Examinarea faringelui

1. Examinareafaringelui Inspecţie: regbucală, jugală, mandibulară, submandibulară, parotidiană Palparea: ggllaterocervicali (niv I-VI)

2. Bucofaringoscopia

3. ANATOMIE Orofaringe: • Rinofaringele e separat de orofaringeprinperetelemoale (mobil, membrano-muscular) candpacientulinghite • uvula atarna la nivelulpalatuluimoale; occazionalpoatefi bifida • Peretele anterior: comunicareaintreorofaringesicavitateaorala (istmulbucofaringiansaufauces)

4. ANATOMIE

5. EXAMINAREA CLINICA Examinareaorofaringelui: • bucofaringoscopia: se folosesteapasatorul de limba (abeslang)

6. RINOSCOPIA POSTERIOARA Rinofaringele: • peretele superior: bazacraniului(bazisfenoid) • Peretele posterior: corespundespatiuluiprevertebral • la jonctiuneaintreperetii superior siposterior airinofaringelui: tesutlimfoid (amigdalafaringiana a luiLuschka) • Peretele anterior: comunicareaintrefoselenazalesicavum (orificiilechoanale) • Inferior: comunicareaintrerinofaringesiorofaringe

7. ANATOMIE Rinofaringele: • Aceastacomunicareesteinchisaprinridicareavaluluipalatin in timpulinghitirii • Peretele lateral: orificiile de deschidere ale trompeilui Eustachio (forma triunghiulara cu margineaposterioaraproeminentanumitatorus tubarius) • In spatele torus tubarius: fosetaRosenmuller, in apropiere de nerviicranieni IX,X, XI, XII • Carcinomul de nazofaringe de obiceidebuteaza in aceastafoseta

8. EXAMINAREA CLINICA Examinarearinofaringelui: • Rinoscopieposterioara • Endoscopie cu fibraopticaflexibila • Endoscopiarigida: telescoaperigide cu diametrul de 4 sau2.7 mm de 0˚si30˚ Rinoscopiaposterioara

9. EXAMINAREA CLINICA Telescopul rigid Endoscopulflexibil

10. EXAMINAREA CLINICA Endoscopiarinofaringelui

11. ANATOMIE

12. EXAMINAREA CLINICA Examinareahipofaringelui: • Laringoscopieindirecta cu oglinzilaringiene (cu diametrumai mare decatcele pt rinofaringe) • Endoscopie cu fibraopticaflexibila • Endoscopierigida: telescoape in unghi de 90˚sau70˚

13. EXAMINAREA CLINICǍ Endoscopia hipofaringelui şi a laringelui

14. SIMPTOME • odinofagia: durerea e accentuată de inghiţire şi poate iradia în ureche • Odinodinia (durerea în gât) • disfagia: dificultatea de inghiţire • Senzaţia de “nod în gat” (globus hystericus)

15. Sindroame • Sindromul digestiv – disfagia • Sindromul respirator • Sindromul senzitiv - durere, paresteziile • Sindromul senzorial • Sindromul fonator • Sindromul de apnee nocturnă

16. SEMIOLOGIA FARINGELUI SINDROMUL DIGESTIV Disfagia faringiană constă în perturbarea timpului faringian al deglutiţiei şi se poatemanifesta sub maimulteforme: - alterarea transferului bolului alimentar din cavitatea bucală în orofaringe (paralizii de nerv XII, tumori de limbă, postchirurgical - după rezecţiiextinse în cazul tumorilor de cavitate bucală sau orofaringe) - stagnarea bolului alimentar la nivelul oro- şi hipofaringelui (paralizii ale musculaturiifaringelui, sindroame pseudo-bulbare, miastenia gravis) - refl uarea alimentelor prin fosele nazale, în insuficienţa velo-palatină (paralizii, tumori de văl palatin) - regurgitarea: refl uarea alimentelor în cavitatea bucală, determinată de prezenţa unei obstrucţii faringiene (stenoze cicatriciale, corpi străini, tumori) - pătrunderea alimentelor în căile aeriene (anestezii faringolaringiene)

17. SEMIOLOGIE • SINDROMUL RESPIRATOR • Obstrucţia rinofaringelui (vegetaţii adenoide, corpi străini, tumori)determină o insufi cienţă respiratorie nazală. Cu excepţia nou-născuţilor la care acestfenomen poate ameninţa viaţa, obstrucţia nazală nu este periculoasă pentru că setrece automat la respiraţia orală. • Un procespatologicobstructivlocalizat la niveluloro- sauhipofaringeluipoate însă să ameninţe la modul serios viaţa pacientului, determinând o insufi cienţărespiratorie obstructivă superioară care necesită de cele mai multe ori efectuareaunei traheostomii. Este cazul edemelor masive de natură infl amatorie sau alergică,edemul angioneurotic, tumori voluminoase, corpi străini. • SINDROMUL FONATOR • Obstrucţia rinofaringelui determină o alterare a vocii cunoscută sub • denumirea de rinolalie închisă (vocea nazonată). • Insufi cienţa velo-palatină, care nu permite efectuarea închiderii comunicării • dintre rino- şi orofaringe, are drept consecinţă apariţia rinolaliei deschise. Este • afectată în special pronunţia consoanelor, cu excepţia lui „m” şi „n”, vocalele se transformăîndiftongişicuvintele pot devenineinteligibile.

18. SINDROMUL SENZITIV • Odinofagia: durerea faringiană se caracterizează prin faptul că este • accentuată în momentul deglutiţiei alimentelor. Poate să iradieze în ureche, • determinând o otalgie refl exă. • Hiperesteziamucoaseifaringieneapare de obiceiîncadrulinflamaţiilor • acute. • Hipoesteziamucoaseifaringieneînatrofiisauafecţiunineurologice • Paresteziile faringiene: reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de • consultaţii ORL în cabinetele de ambulator. Pot îmbrăca un spectru foarte larg • de manifestări, de la simple senzaţii neplăcute la nivelul faringelui până la forma • clasică de globushystericus (nodîngât). De cele mai multeoriaparpe un fond • nevrotic, acompaniat şi de un posibil refl ux gastro-esofagian. Întotdeauna însă • trebuie sa fie parte a unui diagnostic de excludere, după un examen ORL atent • şi minuţios, pentru că sub masca acestor parestezii se poate ascunde o patologie • serioasă, ca de exemplu un cancer ORL la debut.

19. SINDROMUL SENZORIAL Tulburările gustative poartă numele de disgeuzii. Faringele este responsabil de percepţiagustuluiamar la nivelulbazeilimbii. Oriceprocespatologic la acest nivel poate determina alterări ale percepţiei gustului amar. (nv IX)