Etică profesională în cazul oferirii unui ajutor medical

1. Etică profesională în cazul oferirii unui ajutor medical Zlatitsa Petrova, Conferenţiar, FSP, UM – Sofia Veliko Tarnovo 6-9 iunie 2014

2. Reforma din domeniul sănătăţii a dus la apariţia unor provocări etice semnificative. În sectorul “Ocrotirii sănătăţii publice” la noi, în Bulgaria, în ultimele două decenii s-au făcut un şir de modificări importante, atât în plan economic, cât şi în plan social. Dintre acestea, cele mai adânci fiind legate de restructurarea sistemului de sănătate, modificarea în statutul juridic şi restructurare a instituţiilor medicale, cu o concurenţă sporită şi necesitatea de un spirit de competitivitate specific businessului privat. În plan personal, toate acestea duc la o criză a valorilor morale şi a dispunerii la muncă, care la rândul său sunt în legătură directă cu motivaţia interioară a oamenilor. Aceste procese sunt cel mai puternic exprimate în reevaluarea muncii şi a locului omului în întreaga organizare.

3. Asupra breslei medicilor au reflectat situaţiile neprielnice din sistemul de sănătate, ceea ce a dus la un proces de emigrare, puternic resimţit. Una dintre cauzele emigrărilor masive ale specialiştilor bulgari, din domeniul sănătăţii, potrivit unor date ale UMB (Uniunii Medicilor din Bulgaria) (un sondaj al opiniei între cei care şi-au declarat dorinţa de a primi un certificat pentru străinătate) fiind încrederea distrusă dintre “medic-pacient)”. La ordinea zilei, se ridică tema pentru „greşelile medicale”ca o problemă a întregului sistem de sănătate, iar acestea („greşelile medicale”) fiind discutate atât din aspect medical, juridic şi economic, cât şi din aspect etic, social şi personal.

4. În diferitele perioade, instituţiile de sănătate internaţionale pun diferite accente asupra elementelor calităţii: • perioadă de asigurarea accesului liber la serviciile de sănătate, • perioadă pentru ridicarea eficienţei sănătăţii publice • - recomandările Consiliului Europei: • Securitatea pacientului să fie inclusă în politicile de sănătate, legate de îmbunătăţirea calităţii; • Fiecare ţară să elaboreze o politică detaliată şi coerentă pentru securitatea pacientului; • Fiecare ţară să stimuleze dezvoltarea sistemului pentru raportarea (evidenţierea) greşelilor medicale;

5. Statutul Agenţiei Executive “ Audit Medical” (AEAM) Regulamentul de constituire a Agenţiei Executive “Inspectorat medical” în baza art.116 a, al. 3 din Legea sănătăţii şi art.55 din Legea administraţiei – adoptat prin OUG Nr. 287 din data de03.12.2009, publicat în MO Nr. 98 din data 11.12.2009; Modificări şi suplimentări ale Regulamentului de constituire al AEAM (Agengiei Executive Audit Medical) – cu OUG Nr. 60 din data de06. 04. 2010; AEAM reprezintă o administraţie pe lângă Ministrului sănătăţii, aceasta fiind persoană juridică bugetară – coordonator de rang secund al unor surse bugetare;

6. Agenţia (AEAM) efectuează controlul asupra calităţii serviciilor de sănătate oferite cetăţenilor, controlul medical al activităţilor, legate de asigurarea de sănătate voluntară şi obligatorie

7. Structura plângerilor şi a semnalelor depuse de către cetăţeni la AEAM • Calitatea serviciilor medicale • Corupţie • Plata nejustificată a unor mijloace financiare de către CNAS • Propuneri pentru modificări la unele acte normative • Altele

8. Rezultate de la controalele privind lipsa de satisfacţie de calitatea ajutorului medical primit şi autosesizări (în %)

9. Comisia Centrală pentru Etică Profesională a (pe lângă) UMB este înfiinţată conform exigenţelor Legii Organizaţiilor profesionale şi a Medicilor din medicina Dentală şi îşi îndeplineşte funcţiunile conform prevederilor art.15 al.3 din Statutul UMB. „Comisia îşi exprimă punctul de vedere pe probleme deontologice, etico-morale şi profesional-medicale, care se referă la exercitarea profesiei şi ia hotărâri în temeiul art.39 din prezentul statut.”

10. Activitatea CCEP (Comisiei Centrale de Etică Profesională) • Codul pentru etică profesională şi Reguli pentru BPM (Bunele Practici Medicale) • Regulament pentru activitatea Comisiei • Un Registru central, pentru plângerile şi semnalele depuse, cu algoritm pentru activitate şi răspunderi • Exprimarea unor păreri privind unele probleme politice de sănătate şi pe probleme profesionale • Concepţie pentru dezvoltarea funcţiunilor Comisiei Centrale de Etică Profesională (CCEP) pe lângă UMB. Controlul calităţii şi sistem de evaluare a riscului de către UMB.”

11. Plângeri, semnale, pacienţi UMB CEP • Rezultatul • pentru informare Plângeri, semnale specialişti medicali Informaţie suplimentară CRM (Comisia Regională a Medicilor) păreri, Verificări, soluţii Alte instituţii • Coordonator • pentru rapoarte • exprimarea unor păreri • înregistrare –înreg. electronică Redirecţionate , Informaţie suplimentară Informaţie suplimentară Pentru informaţie recomandare Hotărârea CEP • Răspuns • Publicitate, transparenţă

13. Caracteristici ale autorilor plângerilor • DUPĂ SEX – cota parte a femeilor – 62% - Bărbaţi - 38%. • DUPĂ TIP - 44%, mixte, depuse de către pacienţi şi apropiaţii acestora - 21 % depuse de către pacienţi - 35% depuse de către rudele (apropiaţii) pacienţilor. DUPĂ CONŢINUT - Cerere clar declarată şi ridicarea unei probleme concrete există în 83% din plângerile depuse. C.E.P. poate să dezbată problema etică identificată de către autorul plângerii. - În restul plângerilor, pur şi simplu se comentează starea sistemului de sănătate, sunt formulate atât diferite aprecieri, cât şi constatări concrete şi calificări negative. Spre exemplu: „ medici iresponsabili”, „ucigaşi”, „comportare brutală”, „comercianţi”, „tâlhari”, „genocid de sănătate” şi altele

14. Codul pentru etică profesională a medicilor din Bulgaria Conform Constituţiei Bulgariei şi înţelegerilor internaţionale din sfera drepturile omului, conform Cartei Europene pentru Drepturile Pacienţilor, conform Cartei pentru Drepturile Pacienţilor din Republica Bulgaria, acceptăm necondiţionat că: • Profesia medicului este un fel de artă, care îmbină ştiinţa, arta şi tehnica; • Aceasta serveşte atât viaţa şi sănătatea (cea psihică şi cea fizică) cât şi performanţa individului şi a întregului popor; • Profesia medicului este o profesie liberă. Ea îi impune medicului să manifeste omenie, dedicaţie şi simţul de responsabilitate; • Medicul este obligat să-şi exercite profesia conform conştiinţei sale şi să răspundă încrederii, care îi oferă aceasta; • Etica medicală reprezintă un set de norme (standarde) de comportament, care în totalitate servesc viaţa şi sănătatea individului şi a societăţii; • Normele etice reglementează atât relaţiile medicului cu pacientul şi cu rudele acestuia, cât şi relaţiile medicului cu colegii săi şi cu societatea; • Regulile eticii profesionale a medicilor sunt obligatorii pentru fiecare medic.

15. Poziţii generale • Art. 1. Profesia medicului poate să fie exercitată numai de către o persoană cu învăţământ medical superior şi cu competenţă profesională recunoscută în Bulgaria. • Art. 2. Profesia medicului se bazează pe următoarele valori: • 1. competenţă profesională şi responsabilitate; • 2. onestitate, umanitate şi compasiune; • 3. bună-credinţă; • 4. tact în relaţiile cu pacienţii, colegii şi societatea; • 5. antipatie faţă de aroganţă şi lauda; • 6. amabilitate faţă de pacient şi rudele acestuia; • 7. abordare psihologică a pacientului; • 8. toleranţă faţă de religie, tradiţii etnice, convingeri politice şi apartenenţă politică a persoanei; • 9. comportare egală faţă de pacienţii cu diferită stare materială şi socială.

16. Relaţiile medic – pacient Relaţiile dintre medici Secretul medical Onorariul Medicul şi societate • Conţine încă: Unele accente ale principiilor de bază : Medicul are dreptul la independenţă profesională şi libertate personală referitor la asigurarea ajutorului medical şi a îngrijirilor pentru pacient, în toate formele de exercitare a profesiei. Atât competenţa medicului, calitatea serviciilor medicale şi a îngrijirilor pentru pacient, cât şi controlul activităţii medicului trebuie puse în centrul atenţiei activităţii medicale. Medicul recunoaşte şi apără drepturile pacienţilor săi, aşa cum acestea sunt prevăzute în Declaraţia Asociaţiei Mondiale de Sănătate (Lisabona, 1981) şi se comportă cu stimă faţă de demnitatea personalităţii umane. Medicul poate refuza tratamentul şi consultaţia medicală, în cazul în care acesta este convins că între el şi pacient nu există încrederea necesară sau lipsesc condiţiile pentru exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor profesionale ale lui. Toate acestea nu se referă la obligaţiile acestuia să acorde un ajutor medical, în caz de urgenţă.

17. În etica medicală se folosesc 4 (patru) principii formulate de către Tom Boshan şi Games Childers în„ Principiile eticii bio-medicale”. • Respectarea autonomiei – pacientul are dreptul să aleagă : aplicarea unui tratament sau să refuze tratament (Voluntas aegroti Suprema Lex) • Filantropie (binefacere)– medicul trebuie să acţioneze în interesul pacientului (Salus aegroti Suprema Lex) • Inocuitate –Înainte de toate – SĂ NU FACĂ RĂU (Primium nosere) • Echitate şi egalitate – atât distribuirea resurselor limitate, cât şi luarea hotărârii cine ce tratament să primească. • Pot fi trecute şi alte principii etice : • Stima faţă de personalitate – pacientul şi medicul care efectuează tratamentul au dreptul să fie trataţi cu respect. • Adevărul şi cinstea –concepţia pentru consimţământul informat

18. Motive Numărul mare al practicilor şi al medicilor impun întocmirea, atât a unorReguli generale pentru Bunele Practici Medicale, cât şi astfel de Reguli pentru diferitele specialităţi medicale. Regulile pentru BUNELE PRACTICI MEDICALE îi permit medicului, în orice clipă, să explice şi să-şi argumenteze acţiunile şi hotărârile, în cazul în care apar probleme şi îndoieli privind practicarea profesiei de medic.

19. REGULILE pentru BUNELE PRACTICI MEDICALE (RBPM) Corespund principiilor etice din Declaraţia de la Helsinki, Carta Europeană pentru Drepturile Pacienţilor, Codul pentru Etica Profesională a Medicilor din Bulgaria şi din alte documente internaţionale recunoscute pentru independenţă, utilitate, inocuitate (care nu fac rău) şi echitate.

20. Concordanţa PBBPM (Principiilor de Bază ale Bunelor Practici medicale) Acestea sunt elaborate în concordanţă cu Legea Sănătăţii, Legea Instituţiilor de Sănătate şi în concordanţă cu Legea Organizaţiilor Profesionale ale Medicilor şi ale Medicilor Dentişti şi sunt luate în considerare atât experienţa europeană şi mondială, cât şi specifica naţională.

21. Bună Practică Medicală: Regulile Bunei Practici Medicale dezvelesc comportarea necesară a medicului respectând drepturile şi demnitatea pacienţilor.

22. Principii de bază ale BPM • Integritate / Competenţă profesională, care să garanteze cea mai bună calitate şi siguranţă în cadrul activităţilor de prevenţie, diagnosticare şi tratament, pentru condiţiile respective. • Îndemânări de comunicare; • Comportare etică; • Tratare cu demnitate a pacienţilor; • Iscusinţă de muncă în echipă.

23. Ce conţin BBPM (Bazele Bunelor Practici Medicale) • Întreţinerea unei Bune Practici Medicale • Predare şi educare, apreciere şi evaluare • Relaţiile cu pacienţii • Relaţiile profesionale dintre colegii medici • Onorabilitate • Sănătatea medicului

24. Ordonanţa RD 28-256 din data de 25.11.2013 a MS pentru aprobarea PBBPM (Principiilor de Bază ale Bunelor Practici Medicale) • Regulile sunt obligatorii pentru toţi medicii, care îşi exercită profesia medicală pe teritoriul republicii Bulgaria. Controlulprivind respectarea PBBPM se exercită de către UMB (Uniunea Medicilor din Bulgaria. • Pentrunerespectarea PBBPM medicii sunt pedepsiţi în conformitate cu legislaţia din domeniu.

25. Conform înţelesului acestor reguli • „Ghidul (Îndrumarul) pentru BPM” reprezintă o totalitate de reguli recomandabile de comportareîn cazul efectuării unor activităţi de diagnosticare şi de tratament, care sistematizează unele aserţiuni, careîi ajută pe medici la luarea unor hotărâri atât în cazurile de diagnosticare şi tratament al pacienţilor, cât şi pentru grija necesară care trebuie acordată pacienţilor, avându-se în vedere circumstanţele clinice specifice. • Acestea (PBBPM)se bazează pe experienţa practică îmbinându-se cele mai bune probe (dovezi) ştiinţifice cu expertiza clinică şi cu drepturile pacienţilor. • Ghidurile (Îndrumarele)pot fi elaborate pentru diferitele specialităţi medicale, pentru specialităţi interdisciplinare şi activităţi de diagnosticare şi tratament. Acestea se întocmesc de către asociaţiile pentru diferitele specialităţi medicale, în conformitate cu nomenclatura specialităţilor din sistemul sănătăţii. • Ghidurile (Îndrumarele)pentru Buna Practică Medicală au ca scop îmbunătăţirea calităţii activităţilor de ocrotire a sănătăţii publice, a se reduce folosirea unor intervenţii vătămătoare, neefective şi inutile şi pentru a se înlesni ( a se simplifica) tratamentul pacienţilor cu şanse maxime de succes, la un risc minim pentru aceştia (pentru pacienţi) şi la un preţ mai rezonabil.

26. În rubrica largă a standardelor se înţelege: îndrumare practică sau protocoale clinice, inclusiv şiproceduri administrative sau proceduri operative standarde, specificări de produse sau standarde de prezentare.

27. Termeni Îndrumarele practice, uneori numite şi Protocoale clinicesau parametri practici - Stabilesc modul cum să fie îndeplinite anumite procese clinice, spre exemplu – îngrijirile prenatale. Îndrumarele practice reprezintă, “ teze elaborate sistematic, care îi ajută pe medici să IA hotărârile necesare pentru interesul pacientului luându-se în vedere grijile necesare în condiţiile clinice specifice”. Sunt identificate cinci diferite tipuri de ÎNDRUMARE (GHIDURI):

28. Ghidul pentru cea mai bună practică : “ teze elaborate sistematic, care îi ajută pe medici să IA hotărârile necesare pentru interesul pacientului luându-se în vedere grijile necesare în condiţiile clinice specifice, avându-se în vedere probele (dovezile pentru eficacitate”. • Protocol:„ Ghiduri specifice (Îndrumări specifice), care trebuie urmate cu stricteţe şi modificări minime”. • Ghidurile – PROTOCOALE se folosesc în sferele cu mare risc (spre exemplu în reanimare), sau atunci când legile reglementează practica (spre exemplu psihiatria juridică). • Ghid, care se bazează pe consens: Cea mai frecventă formă de ÎNDRUMAR, elaborată de către un grup de experţi, ajunşi la consens. • Ghid (Îndrumare) bazat (bazată) pe probe (dovezi): Elaborat după o restaurare sistematică şi evaluare a informaţiei din literatură. • Ghid (Îndrumare), bazat (ă) pe nişte probe (dovezi) exprese: Acesta este elaborat ca un tip de ghid (Îndrumare) bazat pe probe, „ dar, în acelaşi timp ţine seamă de rezultatele de sănătate obţinute (avantaje, daune, folosire şi cheltuieli) în urma schimbării practicii folosite”.

29. CONŢINUT EXEMPLAR • Prezentare clinică şi drumul pacientului • Investigaţii (teste) pentru diagnosticare • Determinarea stadiului bolii • Comportare chirurgică • Tratament prin raze • Terapie prin medicamente • Abordări terapeutice combinate • Cele mai bune griji de susţinere • Supraveghere de urmărire a stării post-clinice • Profilactică şi scrining

30. CONCLUZII • Creşterea dorinţei de a se ridica în discuţie nişte conflicte etice şi să se caute soluţionarea acestora, astfel pacienţii devin tot mai puţin încrezători în oferirea unui ajutor de calitate, la toate nivelurile sistemului de sănătate. • În marea majoritate, se ridică probleme referitoare la calitatea ajutorului medical, necesitate şi eficienţa procedurilor şi a tratamentului aplicate, competenţa profesională, oportunitatea de timp şi accesul. • Concluziile sus menţionate, pun problema securităţii pacienţilor, drepturile încălcate ale pacienţilor şi mecanismele pentru prevenire.

31. Sistemul Naţional de Asigurări de Sănătate şi creşterea continuă a calităţii. • Focalizarea asupra utilizatorilor şi asupra executorilor de servicii medicale. • „ Cartă pentru Ajutorul de Sănătate, orientată către pacient” • „ Sisteme pentru înregistrarea şi raportarea greşelilor” şi elaborarea unui Registru unic pentru baze de date.

32. Mulţumesc pentru atenţie!