ZIUA MONDIALA A APEI AP Ã PENTRU ORA Ş E RASPUNSURI LA PROVOCARILE URBANE

1. ZIUA MONDIALA A APEIAPÃ PENTRU ORAŞE RASPUNSURI LA PROVOCARILE URBANE Schimbarile climatice si Serviciile de alimentare cu apa in mediul urban: provocari si oportunitati SERVICIUL G.M.P.R.A Ing. Gheorghe TIGARET

2. SCHIMBARI CLIMATICELegislatie si reglementareLegea nr. 24/1994 pentru ratificarea Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992;Legea nr.3/2001 pentru ratificarea Protocolului de la Kyoto la Conventia Cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997; HG NR. 645/2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale a României privind schimbările climatice;HG NR. 658/2006 privind reorganizarea Comisiei Naţionale privind Schimbările Climatice (CNSC) ;HG NR.1570/2007 privind înfiinţarea Sistemului naţional pentru estimarea nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de seră rezultate din surse sau din reţinerea prin sechestrare a dioxidului de carbon, reglementate prin Protocolul de la Kyoto; Ordinul Ministrului nr.1170/2008pentru aprobarea Ghidului privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice – GASC (publicat în M.O. nr. 711/20.10.2008);Prin Protocolul de la Kyoto pentruConventia Cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, semnat in decembrie 1997, Romania, ca semnatara a Anexei 1 s-a angajat sa-si reduca emisiile de gaze cu efect de sera in medie cu 8% (la fel ca statele membre U.E.) pana in 2012, in raport cu nivelul emisiilor inregistrate in 1989 (anul de referinta).

3. Ordinul Ministrului nr.1170/2008pentru aprobarea Ghidului privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice – GASC (publicat în M.O.nr.711/20.10.2008)Încãlzirea globalã este un fenomen unanim acceptat de comunitatea ştiinţificã internaţionalã, fiind deja evidenţiat de analiza datelor observaţionale pe perioade lungi de timp. Simulãrile realizate cu ajutorul modelelor climatice globale au indicat faptul cã principalii factori care determinã acest fenomen sunt atât naturali (variaţii în radiaţia solarã şi în activitatea vulcanicã), cât şi antropogeni (schimbãri în compoziţia atmosferei din cauza activitãţilor umane). Numai efectul cumulat al celor 2 factori poate explica schimbãrile observate în temperatura medie globalã în ultimii 150 de ani.Creşterea concentraţiei gazelor cu efect de serã în atmosferã, în mod special a dioxidului de carbon, a fost cauza principalã a încãlzirii pronunţate din ultimii 50 de ani ai secolului XX, 0,13°C, de aproximativ douã ori valoarea din ultimii 100 de ani, aşa cum este prezentat în AR4 al IPCC (http://www.ipcc.ch). Toate concluziile la nivel global, prezentate în cele ce urmeazã, provin din AR4 al IPCC.    Temperatura medie globalã a aerului a crescut cu aproximativ 0,74°C în ultimii 100 de ani (1906-2005) comparativ cu 0,6°C în perioada 1901-2000. 11 din ultimii 12 ani au fost cei mai calzi din şirul de date înregistrate dupã anul 1850.    Clima Europei a înregistrat o încãlzire de aproximativ un grad C în ultimul secol, mai ridicatã decât media globalã. Cantitãţile de precipitaţii au crescut considerabil în nordul Europei, în timp ce în sudul continentului perioadele de secetã au devenit din ce în ce mai frecvente. Temperaturile extreme înregistrate recent, cum ar fi valul de caniculã din vara anului 2003 şi mai ales cel din 2007, au fost relaţionate cu creşterea observatã a frecvenţei fenomenelor extreme din ultimele decenii, ca o consecinţã a efectelor schimbãrilor climatice. Deşi fenomenele meteorologice singulare nu pot fi atribuite unei singure cauze, analizele statistice au arãtat faptul cã riscul apariţiei unor astfel de fenomene a crescut considerabil din cauza efectelor schimbãrilor climatice.

4. Ordinul Ministrului nr.1170/2008pentru aprobarea Ghidului privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice – GASC (publicat în M.O.nr.711/20.10.2008)Sectoarele afectate de creşterea temperaturii şi modificarea regimului de precipitaţii, precum şi de manifestarea fenomenelor meteorologice extreme sunt: biodiversitatea, agricultura, resursele de apã, silvicultura, infrastructura, reprezentatã prin clãdiri şi construcţii, turismul, energia, industria, transportul, sãnãtatea şi activitãţile recreative. De asemenea, sunt afectate în mod indirect sectoare economice precum: industria alimentarã, prelucrarea lemnului, industria textilã, producţia de biomasã şi de energie regenerabilã.    De exemplu, în sectorul energetic ar putea apãrea probleme mai ales la producerea de energie în hidrocentrale, ţinându-se cont de faptul cã sudul şi sud-estul Europei şi, implicit, România sunt mult mai expuse riscului de apariţie a secetei. Creşterea temperaturilor de iarnã va duce la o scãdere cu 6% - 8% a cererii de energie pentru încãlzire în perioada 2021-2050. În schimb, pânã în anul 2030, consumul de energie pe perioada verii ar putea creşte cu 28% din cauza temperaturilor ridicate.

5. RESURSELE DE APA IN CONCEPTUL SCHIMBARII CLIMATICERepartizarea neuniformã a resurselor de apã pe teritoriul ţãrii, gradul insuficient de regularizare a debitelor pe cursurile de apã, poluarea semnificativã a unor râuri interioare reprezintã principalii factori care determinã ca zone importante ale ţãrii sã nu dispunã de surse suficiente de alimentare cu apã în tot cursul anului, mai ales în perioadele de secetã sau în iernile cu temperaturi scãzute.    O caracteristicã foarte importantã a resurselor de apã de suprafaţã ale României o reprezintã variabilitatea pronunţatã a regimului hidrologic de la un an la altul. Astfel, în perioada 1881-2000, de când existã observaţii sistematice asupra vremii şi apelor, au fost înregistrate în România 4 perioade secetoase importante (1894-1905, 1918-1920, 1942-1953, 1982-2000), 3 perioade ploioase (1881-1893, 1931-1941, 1969-1981) şi douã perioade normale (1906-1917, 1954-1968). Menţionãm cã ultima perioadã secetoasã s-a manifestat în special în sudul şi estul ţãrii. Lungimea perioadelor secetoase a crescut de la 12-13 ani, în trecut, la 22 de ani în perioada 1982-2003 datoritã schimbãrilor climatice.

6. ACTIUNI LA NIVEL NATIONAL SI LOCAL La nivel naţional, au fost iniţiate acţiuni concrete în vederea creşterii capacitãţii de a acţiona, în special în problema inundaţiilor, şi în general, asupra fenomenelor meteorologice periculoase. Astfel, sistemul meteorologic naţional a fost modernizat, iar sistemul hidrologic este în curs de modernizare (SIMIN, WATMAN şi DESWAT). Ca urmare a inundaţiilor catastrofale înregistrate, la sfârşitul anului 2005 a fost elaboratã Strategia naţionalã de management al riscului la inundaţii, în care sunt stabilite atribuţiile ce revin fiecãrei structuri implicate în gestionarea riscului la inundaţii, structurate pe acţiuni şi mãsuri preventive, de intervenţie operativã, precum şi cele pentru reabilitarea şi revenirea la starea de normalitate. S-a demonstrat astfel cã vechile modele nu mai sunt de actualitate în noile condiţii climatice, iar o parte dintre lucrãrile de protecţie existente nu mai sunt eficiente, deoarece condiţiile de mediu s-au schimbat dramatic. Strategia are drept scop reducerea impactului produs de inundaţii asupra populaţiei şi a bunurilor printr-o planificare adecvatã şi printr-o politicã care sã corespundã standardelor şi aşteptãrilor comunitãţilor umane, în condiţiile protecţiei mediului.  Pentru a creşte eficienţa privind managementul inundaţiilor la nivel local, au fost elaborate Manualul prefectului pentru managementul situaţiilor de urgenţã în caz de inundaţii, precum şi Manualul primarului pentru managementul situaţiilor de urgenţã în caz de inundaţii. De asemenea, sunt stabilite la nivel naţional, regional şi local procedurile necesare gestionãrii situaţiilor de urgenţã generate de secetã hidrologicã.

7. Gospodarirea durabila cantitativa şi calitativa a apelorGospodarirea durabila cantitativa şi calitativa a apelor, managementul catastrofelor naturale generate de prezenţa în exces sau de lipsa apei, conservarea biodiversitaţii mediului acvatic se realizeaza prin planuri directoare realizate la nivelul bazinelor hidrografice.    Potrivit Legii apelor nr. 107/1996, cu modificarile şi completarile ulterioare, s-au elabort scheme directoare pe bazine sau grupe de bazine hidrografice, in anul 2009, pentru stabilirea direcţiilor de dezvoltare a bazinului hidrografic în vederea gospodãririi durabile, unitare, echilibrate şi complexe a resurselor de apa, a ecosistemelor acvatice, precum şi pentru protejarea zonelor umede.    Schema directoare de amenajare şi management a bazinului hidrografic este instrumentul de planificare în domeniul apelor pe bazinul hidrografic şi este alcãtuita din doua parţi: Planul de amenajare a bazinului hidrografic (PABH) şi Planul de management al bazinului hidrografic (PMBH). Acesta planificare este adecvata noilor condiţii induse de schimbarile climatice.    Schemele directoare fixeaza într-o maniera generala şi armonioasa obiectivele de calitate şi cantitate a apelor, urmarind sa se asigure:    ● o stare buna a apelor de suprafaţa sau, pentru corpurile de apa artificiale ori puternic modificate, un bun potenţial ecologic şi o stare chimica buna a apelor de suprafaţa;    ● o stare chimica buna şi un echilibru între cantitatea prelevata şi reîncãrcarea apelor pentru toate resursele de apa subterana;    ● realizarea obiectivelor special definite pentru zonele protejate, cu scopul de a reduce tratamentul necesar pentru producţia de apa destinata consumului uman.

8. Mãsuri pentru reducerea riscului şi adaptarea la efectele schimbãrilorclimatice pentru sistemele de alimentare cu apã şi canalizare:    ● crearea de surse de siguranţã alternative pentru cazuri extreme (în straturile de profunzime 150-300 m);    ● dezvoltarea unor capacitãţi de înmagazinare a apei potabile (acoperirea necesarului pentru 1-2 zile);    ● sectorizarea reţelelor de distribuţie pe elemente componente comune;    ● reducerea pierderilor în reţele de distribuţie (de la 50% în prezent la 20% în 2025);    ● atragerea utilizatorilor în eforturile de economisire a apei, prin sisteme educaţionale;    ● introducerea tehnologiilor performante în procesele tehnologice pentru producţia de apã potabilã şi epurare a apelor uzate;    ● reutilizarea apelor epurate şi transformarea acestora într-o importantã sursã pentru acoperirea necesarului industrial şi public, având calitate nonpotabilã;    ● informatizarea şi conducerea automatã a sistemelor;    ● introducerea planurilor de management de risc (implicarea tuturor factorilor interesaţi - consumatori, operatori, autoritãţi);    ● introducerea unor mecanisme economice stimulative pentru economisirea apei, precum şi mãsuri coercitive pentru depãşirea consumului specific de apã, la toate tipurile de utilizatori;

9. Mãsuri pentru reducerea riscului şi adaptarea la efectele schimbãrilorclimatice pentru sistemele de alimentare cu apã şi canalizare● elaborarea de norme-cadru (ghiduri, normative) pe baza cãrora sã se elaboreze planurile de management de risc pentru fiecare sistem;    ● asigurarea finanţãrii pentru implementarea planurilor de siguranţã la marile aglomeraţii urbane (peste 100.000 de locuitori);    ● pregãtirea de studii şi cercetãri aprofundate pentru realizarea tehnologiilor necesare reutilizãrii integrale a apelor;    ● elaborarea planurilor integrate pe bazine (alocarea resursei, utilizarea apei, starea restituţiei);    ● elaborarea unor studii alternative în cadrul serviciilor de alimentare cu apã şi canalizare (aducţiuni, interconectãri) şi întãrirea platformei tehnologice.    În cadrul programelor de investiţii trebuie asigurate:    ● surse strategice de rezervã;    ● lucrãri care sã diminueze riscul asigurãrii cantitãţii şi calitãţii apei livrate;    ● sisteme şi soluţii care sã reducã la jumãtate pierderile (tehnologice şi în reţea);    ● tarife sociale, stimulative şi coercitive.

10. Bazinul hidrografic Olt, cu o suprafaţă de 24.050 km.p reprezintă o pondere de 10,1% din suprafaţa totală a ţării. Râul Olt străbate regiuni fizico-geografice diferite având un regim hidrografic complex. Din punct de vedere administrativ, bazinul hidrografic Olt ocupa integral sau aproape integral judetele Valcea (100%), Brasov (93%), Covasna (81%) si partial judetele Harghita (39%), Sibiu (48,4%), Olt (60,3%), Dolj (11,9%), Gorj (1,6%) , Arges (11%) si Teleorman (0,7 %). Populatia acestui bazin totalizeaza circa 2.132.070 locuitori din care circa 1.132.492 locuitori (53%) in mediu urban si circa 999.578 locuitori (47%) in mediul rural. Densitatea populatiei este de cca. 87 loc/km2 (tabelul 2.1). In bazinul hidrografic Olt sunt 34 de municipii si orase din care 6 sunt municipii resedinta de judet si 307 comune. ADMINISTRATIA BAZINALA DE APA OLT

11. ORASE ABA OLT SISTEME DE ALIMENTARI CU APA SI CANALIZARE

14. Apa reprezintă o sursă regenerabilă, vulnerabilă pentru societate, materie primă pentru: • activităţile productive, sursă de energie şi cale de transport, precum şi factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic. • Utilizatorii de apă sunt obligaţi să folosească judicios apa, să asigure întreţinerea instalaţiilor proprii şi a celor din sistemele de alimentare cu apă şi (după caz) a celor de canalizare şi • epurare a apelor uzate. • Dreptul de folosinţă a apei şi obligaţiile corespunzătoare se exercită în conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare care are ca scop principal protejarea şi conservarea resurselor de apă. POLUAREA APELOR • Activitatea omului se răsfrange şi asupra calitaţii apelor prin “murdărirea” sau poluarea acestora.Fenomenele de poluare sunt de origini multiple si diferite: poluări casnice (deversarea pe sol sau în apele de suprafaţă a apelor de spălare, a dejecţiilor, acolo unde nu există fosă septica), poluări urbane (ape uzate menajere neepurate sau insuficient epurate), poluăriindustriale şi agricole. • Toate acestea introduc, direct sau indirect, un agent fizic (materii in suspensie), chimic (elemente chimice sau compuşi ai acestora), sau biologic (germeni bacterieni), nedoriţi şi nocivi pentru apă sau pentru utilizarea acesteia. Această poluare poate fi continuă sau accidentală, punctuală în timp şi bine localizată, sau poate fi difuză şi cu origine greu de localizat. • Astfel putem exemplifica: poluarea cu nitraţi proveniţi din agricultură a apelor subterane şi poluarea cu fosfaţi a apelor de suprafaţă. Ca urmare, sursele de apă devin improprii pentru folosirea lor ca apă potabilă. • Dacă asociem impactul omului asupra resurselor de apă cu noţiunea de ciclu al apei, cu unicitatea apei şi cu noţiunea de bazin hidrografic, la care ne-am referit mai sus, constatăm că se impune un consum judicios al apei, precum şi protecţia calităţii acesteia. • Folosirea cursului apelor generează, pentru toţi utilizatorii dintr-un bazin, restricţii solidare, nu numai din amonte către aval dar şi din aval către amonte. Deci bazinul hidrografic prezintă în funcţionarea sa o mare coerenţa, care trebuie să servească ca ghid in gestionarea apelor.

15. APA – CONSUMUL UMAN Apa pentru consumul uman pune cele mai mari exigenţe în calitate, în special în ceea ce • priveşte produsele toxice şi germenii bacterieni. De aceea se impune crearea de sisteme centralizate de alimentare cu apa şi canalizare. • Pe de o parte, prin sistemul centralizat de alimentare cu apă populaţia primeşte o apă de calitate corespunzătoare, controlată atât de furnizor cât şi de beneficiar, iar pe de altă parte, prin sistemul de taxe pentru tratarea apelor, cetăţenii sunt constranşi să consume judicios apa. • Din cauza lipsei de apă şi a costurilor alimentării cu apă, devine din ce in ce mai important controlul risipei, la fel ca şi pierderile de apă datorate utilizărilor ineficiente: a. pierderile din reţelele de distribuţie a apei potabile b. comportamentul iresponsabil al unor consumatori. • In ceea ce priveşte sistemul centralizat de canalizare, acesta oferă posibilitatea colectării tuturor apelor uzate, cât şi tratarea acestora înaintea evacuării în mediul înconjurator. Astfel se elimină o serie de poluanţi (aluminiu, azot, substanţe toxice, microorganisme) care conduc la boli hidrice precum: febra tifoidă, dizenteria, hepatita, giardia, etc. • Totodată, in acest fel se poate face urmărirea limitelor poluanţilor la evacuarea în mediul înconjurător a apelor uzate şi respectiv aplicarea unui sistem de penalităţi, descurajator pentru cei care nu protejează resursele de apă. • Poluarea apei folosite la preparea apei potabile generează pentru societate, un cost ridicat atunci cand apa este supusa unei tratări inainte de a fi utilizată sau restituită. • Consecinţele poluării apelor sunt foarte diverse. Astfel, deversările de ape uzate menajere, cu conţinut ridicat de compuşi conţinând fosfor şi azot pot provoca fenomenul de eutrofizare. Fenomenul se caracterizează prin înmulţirea excesivă a algelor, respectiv prin scăderea concentraţiei de oxigen, reducându-se capacitatea de autoepurare a râului, şi ajungându-se pană la virarea proceselor biochimice spre anaerobioză, cu producerea de substanţe toxice şi moartea vieţuitoarelor, cu consecinţe indirecte grave (economice, ecologice...) asupra comunitaţilor umane. • La nivelul instalaţiilor de tratare se produce corodare, colmatare sistematică a filtrelor, precipitarea fierului şi manganului şi alterarea proprietătilor organoleptice.

16. Influenţa altor modificări ale calitaţii apei: •  Suspensiile (organice si anorganice), chiar şi în absenţa unei acţiuni negative directe asupra sănătăţii umane, tulbură major folosinţa respectivei ape (potabilizare, îmbăiere, utilizare in industrie, irigaţii şi agrement etc.), colmatează acumulările, etc. •  Poluarea cu substanţe în suspensie plutitoare (ţiţei) şi cu substanţe tensioactive (detergenţi, alte substanţe spumante) se interpun la suprafaţa liberă a apei şi impiedică oxigenarea acesteia, rezultând efectele anterior amintite. •  Coloranţii afectează şi ei fotosinteza si autoepurarea, alături de prejudiciul estetic. •  Duritatea mare a apei duce la depuneri în conducte şi multiple alte efecte nedorite, făcând apa adesea improprie utilizării fără dedurizare. • Substanţele puternic acide sau alcaline afectează pH-ul apei, cu consecinţe negative multiple. Peştii mor de regulă la pH 4,5. • Calitatea apei potabile, în România, este reglementata de Legea nr. 458/2002 (modificata de Legea nr 311/2004) , care transpuneDirectiva 98/83/CEE privind apa potabilă. • În această lege sunt preluate toate prevederile Directivei, inclusiv anexele: •  este definită apa destinată consumului uman – apa potabilă; •  este introdusă cerinţa de apă curată si sanogenă; •  sunt stabiliţi parametrii de calitate, valorile acestora şi metodele de analiză şi criteriile • de validare a metodelor; •  sunt stabilite autorităţile competente pentru monitorizare; •  sunt stabilite autorităţile si responsabilitătile lor privind informarea populaţiei; •  sunt stabilite responsabilităţile si cerinţele de elaborare a raportului periodic.

17. CANALIZAREA • Deşi apele uzate menajere sunt deversate în cursurile de apă, râul nu trebuie considerat ca • fiind destinat acestei utilizări, chiar dacă respectivele ape sunt epurate. Totuşi, cursul de apă la • o astfel de utilizare se comportă bine, pentru că este folosită capacitatea sa de autoepurare. • Nu toate zonele locuite au sau este economic sa aibă un sistem colectiv de canalizare. În • zonele mai puţin dense, sistemele de canalizare autonome sau semi-colective sunt preferate • reţelelor foarte întinse (şi deci foarte costisitoare) pentru un număr mic de populaţie deservită. • Apele uzate domestice sunt compuse din ape menajere (provenite de la lavoare, duşuri, băi • si spalatoare de vase) şi din ape provenite de la WC-uri. S-a estimat că o persoană care • consumă 150 litri de apă zilnic elimină 70 gr. materii in suspensie, 60-70 gr. materie organică, • 15-17 gr. azot şi 4 gr. fosfor. • Serviciul de canalizare este asemănător serviciului de distribuţie a apei, prin urmare un • serviciu comunal, care poate fi exploatat asemănător serviciului de distribuţie a apei. Reţelele • se construiesc după două principii: sistemul separativ si sistemul unitar. • Sistemul unitar – este bazat pe principiul evacuării într-o canalizare unică a apelor pluviale şi a • apelor uzate menajere. Principalele avantaje ale acestui sistem sunt simplitatea concepţiei şi • funcţionării şi a economiei realizate. În schimb, acest sistem generează debite de intrare în • staţia de epurare, foarte variabile.

18. Reducereapoluării • construirea de bazine speciale de colectare a deşeurilor şi reziduurilor,pentru a împiedica deversarea directă a acestora în apele de suprafaţă; • construcţia de zone de protecţie a apelor; • epurarea apelor reziduale prin intermediul staţiilor de epurare, cu ajutorul filtrelor,a unor substanţe chimice sau a unor bacterii biodegradante etc. • evitarea aruncărişi depozitării pe maluri sau în albiile râurilor deşeuri de orice fel etc.

19. Cauzele poluării apei: • aruncarea gunoielor în ape; • scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici; • administrarea în lucrările agricole a îngrăşămintelor chimice care se deplasează prin sol fiind transportate de apa de ploaie sau de irigaţii până la pânza freatică;

20. POLUAREA APELOR Apa din natură trebuie să fie curată, adică să nu conţină substanţe toxice, dăunătoare vieţii. În râurile poluate, plantele sunt primele care dispar, apoi încep să moarăşi animalele, cum ar fi peştii. Uneori, în urma unor greşeli, se evacuează în ape reziduuri în cantităţi foarte mari, ceea ce provoacă poluarea apei.

21. POLUARI ACCIDENTALE In anul 2010, pana in luna noiembrie au avut loc 4 poluari accidentale. Toate cele patru poluari au avut loc in judetul Valcea, natura poluantului fiind, la toate, produs petrolier. Prima a avut loc pe r. Lotru, loc. Malaia, unde, in urma scaparilor de ulei hidraulic tip TBA 57 de la grupul care se afla in retehnologizare al SC Hidroelectrica SA, acesta a ajuns in lacul Malaia. S-a intervenit prin montarea de baraje absorbante de colectare a uleiului, si prin imprastierea de material absorbant de tip Casorb. S-a colectat intreaga cantitate de ulei tehnologic amestecat cu material absorbant, si a fost depozitata in recipienti metalici in spatii special amenajate. Urmatoarea a avut loc pe pr. Mamu, loc. Madulari. Poluatorul a fost SC Conpet SA Ploiesti, sector Orlesti Ghercesti. Au avut loc scurgeri de titei care au fost cantonate sub zapada, si, odata cu topirea acesteia, titeiul a fost antrenat in pr. Mamu. Pentru reducerea si stoparea poluarii s-a intervenit cu baraje din baloti, baraje absorbante si material absorbant tip Spillsorb. S-a monitorizat in permanenta modul de evolutie al poluarii pe tot parcursul acesteia. O alta poluare a avut loc pe r. Ot, lacul Zavideni, unde au fost observate irizatii pe luciul apei. Poluatorul nu fost identificat. S-a intervenit cu material absorbant de tip Casorb pentru stoparea propagarii undei de poluare. In data de 24.03.2010 in timpul inlocuirii unui tronson din conducta de pompare titei a OMV Petrom grup zacaminte Mamu – Otesti – parc Stoilesti, nu s-a blindat capatul liber al vechii conducte, astfel incat la cuplarea noului tronson s-a scurs zestrea conductei vechi in pr. Staneasca (300 l apa sarata si titei). S-a intervenit cu 6 baraje absorbante si 50 Kg de absorbant Spillsorb biodegradabil.

22. ZIUA MONDIALA A APEI 2011 VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE