea in poligrafie

1. Culoarea in poligrafie Generalităţi

2. Cuprins • Ce este culoarea? • Percepția umană a culorii • Lumina albă • Modele de culoare • Sistemele RGB și CMYK • Modelul CMYK • Atributele culorii • Bibliografie

3. Culoarea • Culoareaeste senzaţia vizuală care implică o sursă de lumină, obiecte colorate şi ochiiobservatorului uman. • Aceste elemente interacţionează unul cucelălalt şi produc senzaţia de culoare.

4. Percepţia umană a culorilor • Ochiul uman simte acest spectru de lumină folosind o combinaţie de celule de tip conuri şi bastonaşe. Celulele de tip conuri sunt mai bune pentru vedere în condiţii de lumină slabă, dar ele pot simţi doar intensitatea luminoasă, pe când bastonaşele pot discerne şi culorile. Ele funcţionează cel mai bine în lumină puternică. Ochiul uman conţine 3 tipuri de bastonaşe, fiecare dintre ele fiind mai sensibil la lumina cu lungimi de undă diferite; scurt (S), mediu (M) sau lung (L). Setul total de semnale posibile la toate cele trei tipuri de bastonaşe, descriu cât de mare este gama de culori pe care le putem percepe.

5. Culoarea percepută este rezultatul interacţiunii dintre lumină, obiect şi observator. Fiecare dintre cele trei componente influenţeazăîntr-un mod sau altul culoarea. Din punct de vedere fizic spectrul vizual este compus din unde între UV (ultra violet) şi IR (infraroşu) adică undeva între 400 şi 700 nm. Percepţiaumană a culorilor

6. Percepţia umană a culorilor Ochiul uman percepe culoarea sub forma unui amestec de trei componente:R-ROŞU (RED)G-VERDE(GREEN)B-ALBASTRU (BLUE) • Reproducerea culorii prin amestecul proporţional al celor 3culori de bază poartă denumirea de –modelul de culoare aditiv. • Acest principiu este folosit la redarea culorii de către toate dispozitivele ce emit lumină: televizoare, monitoare ... • Practic: Examinaţi cu ajutorul lupei (sau lentilei) ecranul monitorului respectiv ecranul televizorului! • Ce observaţi? • Fiecare punct de pe ecran (pixel) este format din 3 subpuncte mici de culori diferite (roşu, verde şi albastru).

7. Lumina albă • Lumina albă pură este percepută ca fără culoare şi conţinând toate culorile din spectrul vizual. • Când lumina albă loveşte un obiect, el blochează selectiv câteva culori şi reflectă restul care au mai rămas; numai culorile reflectate oferă senzaţia observatorului de culoare.

8. MODELE DE CULOARE • RGB • CMYK

9. Sistemele RGB şi CMYK • Ambele sisteme au la bază 3 culori primare, din amestecul cărora, în diferite cantităţi, rezultă toate celelalte culori. RGB (Red, Green, Blue) are la bază culorile roşu, verde şi albastru. CMYK (Cyan, Magenta, Yellow, Key Black) are la bază culorile cyan, magenta şi galben. Din amestecul culorilor primare două câte două din fiecare sistem se obţin, pe rând, culorile primare din celălalt sistem: • Red + Green = Yellow • Red + Blue = Magenta • Green + Blue = Cyan • Cyan + Magenta = Blue • Cyan + Yellow = Green • Magenta + Yellow = Red

10. Sistemele RGB şi CMYK Aşa cum se observă din diagramele de mai sus, în modelul RGB din amestecul celor trei culori primare se obţine alb, pe când în modelul CMYK din amestecul celor trei culori culori primare se obţine negru. De aceea, spunem că RGB este un model aditiv, iar CMYK este un model sustractiv (sau substractiv). Albul reprezintă prezenţa totală a culorii, negrul absenţa totală a culorii. Pentru a înţelege mai bine acest aspect, să ne gândim la următorul lucru: modelul RGB este folosit în reprezentarea imaginilor de către diverse dispozitive electronice: monitoare, televizoare, proiectoare etc. Monitorul, televizorul sau ecranul telefonului nostru, atunci când sunt închise, sunt negre. Pentru a obţine culorile, trebuie adăugată lumină. Adăugând cele trei culori primare (la saturaţia/intensitatea lor maximă), obţinem alb.

11. Sistemele RGB şi CMYK • Modelul CMYK este folosit în reprezentările tipografice. În mod tradiţional, hârtia pe care se tipăreşte este albă. De aceea în modelul CMYK, pornind de la acest alb al hârtiei, fiecare nuanţă sustrage sau blochează o anumită parte a spectrului luminii. Combinând cele trei culori primare, se obţine o blocare totală a spectrului luminii, deci negrul.

12. Modelul CMYK • Modelul substractivCMYK(cyan, magenta,yelow, black) este folosit la reprezentarea culorilor ce urmează a fi imprimate pe hârtie.

13. Modelul CMYK • De notat că la tipar se folosesc efectiv 4 culori: pe lângă cele 3 culori primare (cyan, magenta şi galben) se adaugă şi negru, şi aceasta din mai multe motive: • în primul rând, combinaţia de cyan, magenta şi galben este o nuanţă de negru, dar nu este un negru profund, de aceea adăugarea unei a patra cerneli tipografice permite obţinerea negrului intens; • în al doilea rând pentru a reprezenta negrul este mai ieftin să folosim o singură cerneală în loc de trei; • în al treilea rând, în marea majoritate a cazurilor, în tipărituri textul este negru. Pentru a putea imprima un text folosind trei cerneluri, ar trebui ca trei plăci tipografice să fie aliniate perfect, ceea ce este practic imposibil. Orice abatere de la această aliniere perfectă, oricât de mică, ar conduce la tipărirea unui text tremurat şi, deci, mai greu de citit; • nu în ultimul rând, adăugând o a patra culoare se obţin mai multe nuanţe posibile (de 100 de ori mai multe, aşa cum vom vedea imediat), deci creşte paleta de culori.

14. Modelul CMYK • Există opinia conform căreia litera „K“ din CMYK vine de la ultimul caracter din „Black“, fiind preferată deoarece litera „B“ era deja folosită pentru a desemna albastrul („Blue“). Acest lucru nu este adevărat. „K“ este iniţiala din „Key Black“, ceea ce denotă faptul că în procesul de tipărire negrul este o placă specială (denumită în jargon tipografic „key plate“), responsabilă cu obţinerea contrastului şi a detaliului. • O altă diferenţă între cele două modele de culoare este dată de numărul de nuanţe posibile ale fiecărei culori primare, deci, în final, de numărul de combinaţii posibile (culori diferite care pot fi exprimate). În RGB fiecare dintre culorile primare are 256 de nuanţe (fiind exprimată printr-un număr de la 0 la 255), mergând de la saturaţia minimă (0) la cea maximă (255). Aceasta ne dă un număr de 16.777.216 nuanţe posibile (256 x 256 x 256 = 16.777.216). În modelul CMYK nuanţele de culoare sunt exprimate în procente, având, deci, 100 de trepte: de la intensitatea minimă (0%) la cea maximă (100%). Aşadar în standardul CMY (cyan + magenta + galben, fără negru) sunt posibile mult mai puţine combinaţii decât în cel RGB: 100 x 100 x 100 = 1.000.000 de nuanţe. Totuşi, adăugând şi negrul, obţinem 100 x 100 x 100 x 100 = 100.000.000 de nuanţe, mult mai multe decât în cazul modelului RGB.

15. Atributele culorii Culoarea are următoarele atribute importante: nuanţă, saturaţieşi strălucire. Toate trei trebuie să fie controlate pentru a reproduce culoarea, ţinând cont de definirea lor. Astfel:Nuanţa (HUE) descrie "culoarea" culorii, dacă este roşie, verde, albastră, cyan, magenta, galbenă, etc. Nuanţa rezultă din lungimea de undă dominantă a luminii.Saturaţia (SATURATION) descrie intensitatea culorii şi depărtarea faţă de gri, putând sa varieze de la tare la slab. Un exemplu pentru schimbarea saturaţiei este adăugarea de pigment în vopsea. Cu cât se adaugă mai mult pigment cu atât creşte saturaţia, neschimbându-se nuanţa.Strălucirea (BRIGHTNESS) descrie iluminarea culorii putând fi mai închisă sau mai deschisă. De exemplu, un roşu foarte saturat poate fi închis (un vin roşu) sau strălucitor (o floare ex. muşcata).

16. Bibliografie • http://graphic-design.vixel.ro/blog/?p=17 • www.didactic.ro/files/13/modul5_.ppt • Wikipedia • http://www.e-learn.ro/tutorial/fotografie/perceptia-umana-a-culorilor/132/1/161.htm