1 / 24

pronumele si adjectivul pronominal

pronumele si adjectivul pronominal. Definiţie. Clasificări. Opoziţii categoriale. Formele atone. Funcţiile sintactice ale pronumelor. Obiective de referinţă. să motiveze rolul de substitut al numelui ; să stabilească criterii de delimitare a pronumelor de adjectivele pronominale;

jeb
Download Presentation

pronumele si adjectivul pronominal

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript

  1. pronumele si adjectivul pronominal Definiţie. Clasificări. Opoziţii categoriale. Formele atone. Funcţiile sintactice ale pronumelor.

  2. Obiective de referinţă • să motiveze rolul de substitut al numelui; • să stabilească criterii de delimitare a pronumelor deadjectivele pronominale; • să motiveze ortogramele prin prisma principiilor ortografiei române; • să delimiteze formele cazuale omonime; • să demonstreze caracterul sui-generis al categorii gramaticale a numărului; • să construiască formule cazuale omonime; • să construiască enunţuri pentru diverse funcţii sintactice realizate de pronume;

  3. GLOSAR DEICTIC – clasă de cuvinte şi de forme gramaticale reunind totalitatea mărcilor deixis-ului, clasă omogenă din punct de vedere semantico-funcţional, dar eterogenă din punct de vedere gramatical. Clasa deicticilor se constituie pe baza unei caracteristici semantice comune: lipsa referinţei proprii şi modul identic de a şi-o procura şi pe baza unei funcţii comune: rolul deicticului este de a trimite la unul dintre componentele situaţiei de comunicare: emiţător, receptor, timp şi loc în care se produce comunicarea.

  4. GLOSAR LOCUTOR - cel care vorbeşte cu cineva; vorbitor; cel care emite o comunicare. INTERLOCUTOR -persoană care participă la o conversaţie; om care se întreţine cu cineva; convorbitor.

  5. pronumele si adjectivul pronominal Pronumeleeste o clasă lexico-gramaticală preponderent deictică, de natură discursivă. Fixează identitatea constituenţilor principali ai actului lingvistic (protagoniştii comunicării: locutorul şi interlocutorul său) şi modelează identitatea constituenţilor complementari (obiectul comunicării) în funcţie de aceştia. Clasa pronumelor şi a adjectivelor pronominale este reprezentată prin cuvinte substitut, la care prin tradiţie se adaugă, din cauză că principial au acelaşi corp fonetic, şi cuvinte nenoţionale ce transmit informaţie gramaticală de tip determinativ (apropierea sau depărtarea de vorbitor, posesia, cunoaşterea în măsură redusă etc.)

  6. Utilizând drept criteriu existenţa sau inexistenţa categoriei gramaticale a persoanei, distingem pronume şi adjective pronominale care au categoria gramaticală a persoanei.

  7. Utilizând drept criteriu existenţa sau inexistenţa categoriei gramaticale a persoanei distingem pronume şi adjective pronominale care nu reacţionează la această categorie.

  8. pronumele personal Este un microsistem alcătuit din cuvinte, considerateglobal substitute, care indică poziţia în dialog a “persoanelor” (vorbitor, interlocutor, obiectul dialogului); pot avea categoriile gramaticale de persoană, gen, număr şi caz pentru care au forme predominant supletive. Pronumele personale pot îndeplini funcţii sintactice de subiect, atribut şi complement.

  9. pronumele personal categoria gramaticală a persoanei Persoana III el/ea desemnează obiectul comunicării lingvistice Persoana II tu desemnează interlocutorul Persoana I eu desemnează locutorul

  10. pronumele personal Categoria gramaticală a numărului noi

  11. pronumele personal Categoria gramaticală a numărului voi

  12. pronumele personal Categoria gramaticală a genului se manifestă numai la pronumele personale de persoana a III-a din interiorul paradigmei (el, ea, ei, ele) sau exterioare paradigmei (dînsul/însul, dînsa/insa)

  13. pronumele personal

  14. pronumele personal

  15. pronumele personal

  16. pronumele personal Exemple: Subiect:Numai eu, rămas acelaşi, Bat mereu acelaşi drum. Numai tu de după gratii Vecinic nu te mai iveşti! El tremură ca alte dăţi În codri şi pe dealuri. Nume predicativ: O, -nchide lungi genele tale, Să pot recunoaşte trăsăturile-ţi pale – Căci tu – tu eşti el. M. Eminescu

  17. pronumele personal

  18. pronumele personal Exemple: Complement direct: Dacă boiul mi-l înmlădiu, dacă ochii mei îmi plac, E temeiul că acestea fericit pe el îl fac. (M. Eminescu) Complement indirect: La noi sunt codrii verzi de brad Şi câmpuride mătasă. (O.Goga) Complement de agent: Zâmbiră între dînşii bătrânii tăi prieteni. (M. Eminescu)

  19. pronumele personal Exemple: Complement de reciprocitate: Nimic nu e realizat de ei. Complemente corelative (sociativ, de excepţie, cumulativ): În afară de mine n-a fost nimeni. Complemente circumstanţiale: Fereastra-i deschisă: primăvara plină Pătrunde printr-însa. (M. Eminescu)

  20. pronumele personal Exemple: Atribut: Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închină (M. Eminescu) Apoziţie: Casa lor, a ei şi a lui Stere, i se păru mai caldă-n seara aceea. (E. Barbu) Pronume în cazul vocativ: Arald, nu vrei tu fruntea pe sânul meu s-o culci? Tu, zeu cu ochii negri … o ce frumoşi ochi ai! (M. Eminescu)

  21. Dativul posesiv Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal. Dativul posesiv determină: un substantiv: mâna-ţi albă un adjectiv: alba-ţi mână un verb: Ţi-am ascultat sfatul. Funcţie sintactică: atribut pronominal (în cazul dativ). Atunci când se leagă prin cratimă de o prepoziţie, are funcţia sintactică de complement circumstanţial: El stă înainte-i. Dativul etic Dativul etic se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal. Exemplu: Mi şi-l luă şi mi ţi-l trânti... Dativul etic nu are funcţie sintactică.

  22. pronumele personal Dativul etic În limbajul popular, în stilul beletristic şi în limbajul artistic, forma neaccentuată de dativ a pronumelui de persoana I şi a II-a, singular, întrebuinţate separat sau împreună, exprimă în mod frecvent participarea afectivă a locutorului şi interlocutorului la desfăşurarea conţinutului semantic al textului. În aceste contexte, pronumele nu realizează funcţii sintactice, ci dezvoltă doar valori stilistice. De ex.: Mi-au lunecat ciubotele şi am căzut în Ozana, cât mi ţi-i băietul.(I.Creangă) De la Nistru pân-la Tisa/Tot românul plânsu-mi-s-a. (M. Eminescu)

  23. BIBLIOGRAFIE Dimitriu C. Tratat de gramatică a limbii române. Morfologia. Iaşi, 1999. Irimia D. Gramatica limbii române. Iaşi, 1997. ***Limba moldovenească literară contemporană. Morfologia. Red. Dîrul A.M. şi Ciobanu A.I. Chişinău, 1983. Bărbuţă I., Cicala A., Constantinovici E., ş.a. Gramatica uzuală a limbii române. Chişinău, 2000. Iordan I., Guţu Romalo V., Niculescu A. Structura morfologică a limbii române contemporane. Bucureşti, 1967. Toşa A. Elemente de morfologie. Bucureşti, 1983.

More Related